Obligare emitere act administrativ. Decizia 766/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 766
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2148/14.11.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în contradictoriu cu intimatul BAROUL CLUJ având ca obiect obligare emitere act.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 februarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru astăzi.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 787/9.05.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Cluja admis excepția invocată de pârâtul Baroul Cluj și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul.
Sentința a fost casată în recurs și trimisă cauza spre rejudecare aceleași instanțe prin decizia civilă nr. 1724/8.09.2008 pronunțată în dosarul cu același număr al Curții de Apel Cluj.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-, Tribunalul Cluj pronunțând sentința civilă nr. 2148/14.11.2008. Prin sentința menționată tribunalul a respins excepția lipsei de interes formulată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamantul.
În motivarea sentinței Tribunalul a reținut că excepția privind lipsa de interes este nefondată întrucât reclamantul a solicitat să fie suspendat din profesia de avocat începând cu data de 20.09.2007. La 12.06.2008 Consilul Baroului Caa dmis cererea formulată și a decis emiterea deciziei de suspendare la data la care reclamantul își va achita obligațiile restante față de Baroul Cluj - UNBR și Filiala Ca C. S-a precizat că reclamantul justifică interesul în menținerea cererii sale, așa cum a fost precizată deoarece cererea de suspendare nu a fost aprobată cu data solicitată de reclamant.
În ceea ce privește fondul cauzei Tribunalul, în considerarea dispozițiilor art. 1 și 2 litera g și h din Legea nr. 554/2004, a apreciat că trebuie analizat dacă în cauză este vorba de un refuz nejustificat a autorității administrative de a soluționa o cerere, în condițiile în care aceasta, cu exces de putere, își exprimă explicit voința de a nu rezolva cererea în termenul legal.
Raportând dispozițiile legale menționate la situația de fapt din cauză, Tribunalul a reținut că nu este vorba de un refuz nejustificat. În acest sens s-a reținut că reclamantul a formulat la 19.09.2007 o cerere prin care solicita Baroului C să îl suspende din calitatea de avocat începând cu 20.09.2007, în temeiul art. 27 litera d din Legea nr. 51/1995. Cererea reclamantului a fost luată în discuție în prima ședință a Consiliului Baroului C din 27.09.2007, dată la care s-a decis amânarea soluționării cererii până la finalizarea cercetării disciplinare. Această decizie i-a fost comunicată reclamantului, concluzie dedusă de Tribunal din conținutul procesului - verbal depus la dosar.
Decizia Baroului C de a amâna soluționarea cererii reclamantului nu a fost asimilată de instanța de fond unui refuz nejustificat, refuzul fiind motivat în raport de cercetarea disciplinară declanșată anterior datei de 19.09.2007. S- motivat că într-o situație contrară pârâtul nu ar mai fi avut pârghiile necesare finalizării cercetării disciplinare. Această concluzie a fost motivată și prin prisma dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 51/1995. Soluția Tribunalului a fost întemeiată și pe faptul că imediat ce a fost finalizată cercetarea disciplinară, cererea reclamantului a fost admisă prin decizia Consiliului Baroului din 12.06.2008.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii și admiterea cererilor formulate prin acțiunea introductivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului a arătata că natura relațiilor dintre avocat și barou duc la concluzia că baroul nu îi poate refuza avocatului cererea de suspendare din activitate, fiind de esența profesiei liberale ca titularul acesteia să dispună de cariera sa profesională. Invocând dispozițiilor art. 6 pct.2 din CEDO, precum și practica instanței de la Strassbourg, recurentul susține că în favoarea sa operează prezumția de nevinovăție, astfel că refuzul exprimat de barou, prin exces de putere, încalcă prezumția de nevinovăție. În plus prin refuzul soluționării cererii de suspendare era obligat să plătească în continuare, fără să practice avocatura, contribuții la sistemul avocaturii, la finanțele publice, la sistemul de asigurări de sănătate. Prin urmare, susține recurentul, este nelegal refuzul soluționării cererii de suspendare prin invocarea anchetei disciplinare.
În ceea ce privește temeiul de drept în baza căruia s-a solicitat suspendarea din funcția de avocat, recurentul susține că baroul nu avea nici un drept de apreciere și de analiză asupra cererii, întrucât suspendarea solicitată opera de drept în baza art. 27 lit. d din Legea nr. 51/1995.
Având în vedere temeiul de drept invocat în cererea de suspendare, recurentul susține că Baroul nu putea să amâne soluționarea acestei cereri pentru motivele invocate pe parcursul procesului, acesta având obligația de a lua la cunoștință de cerere și de face aplicarea disp.art. 27 litera d din Legea nr. 51/1995. În plus, toate probele administrate în cauză sunt în aprecierea recurentului, indirecte, neadmise de lege și nepertinente.
Întrucât există reglementare în Legea nr. 51/1995 în sensul că în caz de abatere evidentă și gravă, instanța disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exercițiul profesiei până la judecarea definitivă cauzei ( art. 74 alin. 1), recurentul susține că apare ca nefondată soluția baroului de a se pronunța asupra cererii de suspendare începând cu data finalizării acțiunii disciplinare, întrucât din dispozițiile legale menționate rezultă că un avocat, chiar suspendat din profesie, poate fi anchetat disciplinar. Se concluzionează că suspendarea din profesie nu este afectată de existența unei anchete disciplinare, iar în susținerea acestei concluzii recurentul face și o comparație cu profesia de medic.
Intimatul Baroul Cluj nu s-a prezentat în instanță și nu a depus întâmpinare. Curtea, analizând recursul declarat, reține că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Reclamantul a formulat cerere de suspendare a calității de avocat în temeiul art. 27 lit. d din Legea nr. 51/1995.
Cererea a fost înregistrată la data de 19.09.2007. La data formulării cererii dispoziția legală indicată anterior avea următorul conținut: " Calitatea de avocat este suspendată: d) la cererea scrisa a avocatului".
În raport de data formulării cererii de suspendare și de temeiul de drept menționat, Curtea constată că intimatul Baroul Cluj nu a soluționat cererea formulată de recurent, cum greșit a reținut instanța de fond.
În acest sens, se reține că, potrivit întâmpinării depusă în dosarul nr-, și actelor existente la dosar, cererea reclamantului a fost examinată în ședința Baroului C din 27.09.2007, la acea dată stabilindu-se amânarea soluționării până la finalizarea cercetării disciplinare declanșată împotriva sala data de 06.09.2007 ( fila 22 din dosar nr-). În ședința Baroului C din 31 octombrie 2007 s-a dispus declanșarea acțiunii disciplinare. La 11 decembrie 2007, Consiliul baroului a reținut că nu au apărut elemente noi, astfel că " se mențin deciziile comunicate". În ședința din 12 iunie 2008, fiind invitat la audiere, recurentul a cerut " să i se aprobe cererea de suspendare". La această dată consiliul a aprobat cererea dar s-a dispus " a se da decizia de suspendare cu data la care își va achita restanțele către Baroul Cluj, UNABR și Filiala Ca D.
Această decizie, prin conținutul ei, nu poate fi considerată ca o soluționare a cererii de suspendare din profesie deoarece nu are dată expresă de la care reclamantul este suspendat din profesie, pe de o parte, iar pe de altă parte, determinarea acestei date este în funcție de caracterul incert al momentului în care recurentul " își va achita restanțele către Baroul Cluj, UNABR și Filiala C ".
În plus, dispozițiile art. 27 din Legea nr. 51/1995, în forma în vigoare la data formulării cererii nu condiționează soluționarea cererii de suspendare din profesie.
În raport de considerentele reținute anterior, Curtea apreciază că în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că cererea formulată de reclamant a fost soluționată " imediat ce cercetarea disciplinară a fost finalizată".
Drept consecință, Curtea, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și făcând aplicarea dispozițiilor art. 18 din același act normativ, va admite recursul și va modifica sentința civilă nr. 766/14.11.2008 în sensul că va admite acțiunea și va obliga Baroul Cluj să emită decizie în soluționarea cererii de suspendare din profesie formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2148 din 14 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o modifică în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Baroul Cluj și în consecință obligă pârâtul să emită decizie în soluționarea cererii de suspendare în profesie formulată de reclamant.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. /
20.03.2009
Jud.Fond:
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
