Obligația de a face. Decizia 1030/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIENr. 1030/CA/2009
Ședința publică de la 06 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța
Judecător - -
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de reclamantul G împotriva sentinței nr. 508/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Alba.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul asistat de mandatarul ales, avocat, lipsă fiind intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului A-Serviciul Poliție Rutieră.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recurentul a făcut dovada taxei de timbru-fila 5 dosar.
Intimatul a comunicat la dosar întâmpinare la care a fost anexată delegația de reprezentare, solicitând judecarea în lipsă.
Instanța comunică mandatarei recurentului un exemplar din întâmpinare.
Reprezentanta recurentului arată că nu mai are cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și reținând cauza spre rejudecarea pe fondul cauzei să dispuneți restituirea permisului de conducere eliberat pe numele recurentului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
În susținerea recursului arată că instanța de fond nu a analizat dreptul recunoscut recurentului de modificările intervenite pe parcurs la OG 195/2002, cu toate că a reținut că în speță este aplicabil principiul de drept, cel al prezumției de nevinovăție. În speța de față au fost încălcate drepturile prev.de art. 6 ale CEDO, recurentul trebuind să beneficieze de aceste prevederi legale.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Alba sub dosar nr. 1199/107/23.03.2009 reclamantul G în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Aas olicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- obligarea pârâtului la restituirea permisului de conducere seria -/20.04.1999 sau la eliberarea unei dovezi înlocuitoare cu drept de conducere a autoturismului.
În motivare reclamantul a susținut că în data de 11.08.2008 a fost implicat într-un accident de circulație pe raza Municipiului A I, în urma căruia a fost întocmit dosar penal, fiind efectuată o expertiză tehnică auto prin care s-a stabilit culpa comună a ambilor conducători auto.
Inițial pentru a putea circula i s-a eliberat o dovadă valabilă pentru 15 zile care însă nu a mai fost prelungită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia deși la data de 4.11.2008 a apărut nr.OUG 146/2008 care modifică nr.OUG 195/2002 creând posibilitatea de a beneficia de o nouă prelungire a dreptului de circulație pe o perioadă de încă 30 de zile.
Deși expertiza a fost depusă la dosarul penal în data de 2.02.2009 nici până în prezent dosarul nu a fost soluționat, astfel că se află în imposibilitatea de a intra în posesia permisului de conducere, fiind vătămat într-un drept al său și încălcată o lege care îi este favorabilă.
Reclamantul susține că s-a adresat pârâtului însă acesta i-a răspuns că nu se poate elibera permisului atâta timp cât nu a fost soluționat dosarul penal iar problema eliberării unei dovezi de circulație nu se poate pune.
În drept au fost invocate disp.art.1 lit.e din Legea nr. 554/2004.
Prin sentința nr. 508/CAF/2 06 2009 Tribunalul Albaa respins acțiunea reclamantului, apreciind că permisul de conducere a fost legal reținut de pârât în concordanță cu prevederile art.111 al.4 din OUG 195/2002, reclamantul încălcând o regulă de circulație, respectiv cea prevăzută la articolului 56 din OUG 195/2002, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni în dosar nr. 162/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia.
Până la terminarea procesului penal, reclamantul beneficiată de prezumția de nevinovăție, cât și de accesul la instanță garantat de art.6 din CEDO, în sensul că poate solicita parchetului sau instanței penale prelungirea dreptului de a conduce în condițiile art. 111 alin.6 din OUG 195/2002.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul G solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii și a restituirii permisului de conducere sau eliberarea unei dovezi de conducere a autoturismului până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal.
În motivarea recursului reclamantul arată că a fost trimis în judecată în dosarul penal nr- al Judecătoriei Alba Iulia cu termen de judecată la 14.09.2009, unde s-a efectuat un raport de expertiză auto din care rezultă culpa comună a ambelor părți implicate în accident.
Inițial i s-a eliberat o dovadă pentru a putea circula dar care nu a mai fost prelungită de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba -
Reținerea permisului de conducere până la terminarea procesului penal încalcă prezumția de nevinovăție, cât și art. 6 din CEDO.
Reclamantul trebuia să beneficieze în subsidiar de prevederile art. 111 al.5 din OUG 195/2002 în sensul că șeful poliției trebuia la propunerea parchetului sau a instanței să prelungească dreptul de a circula al reclamantului pe câte 30 de zile.
În drept se invocă prevederile art. 111 al.4 din OUG 195/2002 modificată prin OUG 146/2008, art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
Recursul reclamantului a fost legal timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Prin întâmpinare intimatul A solicită respingerea recursului apreciind că instanța a interpretat și aplicat corect prevederile art. 114 al.4 din OUG nr. 195/2002.
Recursul reclamantului este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea sa, reclamantul solicită în principal obligarea pârâtului A la restituirea permisului de conducere.
În mod corect instanța de fond a apreciat ca nefondată această cerere interpretând corect prevederile art.111 din OUG 195/2002 actualizată.
Potrivit art. 111 al.4 din OUG 195/2002 modificată prin OUG 148/2008 " de conducere al conducătorului de autovehicul sau de tramvai, implicat într-un accident de circulație din care a rezultat uciderea sau vătămarea corporală a unei persoane, se reține de către poliția rutieră dacă acesta a încălcat o regulă de circulație, eliberându-se dovada înlocuitoare fără drept de circulație, în situația în care regula de circulație încălcată este una dintre cele prevăzute la art. 102 alin. (3) lit. a) și c), sau dovada înlocuitoare cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile, în celelalte cazuri.
În situațiile prevăzute la alin. (1) lit. e) și g), art. 85 alin. (1) și (3), art. 100 alin. (3), la art. 101 alin. (3) și art. 102 alin. (3) lit. b) și e), dovada înlocuitoare a permisului de conducere se eliberează cu drept de circulație pentru o perioadă de 15 zile.
La cererea titularului permisului de conducere reținut în condițiile alin. (1) lit. b) sau ale alin. (4), procurorul care efectuează urmărirea penală sau exercită supravegherea cercetării penale ori, în faza de judecată, instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei poate dispune prelungirea dreptului de circulație, cu câte cel mult 30 de zile, până la dispunerea neînceperii urmăririi penale, scoaterii de sub urmărire penală ori încetării urmăririi penale sau, după caz, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești. Modul de soluționare a cererii de prelungire a dreptului de circulație se comunică și șefului poliției rutiere pe raza căreia s-a comis fapta".
Reținerea permisului de conducere este o măsură tehnico-administrativă luată în condițiile în care conducătorul auto este suspectat de săvârșirea unei infracțiuni. Măsura încetează prin restituirea permisului conform art. 219 al.2 din HG 1391/2006 "restituirea permisului de conducere se dispune de către șeful serviciului poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta, la cererea titularului, în baza rezoluției sau, după caz, a ordonanței procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărirea penală ori încetarea urmăririi penale, în baza hotărârii judecătorești rămase definitive prin care s-a dispus achitarea inculpatului sau prin care procesul-verbal de constatare a contravenției a fost anulat ori ca urmare a încetării măsurii de siguranță prevăzute la 112. c) din Codul penal, republicat, cu modificările și completările ulterioare." Dacă se pronunță o hotărâre de condamnare permisul reținut este anulat.
Reținerea permisului de conducere poate fi însă suspendată dacă este însoțită de eliberarea unei dovezi înlocuitoare cu drept de circulație pe 15 zile și în continuare, dacă titularul permisului reținut își exercită dreptul de a cere prelungirea cu câte cel mult 30 de zile până la pronunțarea unei soluții în procesul penal, conform art. 111 al.6 din OUG 195/2002.
Prin urmare, controlul acestei măsuri este dat în competența procurorului în faza de cercetare/ urmărire penală sau instanței penale în faza de judecată, iar împotriva măsurilor procurorului se poate formula plângere la instanța penală.
În cauză de Ribemont contra Franței, Curtea Europeană de la Strasbourg amintind că prezumția de nevinovăție este un element necesar pentru existența unui proces echitabil în accepțiunea art. 6 al.1 din CEDO, consideră că această prezumție va fi încălcată ori de câte ori o decizie judiciară ce privește o persoană acuzată de săvârșirea unei fapte penale reflectă opinia existenței vinovăției înainte ca aceasta să fie stabilită conform legii. Mai mult, este suficient să existe anumite raționamente ale instanței care să indice că acuzatul este privit ca fiind vinovat pentru a înfrânge garanțiile referitoare la prezumția de nevinovăție. Este adevărat că aceste încălcări pot exista și în cadrul unor procese ce nu privesc direct stabilirea vinovăției, însă instanța de contencios administrativ procedează la o analiză doar sub aspect formal a îndeplinirii condițiilor privind adoptarea măsurii, respectiv dacă prevederile art. 111 al.1, 2 și 4 din OUG 195/2002 sunt respectate, nu se substituie instanței penale în a analiza elemente constitutive ale infracțiunii de care este suspectat reclamantul.
În cazul alin.4 se verifică formal dacă s-a reținut încălcarea unei reguli de circulație și dacă s-a produs o vătămare corporală sau ucidere din culpă respectiv dacă dispoziția șefului poliției rutiere de încetare a măsurii reținerii permisului se bazează pe o hotărâre judecătorească definitivă.
Aceasta nu reprezintă o antepronunțare asupra vinovăției reclamantului, instanța de contencios administrativ nu verifică pe fond și nu se pronunță asupra vinovăției, ci asupra legalității măsurii tehnico-administrative.
Prin urmare instanța de contencios administrativ a apreciat că măsura reținerii permisului este legal adoptată în condițiile art.111 al.4 din OUG 195/2002 iar cererea de restituire a permisului de conducere este prematur formulată.
În ce privește cererea formulată în subsidiar privind prelungirea dreptului de circulație care i s-a acordat inițial pentru 15 zile, instanța reține că reclamantul trebuia să se adreseze cu cerere de prelungire procurorului care a instrumentat dosarul penal în perioada în care se efectua cercetarea / urmărirea penală, respectiv instanței penale competentă a dispune asupra acesteia după data trimiterii în judecată, iar nu instanței de contencios administrativ.
Respingerea cererii de către procuror poate fi cenzurată tot de instanța penală competentă a instrumenta dosarul penal, astfel încât cererea nici în acest caz nu atrage competența instanței de contencios administrativ, dar și în acest caz accesul la instanță este garantat.
Concluzionând instanța reține că dreptul de acces la o instanță așa cum este consacrat în art. 6 al.1 din CEDO este garantat reclamantului pentru că el poate solicita instanței de contencios administrativ să analizeze condițiile formale privind măsura tehnico administrativă a reținerii și, de asemenea, poate cere instanței penale prelungirea dreptului de conducere.
Prin urmare, prima instanță a soluționat corect cauza, aplicând corect prevederile legale interne și internaționale astfel încât nu sunt incidente motivele de recurs conform art. 304 pct.9 și 3041Cod procedură civilă.
În consecință, se va respinge recursul reclamantului ca nefondat în temeiul art. 312 al.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva sentinței nr. 508/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba -Secția Comercială și Contencios Administrativ în dosar -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6. 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red. FM
Dact./ex.4/16 10 2009
Jud.fond.
Președinte:Marius Ionel IonescuJudecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța
