Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 586/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Curtea de Apel Timișoara OPERATOR -2928
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr--05.02.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.586
Ședința publică din 15 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.2257/09.12.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, Curtea, văzând că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 Cod procedură civilă și nemaifiind formulate alte cereri, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Primăria Orașului și Consiliul Local al Orașului, reprezentanți legal de domnul în calitate de Primar și ordonator principal de credite, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la acordarea indemnizației de dispozitiv, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are calitatea de funcționar public în cadrul pârâtei și că este îndreptățiți să beneficieze de drepturile bănești sub forma indemnizației de dispozitiv, în cuantum de 25 % din salariul de bază în temeiul pct. 9.2 și 31.1 din Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/2003, conform căruia indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice. Prin acest Ordin se uniformizează sistemul de acordarea a veniturilor salariale personalului care își desfășoară activitatea sub autoritatea acestui minister prin comasarea celor două domenii - cel al Internelor și cel al Administrației Publice.
Reclamanta a mai susținut că, începând cu anul 2003, conform prevederilor legale în materie de salarizare (OUG nr.192/2002, Legea nr.138/1999, Ordinul MAI nr.275/2002, Ordinul MAI nr.496/2003) personalul civil - funcționari publici și personal contractual - care funcționează în subordinea MAI beneficiază, în afara salariului de bază și de o serie de sporuri și indemnizații. Astfel pe lângă sporurile prevăzute de OUG nr.192/2002 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.161/2003, Ordinul nr.496/2003 stabilește în mod cert o indemnizație de 25% din salariul de bază de care trebuie să beneficieze personalul civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Reclamanta a concluzionat că acordarea sporului de dispozitiv este o măsură menită să asigure egalitatea de tratament economic salarial din cadrul aceleași autorități, sporul fiind întemeiat pe prevederile Ordinului nr.496/2003 care se aplică și în cazul autorităților administrației publice locale.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, cu motivarea că ordinul pe care reclamanta își întemeiază acțiunea nu este publicat în Monitorul Oficial, fiind un act intern al Ministrului Administrației și Internelor, fiind aplicabil doar acestora, personalului angajat al acestui minister.
Prin sentința civilă nr.2257/9.XII.2008,Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamanta, împotriva pârâtei Primăria Orașului, reținând că reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul instituției pârâte și solicitat obligarea acesteia la plata indemnizației de dispozitiv.
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitate și militarii angajați pe bază de contract au dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "se și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
Stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este nelegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Rezultă, așadar, că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative ar extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
În consecință, Tribunalul a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata indemnizației de dispozitiv.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului.
În motivarea, recursului recurenta arată că prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței de fond să-i acorde sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, actualizat cu indicele de inflație, pentru motivele arătate în aceasta, și, în special, având în vedere faptul că prin Sentința civilă nr. 286 din 27.02.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul C-S, aflată la dosarul cauzei, acest drept a fost acordat tuturor colegilor mei, funcționari publici în cadrul Primăriei Orașului.
Menționează faptul că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr- a fost formulată de către toți funcționarii publicii din cadrul Primăriei prin împuternicit, respectiv prin reprezentantul legal al Sindicatului, inclusiv eu semnând tabelul prin care îl împuterniceam în acest sens, însă, la redactarea acțiunii am fost omisă ca reclamant, fapt pe care l-am constatat abia mult mai târziu, la mult timp după pronunțarea sentinței în această cauză, deoarece aceasta a fost comunicată împuternicitului și nu reclamanților.
Consideră că i s-a făcut o mare nedreptate și i s-a încălcat un drept garantat prin Constituție, în sensul în care toți funcționarii publici din cadrul Primăriei Orașului beneficiază de sporul de dispozitiv recunoscut printr-o hotărâre judecătorească, pe trei ani în urmă, respectiv începând cu anul 2005, în timp ce acesteia nu mi-a fost admis acest drept. Acest fapt îi aduce atât un prejudiciu material, substanțial chiar, cât și un prejudiciu moral, fiind clar un act de discriminare.
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul aparatului de specialitate al primarului Orașului, din județul C sa a solicitat obligarea Primăriei Orașului și a Consiliului Local la plata indemnizației de dispozitiv.
Temeiul acordării indemnizației de dispozitiv îl constituie art. 3 din Legea nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, potrivit căruia "cadrele militare în activitateșimilitarii angajați pe bază de contractau dreptul la o soldă lunară, compusă din: solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă, gradații și indemnizația de dispozitiv".
De asemenea, conform art. 13 din Legea nr. 138/1999, "cadrele militare în activitate, militarii angajați pe bază de contractși salariații civilibeneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază".
Din aceste dispoziții legale rezultă că indemnizația de dispozitiv se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract, precum și salariaților civili ai Ministerului Apărării.
Așadar, această indemnizație nu este acordată funcționarilor publici. Or, situația funcționarilor publici nu poate fi asimilată aceleia a personalului angajat în baza unui contract de muncă, existând diferențe evidente în privința regimului juridic aplicabil celor două categorii de personal.
Astfel, personalul contractual își desfășoară activitatea în temeiul contractului de muncă încheiat cu Ministerul Apărării, fiind, așadar, în derularea unor raporturi de muncă, în timp de funcționarii publici își desfășoară activitatea în baza unor raporturi de serviciu, raporturi care, potrivit art. 4 alin. 1 din Statutul funcționarilor publici, "seși se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii".
Or, administrația publică locală nu face parte din structura Ministerului Administrației și Internelor (respectiv a Ministerului Internelor și Reformei Administrative), iar primăria - ca și consiliul județean sau consiliul local - este o structură care funcționează în cadrul autorității publice locale.
În acest caz, refuzul organelor locale de a acorda indemnizația de dispozitiv nu reprezintă o discriminare față de personalul contractual căruia nu-i sunt aplicabile prevederile Ordinului Ministrului Administrației și Internelor nr.496/2003.
Prevederile Legii nr.138/1999 se adresează strict unei categorii profesionale care la data intrării în vigoare a legii, respectiv în anul 1999, privea personalul militar din cadrul Ministerului d e Interne, Ministerul Apărării Naționale, și Ministerul Justiției.
În anul 2004, structura Ministerului d e Interne a suferit modificări, în sensul că a devenit Ministerul Internelor și al Administrației Locale, prin trecerea în cadrul administrației locale a unor servicii cum sunt: pașapoartele, evidența personalizată, etc. În acest context se emite Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, prin care se specifică faptul că pentru personalul civil trecut în rândul administrației publice locale, funcțiile specifice din armată sunt asimilate noilor funcții care sunt strict enumerate.
În privința efectelor Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003, se impune constatarea că acest ordin nu poate produce efecte juridice, câtă vreme nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
În acest sens, conform art. 10 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, prevede că"în vederea intrării lor în vigoare, legile și celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile și ordonanțele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităților administrative autonome,precum și ordinele, instrucțiunileși alte acte normative emise de conducătorii organelor administrației publice centrale de specialitatese publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Singurele excepții de la regula publicării în Monitorul Oficial sunt prevăzute de art. 10 alin. 11din Legea nr. 24/2000, text conform căruia"nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României:
a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii;
b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate".
Întrucât Ordinul Ministrului Internelor nr.496/2003 nu este un act normativ clasificat, se impunea publicarea sa în Monitorul Oficial, în caz contrar acest ordin neproducând efect juridice.
Pe de altă parte, stabilirea unor drepturi salariale ale funcționarilor publici printr-un ordin al ministrului este ilegală.
În acest sens, art. 31 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici, prevede că "funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale,în condițiile legii", iar alineatul al treilea din art. 31 stabilește, de asemenea, "salarizarea funcționarilor publici se faceîn conformitate cu prevederile legiiprivind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici".
Date fiind aceste reglementări, este evident că stabilirea drepturilor salariale prin acte normative inferioare legii este nelegală, chiar și în ipoteza în care aceste acte normative extinde aplicarea unor drepturi salariale altor categorii de personal decât celor expres enumerate în textul legii.
Pentru aceste motive, nu se poate reține legalitatea acordării indemnizației de dispozitiv altor categorii de personal în afara celor menționate în cuprinsul Legii nr.138/1999 sau al unor acte normative de forță juridică egală acesteia.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului CSe ste temeinică și legală, urmând a fi respins ca nefondat - în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă - recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2257/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2257/9.12.2008, pronunțată de Tribunalul C S în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din15.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
red. 11.05.2009
tehnored. -15.05.2009; 2 ex.
Prima instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
