Obligația de a face. Decizia 465/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 465/2008
Ședința publică din data de 20 FEBRUARIE 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr. 2268/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta COMUNA DE - PRIN PRIMAR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă avocat, pentru pârâtă, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei la fila 13 și avocat, pentru reclamanți, cu împuternicirea avocațială la dosarul cauzei la fila 6.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2. proc. civ. La data de 14.02.2008 pârâta a depus întâmpinare, împuternicire avocațială avocat, adresa nr. 896/26.05.2005 emisă de către pârâtă în atenția reclamantului și acte doveditoare ale cheltuielilor de judecată, respectiv facturi și ordine de plată.
Curtea comunică un exemplar al întâmpinării către reprezentantul reclamanților.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamanților solicită admiterea recursului așa cum a fost acesta formulat și acordarea cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor pe care le depune la dosarul cauzei, arătând că instanța de fond a admis în mod greșit excepția autorității de lucru judecat.
Reprezentanta pârâților solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, cu acordarea cheltuielilor de judecată, conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, arătând că nu sunt întrunite condițiile pentru existența motivului de casare prevăzut de art. 312 alin. 3. proc. civ. instanța de fond admițând în mod corect excepția autorității de lucru judecat.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.268 din 23.11.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția autorității de lucru judecat și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții ȘI, în contradictoriu cu pârâta COMUNA DE prin PRIMAR.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la punerea în aplicare a hotărârii Consiliului Local al Comunei de din 31.07.2003 și obligarea acestei autorități să procedeze la schimbul de terenuri cu reclamanții, astfel cum acesta a fost aprobat prin hotărârea adoptată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, la data de 31.07.2003, Consiliul Local al Comunei de a aprobat un schimb de terenuri cu reclamanții prin care consiliul local dădea cu titlu de schimb terenul fost lac a lui din pășunea comunală, iar reclamanții erau obligați să dea cu titlu de schimb un teren din aceeași categorie în vecinătatea pășunii din localitate.
Prin adresa nr. 919 din 6.06.2007, pârâta a comunicat reclamanților că nu este de acord cu schimbul respectiv.
Prin întâmpinarea formulată Comuna de, a solicitat respingerea acțiunii ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 637/2006 a Judecătoriei D e j, rămasă irevocabilă.
Totodată, s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în contencios-administrativ, deoarece disp. art. 2 alin. 1 lit. e și f din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, iar pe fondul cauzei s-a arătat că nu există o hotărâre prin care consiliul local să fi aprobat acest schimb, terenul în litigiu făcând parte din domeniul proprietate publică a comunei de.
La termenul de judecată din data de 23.11.2007, tribunalul a rămas în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat, reținând următoarele:
Prin acțiunea formulată în dosarul nr. 437/2006 al Judecătoriei D e j, reclamanta Comuna de, în contradictoriu cu pârâții și, a solicitat instanței să constate că imobilul de 7.000 mp. înscris în nr. 668 de, nr. top. 732/5/1 este bun proprietate publică a reclamantei și să se dispună rectificarea cărții funciare în sensul reîntăbulării dreptului de proprietate al reclamantei.
Pârâții și au formulat în dosarul nr. 437/2006 al Judecătoriei Dejo acțiune reconvențională, solicitând să se constate că au dobândit dreptul de a încheia un contract de schimb în baza aprobării date de Consiliul Local al Comunei de și să se dispună ca hotărârea pronunțată să țină loc de contract de schimb, în baza căruia pârâții să dobândească dreptul de proprietate ca bun comun, cu titlu de drept schimb.
Prin sentința civilă nr. 637/2006 a Judecătoriei D e j, pronunțată în dosarul nr. 437/2006 s-a admis acțiunea principală și s-a respins acțiunea reconvențională. Această sentință a rămas irevocabilă, ca urmare respingerii recursului prin decizia civilă nr. 29/R/2007 a Tribunalului Cluj.
În urma verificării efectuate de Tribunalul Clujs -a constatat că în procesul-verbal al ședinței din 31.07.2003 a Consiliului local al comunei de, s-a discutat despre posibilitatea schimbului terenului aflat în litigiu și nu s-a adoptat o hotărâre în acest sens, specificându-se că urmează să se analizeze această situație după ce va fi predat un teren de aceeași categorie și în vecinătatea pășunii de, în schimbul terenului pe care reclamanții îl solicită.
Având în vedere întreaga stare de fapt, instanța de fond a făcut aplicarea disp. art. 166.pr.civ. și art. 1.201.civ. care prevăd că excepția autorității de lucru judecat este o excepție absolută și irefragabilă, care dă efect principiului conform căruia cauzele pentru care au fost emise hotărâri judecătorești definitive și irevocabile nu mai pot fi puse în discuție, fiind prezumate că exprimă adevărul, conform art. 1.200 alin. 1 pct. 4 Cod civil.
Astfel, prima instanță a constatat că în cauza de față s-a urmărit ca între aceleași părți, având aceeași cauză și același obiect să se pună în discuție o situație statuată deja în baza unei hotărâri judecătorești, sentința civilă nr. 637/2006 a Judecătoriei D e j, rămasă irevocabilă.
Faptul că în dosarul nr. 437/2006 reclamanții au urmărit pe cale civilă obținerea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de contract de schimb, iar mai apoi s-a urmărit ca în baza Legii nr. 554/2004 comuna să fie obligată să procedeze la schimbul de terenuri cu reclamanții, nu are relevanță, întrucât s-a urmărit același scop juridic, respectiv că pretenția dedusă judecății este ca reclamanții să obțină cu titlu de schimb terenul pentru care s-a statuat cu autoritate de lucru judecat că este domeniu public și că nu poate face obiectul unui schimb cu actualii reclamanți.
Având în vedere aceste aspecte, tribunalul a admis excepția autorității de lucru și a respins acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs, în termenul legal, reclamanții și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod. proc.civ. întrucât instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, aceleiași instanțe.
În subsidiar, reclamanții au solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în fond și în recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că sentința atacată este nelegală având în vedere faptul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea reclamanților. Astfel, reclamanții susțin că pentru a ajunge la această soluție, instanța de fond a reținut că elementele cererii reconvenționale formulate de reclamanți în dosarul nr. 437/2006 al Judecătoriei Dej întrunesc elementele excepției autorității de lucru judecat, motiv pentru care a și respins acțiunea introductivă.
Reclamanții au apreciat soluția nelegală pentru considerentele ce preced:
- dosarul nr. 437/2006 a fost un dosar cu obiect civil al cauzei, fiind o acțiune în constatare, și o acțiune în prestație tabulară;
- acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar este una în contencios administrativ, ce urmărește protejarea drepturilor reclamanților, în procedura prevăzută de Legea nr. 554/2004;
- competența de soluționare a primului dosar a aparținut judecătoriei, ca instanță competentă în litigiul civil;
- competența prezentului litigiu aparține secției de contencios administrativa tribunalului;
- prezentul litigiu se circumscrie procedurii speciale reglementate de Legea nr. 554/2004, privind procedura prealabilă și ulterior a celei în instanță;
- prezentul litigiu urmărește obligarea pârâtei intimate la punerea în aplicare a unui act administrativ adoptat chiar de aceasta;
- faptul că scopul juridic urmărit de reclamanți este asemănător și nu identic, nu poate, el singur, să fie un element de natură a duce la concluzia triplei identități, de obiect, de cauză și de părți, conform art. 1.201 Cod.civ., coroborat cu art. 166 Cod.proc.civ., fiind diferite atât cauza, cât și obiectul celor 2 dosare.
Rezultă așadar, după aprecierea reclamanților, că sentința fondului este nelegală, deoarece a soluționat în mod greșit excepția prin admiterea ei, sens în care au solicitat admiterea recursului.
Referitor la fondul recursului, reclamanții susțin în continuare apărările pe fond, deși apreciază că acestea nu au fost analizate de către instanță, totuși, se relevă că cele susținute de către pârâtă sunt contrazise de însăși procesul-verbal de ședință din data de 31 iulie 2003, cu atât mai mult cu cât această problemă de pe ordinea de zi a fost și supusă la vot și adoptată cu unanimitate de voturi, reclamanții susținând că terenul, obiect al hotărârii pârâtei, nu este în proprietatea publică a comunei, solicitând și efectuarea unei expertize de identificare topografică a parcelei în cauză.
Față de afirmația pârâtei că reclamanții nu ar fi oferit niciodată acesteia terenul în suprafață de 7.000. în vederea efectuării schimbului, au arătat că aceasta este o afirmație întrucât au procedat la aceasta, prin cererea înregistrată la pârâtă sub nr. 897 din 30.05.2005.
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente.
La data de 21.02.2006, reclamanta COMUNA L DE a înregistrat pe rolul Judecătoriei Dej cererea cu nr. 437/2006, prin care a chemat în judecată pârâții și soția, solicitând constatarea dreptului său de proprietate asupra terenului de 7.000 mp. înscris în favoarea pârâților în nr. 668 de, sub nr. top. 732/5/1, cu rectificările de corespunzătoare, având în vedere faptul că acest imobil este bun proprietate publică a unității administrativ-teritoriale.
Pârâții au depus la dosarul cauzei o cerere reconvențională ( 40 și următoarele) solicitând a se constata faptul că au dobândit dreptul de a încheia un contract de schimb, ca urmare a unei promisiuni bilaterale de schimb, în baza aprobării date de către Consiliul Local al Comunei de, în ședința din 31.07.2003, în urma căreia pârâții urmau să dobândească dreptul de proprietate asupra imobilului cu nr. top. 732/5/1, fiind formulat și un petit conform căruia hotărârea ce va fi pronunțată în cauză să țină loc de contract de schimb.
În motivarea acestei cereri, pârâții au relevat faptul că organul deliberativ a adoptat, în ședința din 31.07.2003, o hotărâre prin care a aprobat un schimb de terenuri, condiționat de predarea efectivă a acestora, așa cum rezultă din conținutul adeverinței nr. 1.252/31.07.2003, iar această condiție a fost adusă la îndeplinire, întrucât pârâții au predat reclamantei terenul promis la schimb.
S-a mai arătat că acordul de voință dă dreptul pârâților de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației reclamantei, astfel încât aceștia au posibilitatea de a se adresa instanței pentru a pronunța o hotărâre care să țină loc de contract de schimb.
În drept, au fost invocate disp. art. 111, 115, 119 și 274.pr.civ. art. 969, 970, 1.014, 1.015 și 1.073 Cod civil, art. 5 alin. 2 și art. 8 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 și art. 33, 34 din Legea nr. 7/1996.
Prin sentința civilă nr. 637 din 29.06.2006 pronunțată în dosarul cu nr. de mai sus, instanța a admis cererea principală, constatând dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în litigiu și dispunând rectificarea corespunzătoare a înscrierilor din nr. 668 de, iar cererea reconvențională a pârâților a fost respinsă.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate asupra terenului de 7.000 mp. prin sentința civilă nr. 117/2005 a Judecătoriei D e j, din dosarul nr. 155/2005, singura probă de care s-au prevalat în acest sens fiind adresa nr. 1.252/31.07.2003 emisă de către Primăria Comunei de, prin care s-a comunicat pârâtului împrejurarea că i s-a aprobat suprafața de teren solicitată la schimb, însă numai după ce se va proceda la predarea efectivă a acesteia.
Judecătoria Deja constatat că nu exista, la data pronunțării acestei sentințe și nici în prezent, o hotărâre emisă de consiliul local prin care să se dispună trecerea imobilului în litigiu, ce urma să formeze obiectul schimbului, din domeniul public în domeniul privat al comunei.
S-a mai menționat că această adresă nu poate constitui titlu legal pentru transmiterea dreptului de proprietate în favoarea pârâților, raportat la disp. art. 1, 2 alin. 1 și art. 12 alin. 2 din Legea nr. 54/1998, fiind relevante și prev. art. 2 și art. 11 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, întrucât conform inventarului domeniului public al comunei, terenul în litigiu este înscris în anexa nr. 46, poziția 25.
Recursul declarat de către pârâți împotriva acestei sentințe a fost respins de către Tribunalul Cluj prin decizia civilă nr. 29/R din 12.01.2007, pronunțată în dosarul nr-, instanța de recurs reținând, la rândul său, faptul că hotărârea Consiliului Local al Comunei de din 31.07.2003 este fără relevanță în soluționarea cauzei, deoarece nu modifică situația juridică a terenului, prin acest act administrativ fiind discutată doar o eventuală înstrăinare a terenului proprietate publică, fără a se dispune însă trecerea din domeniul public în domeniul privat, fără de care înstrăinarea nu este posibilă.
La data de 28.07.2007, reclamanții și au chemat în judecată pârâta Comuna de, prin acțiunea înregistrată sub nr-, solicitând obligarea acesteia la punerea în aplicare a disp. al comunei de din data de 31.07.2003, cu consecința realizării schimbului de terenuri cu reclamanții, astfel cum acesta a fost aprobat prin actul deliberativului local.
În motivare s-a relevat că prin actul administrativ mai sus menționat, adoptat la data de 31.07.2003, s-a hotărât și aprobat un schimb de terenuri cu reclamanții, respectiv consiliul local dădea cu titlu de schimb terenul fost lac a lui, teren din pășunea comunală, situat peste drum de izvorul din de, reclamanții fiind obligați să dea cu titlu de schimb un teren de aceeași categorie, în vecinătatea pășunii din localitate.
Aceștia și-au îndeplinit obligația asumată și au oferit pârâtei terenul pășune, de 7.000 mp. înscris în nr. 668 sub nr. top. 732/5/1, dobândi cu titlu de cumpărare și partaj, însă li s-a comunicat refuzul realizării schimbului, refuz care este considerat nejustificat, acțiunea fiind întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 215/2001.
Prima instanță a respins acțiunea reclamanților, ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat, raportat la cele statuate prin sentința civilă nr. 637/2006 a Judecătoriei D e j, irevocabilă, prin care s-a respins cererea reconvențională formulată de către și, astfel cum s-a redat mai sus.
În susținerea acestei măsuri, prima instanță a relevat faptul că reclamanții din prezentul dosar nu urmăresc altceva decât să pună în discuție o situație statuată deja în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile, existând tripla identitate de părți, obiect și cauză.
S-a mai subliniat faptul că, deși în dosarul nr. 437/2006 reclamanții au urmărit, pe cale civilă, valorificarea pretenției deduse judecății, iar în prezentul dosar se încearcă același lucru, în temeiul prev. Legii nr. 554/2004, scopul juridic urmărit fiind același, există tripla identitate cerută de prev. art. 166.pr.civ. și art. 1.201 Cod civil.
Curtea apreciază că aceste statuări nu pot fi reținute, recursul declarat urmând a fi admis în conformitate cu prev. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 3.pr.civ. iar în condițiile în care prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, sentința recurată va fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut faptul că în doctrină puterea de lucru judecat este analizată în cadrul efectelor pe care le produce o hotărâre judecătorească, fiind definită prin împrejurarea că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre.
Puterea de lucru judecat este reglementată ca o prezumție legală, prin art. 1.200 pct. 4 cod civil și ca o excepție procesuală, prin art. 166.pr.civ. efectele sale prezentându-se sub un dublu aspect: unul negativ, pentru partea care a pierdut procesul, în sensul că nu mai poate repune în discuție dreptul său într-un alt litigiu și unul pozitiv, pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că se poate prevala de dreptul recunoscut, într-o nouă judecată.
Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză, să nu mai fie cu putință.
Potrivit art. 1.201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Nu se poate contesta faptul că între cele două procese în discuție există o identitate de părți, discuții comportând însă obiectul și cauza celor două acțiuni.
Obiectul a fost definit ca fiind atât pretenția formulată prin cerere, cât și dreptul subiectiv invocat, iar cauza este fundamentul raportului juridic dedus judecății, respectiv temeiul juridic al cererii.
Prima instanță a apreciat că nu are nici o relevanță faptul că cererea reconvențională din dosarul nr. 437/2006 al Judecătoriei Deja fost formulată într-o acțiune civilă, cu un petit de prestație tabulară, iar în prezentul dosar reclamanții se prevalează de disp. Legii nr. 554/2004, întrucât scopul final urmărit este același, respectiv obținerea unui titlu asupra terenului în litigiu.
Curtea apreciază că această motivare nu poate fi reținută, întrucât pretenția formulată prin prezenta cerere este diferită de cea din dosarul Judecătoriei D e j, neexistând, corelativ, nici identitate de cauză, deoarece reclamanții își întemeiază acțiunea în contencios administrativ pe prev. Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 215/2001, invocând refuzul nejustificat al pârâtei de a pune în aplicare un act administrativ emis chiar de aceasta, respectiv din 31 iulie 2003.
În același context, trebuie subliniat faptul că acțiunea reconvențională respinsă prin sentința nr. 637/2006 a Judecătoriei Deja fost întemeiată în drept, așa cum s-a arătat mai sus, pe disp. art. 111, 115, 119 și 274.pr.civ. art. 969, 970, 1.014, 1.015 și 1.073 Cod civil, art. 5 alin. 2 și art. 8 din Titlul X al Legii nr. 247/2005 și art. 33, 34 din Legea nr. 7/1996, pretenția concretă formulată fiind obținerea unui titlu de a le transmite dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu, pe cale de prestație tabulară, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de schimb autentic.
Deși este adevărat că în ambele acțiuni a fost invocată din 31.07.2003, nu poate fi ignorat faptul că ceea ce se supune analizei instanței în cele două procese este diferit, procedura și probațiunea fiind specifică celor două jurisdicții, una civilă și alta de contencios administrativ.
Instanța civilă a fost sesizată cu verificarea existenței unei promisiuni de schimb ale cărei clauze au fost aduse la îndeplinire, conform susținerilor reclamanților, respectiv cu analizarea valabilității unui contract civil, iar Tribunalul Cluj trebuie să constate dacă susținerile reclamanților privitoare la existența unui act administrativ emis în regim de putere publică sunt reale și dacă, corelativ, există sau nu un refuz nejustificat și discreționar de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim al reclamanților și care derivă din acest act al deliberativului local.
Pentru toate aceste considerente, nefiind îndeplinite cerințele art. 1.201 Cod civil, recursul declarat urmează a fi admis, sentința atacată fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va proceda la analiza cererii reclamanților prin prisma celor mai sus arătate, precum și a tuturor apărărilor formulate prin întâmpinarea pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții și soția împotriva sentinței civile nr. 2.268 din data de 23 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./3 ex./20.03.2008.
Jud.fond:,
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
