Obligare emitere act administrativ. Decizia 588/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--18.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.588
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta Asociația și Căsătoriți din România împotriva sentinței civile nr.1026/02.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Municipiul T prin Primar și primarul Municipiului T, având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanta recurentă avocat, iar în reprezentarea pârâților intimați - consilier juridic.
Procedură este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea intimaților.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și obligarea primarului la emiterea autorizației de construire pentru "Amenajare mansardă în pod existent pentru locuințe sociale-intrare în legalitate pentru imobilul situat în T,-".
Reprezentanta pârâților intimați arată că nu se opune admiterii recursului pentru motivele din întâmpinare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la data de 16.05.2008, sub nr-, reclamanta Asociația și Căsătoriți din România a chemat în judecată pe pârâții Municipiul T, prin primar, și Primarul Municipiului T, solicitând anularea adresei nr. --/22-11 -2007; anularea adresei nr. --/11-02-2008 și obligarea paraților sa emită autorizație de construcție pentru Amenajare mansarda in pod existent pentru locuințe sociale - conform Adresei nr. --/08-10-2007.
În motivarea acțiunii reclamanta arătat că, în luna august 2006, Adunarea generală a asociației de proprietari (de pe- din T) a aprobat repararea acoperișului clădirii, acoperiș degradat în proporție de 80-90%; înlocuirea învelitorii acoperișului; consolidarea planșeului podului; mansardarea podului prin amenajare locuințe în acest pod; dezafectarea subsolului; reparat subsol și igienizat; introducerea gazului metan în imobil și racordarea tuturor apartamentelor la gaz metan",operațiuni ce urmau a fi făcute la schimb cu cedarea podului către reclamantă, drept pentru care s-a întocmit un contract între proprietarii apartamentelor din imobil și reclamanta Asociația si căsătoriți din România ().
În fapt s-a arătat că, în luna august 2006, Adunarea generală a asociației de proprietari (de pe- din T) a aprobat repararea acoperișului clădirii, acoperiș degradat în proporție de 80-90%; înlocuirea învelitorii acoperișului; consolidarea planșeului podului; mansardarea podului prin amenajare locuințe în acest pod; dezafectarea subsolului; reparat subsol și igienizat; introducerea gazului metan în imobil și racordarea tuturor apartamentelor la gaz metan",operațiuni ce urmau a fi făcute la schimb cu cedarea podului către reclamantă, drept pentru care s-a întocmit un contract între proprietarii apartamentelor din imobil și reclamanta Asociația si căsătoriți din România ().
Reclamanta a formulat cerere pentru eliberarea certificatului de urbanism si, după emiterea certificatului de urbanism, a trecut la repararea pieselor de acoperiș, deoarece ploua în apartamentele de la. II, fără a modifica șarpanta si fațadele.
Au fost demarate procedurile de proiectare pentru viitoarele apartamente din pod, s-a întocmit proiectul și s-a obținut Avizul de la Direcția pentru cultură și culte T și au fost efectuate doua expertize de specialitate in construcții.
Inspectoratul Teritorial in Construcții T, printr-un proces verbal, a dispus încetarea lucrărilor pentru faptul ca societatea reclamantă nu avea autorizație de construcție.
La data de 13-03-2007, reclamanta fost sancționată contravențional in baza Procesului Verbal de contravenție nr. -/27/192, prin care s-a dispus amendarea cu suma de 2.000 lei, s-a dispus încetarea lucrărilor, iar reclamanta a cerut sa se consemneze in procesul verbal ca dorește sa intre in legalitate.
Lucrările au fost sistate si suma de 2.000 lei a fost achitată conform chitanței cu nr. -PJ din 20-09-2007. De asemenea, au fost obținute toate avizele dispuse in Certificatul de Urbanism, respectiv Avizul de la Inspectoratul Teritorial in Construcții, Avizul de la Enel Distribuție, Avizul de la si s-a efectuat oa3 -a expertiza in construcții.
Având in vedere ca in certificatul de Urbanism era specificat faptul ca reclamanta trebuia sa obțină si Acordul Unic de la Municipiul T Direcția Urbanism, au fost făcute demersurile necesare si la data de 24-10-2007 s-a obținut si Acordul unic cu nr. -/24-10- 2007 in care se specifica expres: "Acord Unic pentru lucrările: Amenajare mansarda in pod existent pentru locuințe sociale - intrare în legalitate, situate in municipiul/orașul T județul cod postai- identificat prin 1052.In baza prezentului acord unic se poate emite autorizația de construcție."
Parații refuza sa emită autorizația de construcție, deși reclamanta a solicitat acest lucru prin adresa sus-menționată, a depus odată cu adresa toate documentele necesare, inclusiv Acordul Unic care demonstrează acest lucru.
Prin adresa nr.--/22-11-2007 s-a refuzat eliberarea autorizației de construcție cu următoarea motivare:" Deoarece nu v-ați conformat cu depunerea documentației pentru intrarea in legalitate pana la termenul de 13-10-2007 dispus prin Procesul Verbal de constatare si sancționare a contravenției nr-, suntem in situația aplicării art. 32 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, respectiv sesizarea instanțelor judecătorești". Nu s-a mai ținut seama ca reclamanta și-a îndeplinit toate obligațiile si a obținut si Acordul unic in baza căruia se putea elibera autorizația de construcție, drept pentru care s-a solicitat anularea acestei adrese.
Ulterior, prin adresa --/11-02-2008 pârâta comunica următoarele: " Ca urmare a adresei IPJ T înregistrata cu nr. -2107/05-02-2008, va comunicam faptul că lucrările executate la imobilul din-. a fost întocmit dosar penal aflat pe rol la Judecătoria Timișoara.
După primirea acestei adrese, s-au verificat susținerile paraților si pe rolul Judecătoriei Timișoara nu exista nici un dosar penal, așa cum s-a susținut prin adresa comunicată, drept pentru care reclamanta a solicitat si anularea acestei adrese.
Având în vedere că Inspectoratul Teritorial în Construcții a emis avizul necesar, se solicită și obligarea pârâților la emiterea autorizației de construcție.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 1 si 8 din Legea nr. 554/2004 si pe art. 1-7 din Legea nr. 50/1991 rep.
In susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar copia adresei nr. --/22-11-2007, adresei --/11-02-2008, copia Acordului Unic, copie proces verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 27/192/13.03.2007, chitanța nr. -PJ/20.09.2007, taxa judiciara de 4 lei si timbru judiciar de 0,30 lei.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicită respingerea acțiunii.
În motivarea întâmpinării, pârâții au arătat că în data de 13.03.2007, în urma controlului efectuat de către inspectorii de specialitate al Direcției Urbanism, la fața locului, s-a întocmit procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 27/192/13.03.2007 pentru executarea de lucrări de mansardare fără autorizație de construire, în cursul anului 2007, stadiul fizic: s-a înlocuit șarpanta modificându-se forma acesteia.
Pentru fapta constatată, reclamanta a fost sancționată cu amendă de 2.000 lei conform art. 26 alin. 1 lit. a) coroborat cu alin. 2 din Legea nr. 50/1991 și i s-au dispus următoarele măsuri complementare: sistarea lucrărilor și desființarea construcției, in cazul în care nu se intră în legalitate prin obținerea autorizației de construire, cu termen pana la data de 13.10.2007 pentru îndeplinirea acestor obligații si comunicarea lor organului de control.
Pârâții învederează că în prezent se află în faza executării titlului executoriu materializat în procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 27/192/13.03.2007 împotriva căruia reclamanta nu a formulat plângere contravențională, astfel că instituția pârâtă în prezent poate dispune aplicarea pe de-o parte a dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991 în sensul sesizării instanței ( Judecătoriei Timișoara ) cu o acțiune în obligația a face prin care să solicite obligarea reclamantei la demolarea construcției ilegal executate, întrucât reclamanta trebuia sa obțină autorizația de construcție în termen de 6 luni de la încheierea procesului-verbal de contravenție, adică până la data de 13.10.2007, însă ASOCIAȚIA ȘI CĂSĂTORIȚI, la data de mai sus, nici nu avea depusă cererea de emitere autorizație de construire, cu toate că, potrivit dispozițiilor legale la data intrării în legalitate aceasta avea obligația să dețină deja autorizație de construcție, iar pe de altă parte pârâții consideră că pot uza de dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 25 din Legea nr. 50/1991, republicată și modificată și să sesizeze organele de urmărire penală pentru continuarea executării lucrărilor după dispunerea opririi acestora de către organele de control competente.
Întrucât imobilul din- se află în situl "Cetatea T" conform listei monumentelor istorice din anul 2004, pârâții au promovat deja plângere penală împotriva reclamantei conform dispozițiile art.24 alin.3 din Legea nr. 422/2001, privind protejarea monumentelor istorice, ce stipulează că "In condițiile legii, în cazul realizării de lucrări neautorizate, fără avize sau care încalcă avizele de specialitate, personalul de inspecție abilitat are dreptul să întrerupă lucrările pana la intrarea în legalitate, sa aplice sancțiuni și, după caz, sa dispună revenirea la situația inițială și sa sesizeze organele de cercetare penală".
Astfel, se susține că, deși nu deținea autorizație de construire, reclamanta a executat lucrarea, cu toate că prin procesul-verbal de sancționare a contravențiilor, inspectorii de specialitate din cadrul Primăriei Municipiului Taa vertizat-o cu privire la fapta de care se face vinovată, însă, reclamanta a insistat în conduita sa culpabilă, încălcând și dispozițiile art.23 alin.l din Legea nr. 422/2001 ce dispun: "Intervențiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza și cu respectarea avizului emis de către Ministerul Culturii și cultelor sau, după caz, de către serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor".
Se arată că, prin sintagma "intrarea în legalitate" se înțelege realizarea demersurilor procedurale pentru emiterea autorizației de construire și conformarea la condițiile tehnice impuse prin Legea nr. 50/1991 privind autorizarea și executarea lucrărilor de construire și Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991. Deci reclamanta nu se poate prevala de faptul că pentru imobilul în cauză a fost emis Certificatul de Urbanism nr. 5287/07.09.2006 pentru amenajare mansardă în pod existent la clădire și Certificatul de Urbanism nr. 6067/20.09.2007 pentru amenajare pod existent pentru locuințe sociale, deoarece aceste acte nu țin loc de autorizație de construire și nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcții, întrucât ele reprezintă acte de informare, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, avizate și aprobate potrivit legii care fac cunoscute elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice care urmează a fi îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului, precum și lista de avize și acorduri legale, necesare în vederea autorizării.
În ceea ce privește acordul unic emis de Primăria Municipiului T, se arată că acesta este, conform anexei nr.2 din Legea nr. 50/1991 "Documentul cu valoare de aviz conform, necesar pentru elaborarea și emiterea autorizației de construire / desființare întocmit în baza concluziilor și propunerilor rezultate ca urmare a examinării și aprobării documentațiilor tehnice depuse în vederea autorizării, însumând condițiile și recomandările formulate prin: a) avizele și acordurile pentru utilități urbane privind racordarea obiectivului și a organizării execuției lucrărilor la rețelele de utilități urbane (apă/canal, electricitate, gaze, termoficare, telecomunicații, salubritate, transport ); b) avizele și acordurile specifice privind prevenirea și stingerea incendiilor, apărarea civilă, protecția mediului și a sănătății populației. Acordul unic se elaborează de structurile de specialitate constituite sub autoritatea administrației publice locale în condițiile prevederilor art.5 alin.1", astfel că nici acest act nu-i dădea dreptul reclamantului de a executa lucrarea fără autorizație de construire.
Față de susținerile reclamantei că "nu există nici un impediment pentru eliberarea autorizației de construire" s-a solicitat instanței să aibă în vedere faptul că reclamanta a demarat lucrările fără a deține actul de autoritate ce-i conferea acest drept cu toate că norma de drept stipulată în actele normative invocate are caracter imperativ obligatoriu, participanții la raporturile juridice neputându-se prevala de dreptul de a opta între conduita prescrisă de drept și un alt gen de conduită, fiind datori să o respecte pe prima. Obligativitatea este o trăsătură caracteristică tuturor normelor de drept, indiferent de domeniul de reglementare sau de forța juridică a actului normativ în care sunt ele înserate. Prin urmare, obligativitatea este o noțiune exclusivă nu graduală nefiind susceptibilă de a fi dusă la îndeplinire parțial, într-o măsură mai mare sau mai mică.
Prin sentința civilă nr.1026/02.12.2008, Tribunalul Timișa respins cererea formulată de reclamantă, reținând că reclamanta a început efectuarea lucrărilor de mansardare a imobilului situat în T,-, fără să dețină autorizație de construcție, motiv pentru care a fost sancționată contravențional.
Într-o astfel de situație, și în condițiile în care nu a atacat procesul verbal de contravenție, dacă intenționa păstrarea lucrărilor de mansardare și intrarea în legalitate reclamanta nu avea decât o singură posibilitate: obținerea autorizației de construire în termenul acordat.
Or, după cum s-a arătat, reclamanta a formulat cerere de emitere a autorizației de-abia după împlinirea termenului iar acest comportament nu poate fi imputat pârâților.
Emiterea autorizației după împlinirea termenului ar lipsi de efecte dispozițiile art. 28 și 32 din Legea 50/1991.
În aceste condiții, Primăria Municipiului T nu are drept de opțiune între eliberarea autorizației și sesizarea instanței deoarece art. 32 din lege este extrem de clar sub acest aspect: "în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției - organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești (sublinierea aparține tribunalului) pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal." (evident, varianta de la lit. "a" nu e aplicabilă în speță).
Reclamanta poate obține autorizația de construire dar numai după aducerea imobilului la forma inițială și nu are de ce să fie nemulțumită de această situație deoarece este rezultatul propriei culpe.
Tribunalul înțelege că această variantă este costisitoare pentru reclamantă dar este singura în care dispozițiile Legii 50/1991 sunt respectate în litera și spiritul lor iar autorizația de construcție nu devine o formalitate derizorie, lipsită de însemnătate. Obținerea autorizație oricând după începerea lucrărilor, la libera apreciere a, nu este o variantă prevăzută de lege.
Așa fiind, tribunalul va respinge acțiunea formulată de reclamanta și va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, recurenta Asociația și Căsătoriți din România a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, și în consecință admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat instanța de fond a adoptat o interpretare greșită a prevederilor art. 28 alin.1 art. 32 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 (aplicabile în speță).
În concret, prima instanță reproșează faptul că reclamanta nu a obținut autorizația de construire în termenul acordat, adică în termenul stabilit prin procesul-verbal de sancționare contravențională, respectiv până la data de 13.10.2007. Tribunalul a formulat însă acest raționament în considerarea exclusivă a procesului-verbal în cauză, în care se menționează, într-adevăr, că Primarul Municipiului Tad ispus "intrarea în legalitate prin obținerea autorizației ie construire, în caz contrar aducerea șarpantei la starea inițială-sistarea lucrărilor".
Primarul municipiului Tad at prioritate, prin acest proces-verbal, măsurii intrării în legalitate in conformitate cu art. 28 alin 1 și art. 32 alin 1 lit. a din Legea nr.50/1991, care pun pe primul plan măsura "încadrării lucrărilor în prevederile autorizației11 și în plan secundar "desființarea construcțiilor realizate nelegal", însă, pe de altă parte, prima instanță nu a observat că prin acest proces verbal nouă ni s-a creat o situație mai grea decât cea prevăzută de art. 28 alin 1. din Legea nr.50/1991, am putea spune chiar imposibilă și anume: obținerea autorizației de construire până la data de 13.10.2007. imposibilă întrucât obținerea autorizației de construire într-un anumit termen nu depinde de voința noastră, ci de voința autorității publice competente, în speță a Primarului municipiului
De aceea, în mod rațional, art.28 alin.1 din Legea nr. 50/1991 prevede că prin procesul-verbal de sancționare contravențională se dispune luarea de către contravenient a măsurilor de încadrare a lucrărilor în prevederile autorizației, înțelegând prin aceste măsuri demersurile pe care poate și trebuie să le facă cel în cauză, potrivit Legii nr.50/1991, pentru obținerea autorizației de construire (întocmirea sau modificarea proiectului de execuție, obținerea avizelor necesare, depunerea întregii documentației tehnice pentru emiterea autorizației, dar nicidecum nu i se poate cere contravenientului să obțină autorizația de construire într-un anumit termen, pentru că el nu are nicio competență în acest sens.
Referitor la îndeplinirea acestor obligații legale, prima instanță a considerat, în mod greșit, că reclamanta a depus cererea de emitere a autorizației după împlinirea termenului stabilit prin procesul-verbal( 13.10.2007), fără a observa însă că la data de 24.10.2007, Primarul municipiului T emisese deja și ultimul act pregătitor al emiterii autorizației de construire și anume Acordul unic nr.1165 în care se menționează că a fost emis "urmare a cererii adresate de SC R."și că" văzând documentația depusă împreună cu fișele tehnice conținând avizele favorabile în baza prezentului Acord unic se poate emite autorizația de construire" emiterii acestei autorizații.
Reclamanta mai arată că dacă ar fi depus cererea de emitere a autorizației de construire după data de 13.10.2007, ar fi fost imposibilă finalizarea, până la data de 24.10.2007, a întregii proceduri administrative pentru emiterea respectivei autorizații, pentru care Legea nr. 50/1991 a alocat un termen de 30 de zile de la data depunerii documentației pentru autorizarea lucrărilor de construire (art. 7 alin. 1). Dar și așa dacă ar fi, depășirea termenului stabilit prin procesul-verbal de sancționare contravențională, în care trebuie depusă documentația pentru emiterea autorizației de construire, nu este sancționată de lege (care, de altfel, nici nu stabilește o durată maximă a acestui termen), cu decăderea din dreptul de a mai solicita emiterea autorizației respective, mai ales că acest drept a fost deja recunoscut de către autoritatea publică sancționatoare, în speță de Primarul municipiului T prin actul administrativ de sancționare contravențională.
Este greșită interpretarea dată de prima instanță art.32 din Legea nr. 50/1991, în sensul că, în speță, Primarul municipiului T "nu are drept de opțiune între eliberarea autorizației și sesizarea instanței", ci, dimpotrivă, în opinia noastră, acest text de lege trebuie interpretat în sensul că sesizarea instanței judecătorești se impune numai în cazul relei-credințe din partea contravenientului, ceea ce nu este cazul în speță, legea neconținând vreo prevedere privind obligativitatea promovării unei acțiuni civile cu un asemenea obiect. Dimpotrivă, o astfel de acțiune privind obligarea contravenientului la executarea măsurilor stabilite prin procesul-verbal de sancționare contravențională poate fi promovată numai dacă autoritatea publică justifică un interes legitim, acesta fiind generat de refuzul contravenientului de a se conforma măsurilor dispuse pe cale administrativă, ceea ce nu este cazul în speță.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Obiectul prezentului litigiu este determinat de refuzul Primarului Municipiului T de a elibera autorizația de construcție solicitată de reclamanta Asociația și Căsătoriți din România.
Curtea constată că reclamanta a fost sancționată contravențional la data de 13.03.2007 pentru începerea executării lucrărilor de construcție fără autorizație de construcție, iar prin procesul verbal de constatare a contravenției s-a stabilit termenul de 13.10.2007 pentru intrarea în legalitate.
Reclamanta a plătit amenda ce i-a fost aplicată, iar ulterior a obținut avizele necesare obținerii autorizației de construcție, însă nu a obținut toate avizele necesare eliberării autorizației decât la data de 24.10.2007, după expirarea cu 11 zile a termenului stabilit pentru intrarea în legalitate (13.10.2007).
Curtea constată că singura neregularitate invocată de Primarul Municipiului T pentru refuzul eliberării autorizației de construcție a constat în depășirea termenului impus prin procesul verbal de constatare a contravenției pentru intrarea în legalitate și pentru obținerea autorizației de construcție.
Or, Curtea reține că reclamanta a depus cererea pentru obținere autorizației de construcție și a îndeplinit toate formalitățile necesare pentru obținerea acestei autorizații. Curtea remarcă faptul că pârâtul nu a invocat vreo altă neregularitate în afara depășirii termenului pentru intrarea în legalitate, respectiv pentru obținerea autorizației de construcție.
Or, simpla depășire a termenului de obținere a acestei autorizații nu poate constitui un motiv suficient pentru a se reține legalitatea refuzului eliberării autorizației respective de către pârât, în condițiile în care pârâtul Primarul Municipiului T nu a dovedit existența unei vătămări prin depășirea acestui termen, cu atât mai mult cu cât reclamanta a depus înăuntrul termenului documentația pentru eliberarea autorizației, iar pârâtul nu a invocat caracterul incomplet sau nelegal al documentației depuse.
Legea permite intrarea în legalitate prin obținerea autorizației de construcție ulterior construirii fără autorizație. Din această reglementare rezultă faptul că legiuitorul a înțeles să acorde persoanelor care au construit fără obținerea autorizației posibilitatea de a se conforma dispozițiilor legale, chiar cu întârziere. În condițiile acestea, acordarea unui termen pentru obținerea ulterioară autorizației trebuie să țină seama de faptul că obținerea autorizației implică mai multe etape, cu întocmirea actelor prealabile necesare și, implicit, cu posibilitatea existenței unor întârzieri.
De aceea, o depășire a termenului acordat în acest scop nu poate fi considerată ca nejustificată și, în măsura în care nu afectează în nici un fel regulile în materie de urbanism sau construcție edictate și aplicabile pentru construcția în cauză, nu poate constitui un motiv de refuz al eliberării ulterioare a acestei autorizații.
În drept, Curtea constată că refuzului pârâtei de a elibera autorizația de construcție îi sunt aplicabile dispozițiile art. art. 1 alin. 1 și ale art. art. 2 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, " orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public".
Conform art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, "se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal".
În privința definiției refuzului nejustificat de a soluționa o cerere, art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004 prevede că prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile":
În privința definiției excesului de putere, art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 prevede că prin exces de putere se înțelege "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".
În speță, Curtea reține că Primarul Municipiului T, deși avea competența eliberării autorizației de construcție, a refuzat emiterea acesteia pe un considerent formal, respectiv pentru depășirea termenului impus de aceeași autoritate administrativă pentru intrarea în legalitate, fără a evalua caracterul justificat al depășirii termenului de către reclamantă și fără a indica elementele obiective care au condus la stabilirea termenului respectiv sau consecințele negative eventuale pe care le-ar fi implicat emiterea autorizației de construcție cu depășirea acestui termen.
Or, instanța constată că dreptul de a construi se află în strânsă legătură cu exercitarea dreptului de proprietate asupra unui imobil, drept garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului. Limitarea dreptul de a construi se impune a fi justificată de rațiuni publice importante, iar nu de o simplă depășire a unui termen, depășire ce a fost justificată de reclamantă și ale cărei consecințe negative nu au fost indicate de pârât în manifestarea refuzului de eliberare a autorizației de construcție.
În consecință, în raport cu cele arătate mai sus, Curtea apreciază că refuzul Primarului Municipiului T de a elibera autorizația de construcție solicitată de reclamantă apare ca o manifestare de voință făcută de exces de putere, nejustificată din punct de vedere legal
De altfel, Curtea constată că în fața instanței de recurs, pârâtul nu s-a mai opus la admiterea acțiunii și a arătat în întâmpinare acest aspect, ceea ce echivalează cu o achiesare implicită la pretențiile reclamantei.
În consecință, Curtea consideră că instanța de fond a pronunțat soluția recurată cu aplicarea greșită a legii, reținând în mod nefondat că autoritățile fiscale pârâte datorează dobânzi legale de la data introducerii acțiunii.
Curtea reține, așadar, că este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 punctul 9 Cod de Procedură Civilă, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Având în vedere cele arătate mai sus, în conformitate cu art. 312 alin. 1 și 3 Cod de Procedură Civilă, apreciind că este întemeiat recursul formulat de reclamanta Asociația și Căsătoriți din România împotriva sentinței civile nr. 1026/PI/CA/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Curtea îl va admite.
În consecință, Curtea, rejudecând cauza, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea formulată de reclamanta Asociația și Căsătoriți din România în contradictoriu cu Primarul Municipiului T și Municipiul
Curtea va dispune, așadar, anularea adreselor nr. --/22.11.2007 și nr. --/11.02.2008, emise de reclamantul Primarul Municipiului T, și va obliga pârâtul Primarul Municipiului T să elibereze reclamantei autorizația de construcție pentru amenajarea mansardă în pod existent pentru locuințe sociale, conform adresei nr. --/8.10.2007.
Curtea va lua act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta Asociația și Căsătoriți din România împotriva sentinței civile nr. 1026/PI/CA/2.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Modifică sentința civilă nr. 1026/PI/CA/2.12.2008 a Tribunalului Timiș în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta Asociația și Căsătoriți din România în contradictoriu cu Primarul Municipiului T și Municipiul
Dispune anularea adreselor nr. --/22.11.2007 și nr. --/11.02.2008, emise de reclamantul Primarul Municipiului
Obligă reclamantul Primarul Municipiului T să elibereze reclamantei autorizația de construcție pentru amenajarea mansardă în pod existent pentru locuințe sociale, conform adresei nr. --/8.10.2007.
Ia act că reclamanta nu a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. 11.05.2009
tehnored. -14.05.2009; 2 ex.
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
