Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 763/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 763
Ședința publică din 25 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - Președintele secției
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B-N, împotriva Sentinței civile nr. 936/CA din 7 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, -, -, -, -, -, -, -, -, I, -, și, privind și pe intervenienții intimați și -, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr. 188/1999) - supliment post, supliment corespunzător treptei de salarizare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul pârâtului recurent Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B-N, consilier juridic care depune delegație la dosar și reprezentanta reclamanților intimați, precum și a intervenienților și -, avocat - de la Baroul Bistrița -N, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Se mai menționează că la data de 19 februarie 2009 s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamanților intimați.
Reprezentantul recurentei relevă instanței că a ridicat un exemplar din întâmpinare la data de 20 februarie 2009, conform mențiunii de la fila 67 din dosar.
Reprezentanta reclamanților intimați arată că își menține cererea aflată la fila 6-7 din dosar în care se arată că renunță la a declara recurs toți intimații.
Întrucât reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtului recurent Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B-N solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii cererii intimaților reclamanți și intervenienți, apreciind că hotărârea recurată este nelegală deoarece până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, salarizarea acestora este reglementată prin actele normative special aplicabile acestei categorii, menționate anterior și în care nu sunt prevăzute suplimentele cerute de reclamanți, cu precizarea că nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit legii și nu are prevederi bugetare.
Reprezentanta reclamanților intimați, -, -, -, -, a, ă, -, -, I, a, și, precum și a intervenienților intimați și - susține în întregime întâmpinarea formulată și motivele acesteia arătând că aceste suplimente au fost prevăzute de Legea nr. 188/1999. Mai arată că prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate în perioada 2004-2006, însă apreciază că cenzura asupra acestor suspendări revine instanței. Totodată arată că nu se poate suspenda un drept retroactiv, aceste drepturi fiind prevăzute de lege, iar suspendarea acestor drepturi în prezent nu mai subzistă. În final solicită respingerea recursului apreciind că soluția instanței de fond este legală, sens în care solicită menținerea ei arătând și că din perspectiva sa Legea nr. 188/1999 instituie o obligație și nu o obligație în drepturi, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.936 pronunțată la data de 07.11.2008 în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N a fost admisă ca întemeiată acțiunea intentată de reclamanții, -, -, -, I, -, și și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții și - împotriva pârâtului INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B-N; obligat pârâtul Inspectoratul Teritorial d e Muncă B-N să plătească reclamanților și intervenienților în interes propriu, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare - sporuri prevăzute de art.3l alin. l lit.c și d din nr. l88/l999 republicată privind Statutul funcționarilor publici, aferente perioadei efectiv lucrate pentru fiecare, începând cu data de 0l.0l.2004 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, sumele urmând să fie actualizate în raport de rata inflației până la data plății efective.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că otrivit p. disp.art. 3l alin.l din nr. l88/l999 privind Statutul funcționarilor publici modificată, salariul funcționarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Această componentă a salariului a fost introdusă prin art. l3 din Titlul III - Reglementări privind funcia publică și funcționarii publici din nr. l6l/2003 care a modificat prevederile anterioare ale disp.art.29 din l88/l999 și care, prin art.25 din aceași lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 0l.0l.2004.
Așadar, față de aceste considerente, instanța apreciază că solicitarea reclamanților este întemeiată pentru perioada următoare intrări în vigoare a disp. art. 29 din nr. l88/l999, în forma modificată, aceștia fiind îndreptățiți, ca de altfel și intervenienții, la plata sporurilor începând cu data de 0l.04.2004 și până la data pronunțării prezetei hotărțri, întrucât legiuitorul le-a prevăzut în mod expres în lege, nefiind lăsate la aprecierea ordonatorilor de credite și trebuind a fi aplicate direct în baza legii.
Chiar dacă prin OG nr. 92/2004 și OG nr. 2/2006 a fost suspendată aplicarea prevederilor legale privitoare la cele două sporuri, instanța constată că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform disp.art. 64 alin.2 din nr.24/2000 privind tehnica legislativă.
Dreptul la cele două componente ale salariului funcționarilor publici, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare s-a născut din lege, ca drept subiectiv care conferă titularilor prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație subiectivă, respectiv de a plăti suma de bani ce reprezintă cele două sporuri, al căror procent va fi stabilit de angajator, în condițiile legii.
Chiar dacă aceste sporuri nu au mai fost prevăzute prin OG nr.6/2007 privind salarizarea funcționarilor publici pentru anul 2007, instanța apreciază că prin dispozițiile acestei ordonanțe nu au putut fi înlăturate prev.art.3l alin.l lit.c și d din nr. l88/l999, întrucât abrogarea unor acte normative se realizează doar în condițiile prev.de art. 62 din nr. 24/2000, respectiv printr-un act normativ de același nivel sau superior.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâtul Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea celor solicitate recurentul arată că în mod greșit a fost admisă acțțiunea deoarece drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor sunt expres și exhaustiv prevăzute de lege; dispozițiile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin reglementări succesive; salarizarea funcționarilor publici este reglementată printr-un sistem unitar iar în aceste reglementări nu sunt prevăzute suplimentele cerute de intimați.
Tot astfel mai arată recurentul că obligația plății nu poate fi reținută în sarcina entității întrucât nicio cheltuială nu poate fi angajată ordonată și plătită dacă nu este aprobată potrivit lefii și nu are prevederi bugetare, este ordonator terțiar de credite iar în bugetul instituției nu au fost prevăzute sume pentru acordarea suplimentulkui cerut iar cuantumul lor nu este precizat prin lege.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimații au solicitat respingerea recursului ca nefundat.
În susținerea celor solicitate intimații au arătat că sunt nefondate cerințele cu privire la aceea că suplimentele nu sunt prevăzute ca și componente ale salariului funcționarului public deoarece ordonanțele emise nu sunt în măsură să modifice sau să înlăture prevederile unui act normativ cu valoare superioară.
Nici faptul că în perioada invocată aplicarea prevederilor ar fi fost suspendată arată intimații nu pot fi primite deoarece se omite a se avea în vedere că la expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspeendare reintră în vigoare potrivit art.64 din Legea nr.24/2000 iar potrivit aceluiași act normativ modificarea se poate face doar printr-o dispoziție expresă ceea ce nu este cazul dispoziția neexistând.
În plus arată intimații nici reținerile privind neprevederea în buget a sumelor nu poate fi reținută deoarece legea recunoaște dispozițiile obligând la respectare.
Analizând argumentele aduse prin recursul promovat în raport cu actele dosarului cu normele juridice pe care s-a fundamentat soluția atacată, Curtea reține următoarele:
Actul normativ pe care se fundamentează demersul introductiv respectiv Legea nr.188/1999 prin dispozițiile art. 29 actualmente art. 31 lit.c și d prevede că prevede că funcționarul public are dreptul pe lângă salariul de bază și la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Din norma enunțară rezultă că dreptul la plata suplimentului s-a născut din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului activ al raportului născut să efectueze o prestație pozitivă, respectiv de a da o sumă de bani cu titlu menționat.
Privit din această perspectivă, se observă că deși acest drept a existat pur și simplu, a fost refuzată acordarea, în considerarea că dispozițiile invocate au fost suspendate. Atare susțineri nu pot fi reținute ca motiv al neacordării celor instituite de lege cu privire la dreptul acordat, cunoscut fiind că dispozițiile afectate de suspendarea reintră, în vigoare la expirarea duratei pentru care a fost dispusă suspendarea conform dispozițiilor Legii nr. 24/2000. Pe de altă parte, nu trebuie omis că legea circumstanțiază instituția suspendării actului normativ numai de situațiile speciale. Ori, aceste situații speciale nu au existat, context în care o astfel de măsură, în raport cu dispozițiile ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă, este nelegală. În acest sens se reține că prin Codul muncii se prevede imperativ că drepturile persoanelor încadrate în muncă nu pot face obiectul unor tranzacții, renunțări, limitări, ele fiind apărate împotriva oricăror încălcări, a manifestărilor de subiectivism, abuz, arbitrariu,
Tot astfel, prin art. 41 și art. 53 din Constituție se prevede că salariații au dreptul la protecție socială a muncii ce prevede și concediul de odihnă plătit, că retragerea unor drepturi poate fi dispusă, dacă este necesar, iar măsura să fie proporțională cu situația care a determinat-o nediscriminatoriu, fără a se aduce atingere existenței în sine a dreptului.
Cu alte cuvinte este interzisă limitarea, îngrădirea drepturilor ce afectează însăși esența acestuia, fiind un drept derivat dintr-un raport de muncă, un drept câștigat el nu poate fi îngrădit prin actele invocate de către pârâtă. Prin urmare, reclamanta fiind funcționar public este pe deplin îndreptățită să se prevaleze de dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. c din Legea nr. 188/1999, iar din această perspectivă susținerile recurentei conform cărora nu există o bază legală pentru acordarea drepturilor urmează a fi respinse.
Desigur, se susține de recurentă că, în condițiile legii bugetare, cheltuielile se angajează în anumite limite care nu pot fi depășite și ca atare din perspectiva legii bugetare nu pot fi acordate, că orice modificare trebuie justificată și cerută de ordonatorul de credite. Atare susțineri, nu pot fi primite întrucât cuprinderea unor sume în buget nu le poate fi imputată recurenților, entitatea-recurentă având obligația statuării cu privire la bugetul de stat, inclusiv sub aspectul solicitării virării de sume. Pe de altă parte, instituția rectificării bugetare este funcțională și impune în sarcina entităților implicare pentru a cuprinde în proiectele de buget sume neprevăzute, respectiv sume stabilite ca drepturi prin dispozițiile aplicabile funcționarilor publici sau sume ce ar rezulta din hotărâri judecătorești, pentru a se evita astfel efectuarea unor cheltuieli neaprobate.
În plus, nici susținerile rezultate din invocarea dispozițiilor referitoare la suspendare nu pot fi reținute ca argument al modificării soluției atacate întrucât suspendarea nu înlătură dreptul în esența lui, ci a avut ca efect amânarea plății dreptului, fără a-l afecta în substanță.
Cu toate acestea susținerile recurentei referitor la procentul propriu zis solicitat a fi acordat sunt întemeiate întrucât nu există vreo dispoziție legală care să individualizeze conținutul concret al dreptului pretins. Instanțele judecătorești nu au competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât recunoașterea unei atare prerogative ar încalca principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituție și prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
În virtutea textelor constituționale menționate, Parlamentul și, prin delegare legislativă, în condițiile art. 115 din Constituție, Guvernul au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală. Instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, - art. 126 alin. (1) din Legea fundamentală - adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Curtea nu poate nega recunoașterea dreptului invocat de către reclamanți, dar nu poate proceda la cuantificarea, individualizarea lui în maniera solicitată, întrucât misiunea sa este aceea de a soluționa litigiile aplicând legea.
Acordarea procentului de 25 % prin analogie cu alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici, pe temeiul existenței unei practici judiciare în acest sens sau ca urmare a faptului că pârâtele nu ar fi contestat procentul propriu-zis solicitat, nu apare ca fiind justificată.
Atât acordarea dreptului cât și a procentului concret este justificată, în principal, pe baza principiului legalității.
Procentul de 25 % nu este prevăzut de o normă legală, astfel încât nu se poate face aplicare principiului menționat anterior.
Revine autorităților cu prerogative în materie de legiferare să cuantifice, să definească noțiunea și valoarea suplimentului postului, precum și a suplimentului corespunzător treptei de salarizare.
Legile fiind adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine prerogativa organizării executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clară și aoa plica cât mai corect. Evident că hotărârea de guvern nu are calitatea, în nici un caz, de a crea drept.
Puterea judecătorească nu are dreptul de a interfera în activitatea de legiferare. Recunoașterea dreptului reclamanților derivând din prevederile art. 31 din Legea nr. 189/1999 în prezenta procedură constituie premisa exercitării unor proceduri judiciare ulterioare prin care reclamanții să invoce fie răspunderea Statului Român prin Ministerul Finanțelor pentru prejudiciul ce li s-a cauzat ca urmare a adoptării unei legi neclare, fie premisa angajării răspunderii autorităților cărora legea fundamentală le-a recunoscut competențe în materie de legiferare.
Reclamanții vor putea solicita celor două foruri competente inițierea demersurilor potrivit prerogativelor lor de a legifera corespunzător dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa încât acesta să poată fi clar individualizat și să fie posibilă aplicarea corectă a legii.
Curtea nu poate ignora deciziile pronunțate de către Curtea Constituțională prin care se statua că dispozițiile din nr.OUG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care permit instanțelor să creeze drept, să legifereze pentru a înlătura consecințele unei discriminări rezultând din activitatea legislativă.
Câtă vreme legea în discuție este întunecată, instanța nu putea săvârși o denegare de dreptate refuzând în tot recunoașterea dreptului invocat de reclamanți.
Față însă de considerentele de fapt și de drept anterior expuse se găsește însă în imposibilitatea de a cuantifica valoarea acestor drepturi întrucât nu există o lege prescrisă în acest sens, iar din această ultimă perspectivă susținerile primei instanțe sunt greșite.
Așadar față de cele menționate în temeiul art. 304.pr.civ. raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi admis recursul, modificată hotărârea în sensul admiterii în parte a acțiunii și în consecință va fi obligată pârâta să recunoască reclamanților în funcție de data angajării, dreptul la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 01.04.2004 - 07.11.2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B-N împotriva Sentinței civile nr. 936 din 7 noiembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în sensul că: admite în parte acțiunea formulată de, -, -, -, -, -, -, -, -, I, -, și, și de către intervenienții în interes propriu și - în contradictoriu cu Inspectoratul TERITORIAL D E Muncă B-N și în consecință:
Obligă pârâtul să recunoască reclamanților și intervenienților, în funcție de data angajării și de perioada efectiv lucrată, dreptul la plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare, pentru perioada 01.04.2004-7.11.2008.
Respinge restul capetelor de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
- - - - - -
GREFIER
Red./
3 ex./03.03.3009
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Mirela Budiu Eleonora Gheța
