Obligația de a face. Decizia 1027/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIENr. 1027/CA/2009

Ședința publică de la 06 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Ionel Ionescu

JUDECĂTOR 2: Mariana Claudia Clonța

Judecător - -

Grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul Primarul Municipiului S împotriva sentinței nr. 316/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă mandatarul ales al intimatei, avocat, lipsă fiind recurentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că recurentul a făcut dovada taxei de timbru, recurentul solicitând judecarea în lipsă.

Intimata a comunicat la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială, chitanța nr. 9720 reprezentând onorariul de avocat, decizia nr. 578/CA/2008, tabel nominal cu proprietarii imobilului din S, plan de situație.

Reprezentantul intimatei arată că nu mai are cereri de formulat împrejurare față de care instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, pentru motivele expuse în scris. Cu cheltuieli de judecată conform facturii de puse la dosar.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar - reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Primarul Municipiului S solicitând: obligarea autorității publice executive locale la eliberarea autorizației de construire pentru schimbarea destinației spațiului de locuit situat în S,-,.2,.2 înscris în CF 21868 S, nr.top.3718/1/1/1 proprietatea reclamantei în spațiu cu destinație cabinet medical, birouri și spațiu comercial și crearea unui acces direct din stradă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta arată că, deși deține toate avizele și aprobările necesare deschiderii unui cabinet medical, birou și spațiu comercial în apartamentul său, situat la parterul unui bloc, autoritatea publică pârâtă refuză eliberarea autorizației de construire pentru schimbarea destinației din spațiu de locuit în spațiu cu destinația prestări activități cu intrare din stradă.

Prin sentința civilă nr. 316/CA/2009 îndreptată din oficiu prin Încheierea din 30.06.2009 Tribunalul Sibiua admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul să elibereze autorizația de construire solicitată.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că reclamanta deține documentația legală în conformitate cu dispozițiile art.7 alin.1 din Legea 50/1991 impusă prin certificatul de urbanism, respectiv avizul de parcare acordat de serviciul public de administrare a domeniului public privat, iar pentru amenajarea trotuarului ecologic de acces s-a obținut avizul 1177/16 04 2007 al Consiliului Local al Municipiului S - a cărui valabilitate a fost prelungită.

Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul Primarul Mun. S solicitând a se dispune casarea acesteia în baza art. 304 pct.4 Cod procedură civilă și rejudecând cauza în fond, să se respingă acțiunea reclamantei.

În motivarea recursului se invocă greșita interpretare a legii și probelor dosarului pârâtul susținând că în mod greșit instanța a reținut că reclamanta deține întreaga documentație pentru eliberarea autorizației de construcție, întrucât pentru realizarea accesului pe zona reclamanta nu are titlu asupra imobilului conform art. 15 din Legea 50/1991; instanța de fond a ignorat prevederile OUG 114/2007 care interzic schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi.

În drept se invocă prevederile art. 304 pct.4, 312 alin.4 Cod procedură civilă, art. 71 din OUG 114/2007, Legea 215/2001, Legea 350/2001.

Recursul a fost legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului susținând că hotărârea este dată cu corecta interpretare și aplicare a legislației reclamanta obținând certificatul de urbanism din 2006, cât și cu respectarea autorității de lucru judecat întrucât atunci când instanțele s-au pronunțat asupra cererii de aprobare a -ului au analizat și legalitatea ocupării unei suprafețe din spațiul, iar în ce privește titlul asupra terenului reprezentând spațiu, acesta aparține proprietarilor apartamentelor, având acordul acestora de a construi accesul.

Recursul pârâtului este nefondat.

Modul în care instanța a aplicat prevederile legale în materia autorizațiilor de construcție este corect, deoarece trebuie avut în calcul în primul rând data de la care reclamanta a obținut certificatul de urbanism pentru schimbarea destinației spațiului, locuință în spațiu comercial și asigurarea accesului direct - 30.08.2006.

Prin certificatul de urbanism i-a fost impus -ul, însă reclamanta lovindu-se de refuzul nejustificat al Consiliului Local S, a obținut obligarea acestei autorități la aprobarea planului urbanistic de detaliu numai în urma acționării acestuia în instanță.

Prin sentința civilă nr. 292/CA/2007 a Tribunalului Sibiu, rămasă irevocabilă prin Decizia 578/CA/7 05 2008 a Curții de Apel Alba Iulias -a constatat că refuzul de a aproba -ul este nelegal.

Modificarea legislației în materia zonelor verzi pe parcursul acestui proces prin intrarea în vigoare a OUG 114/2007, nu-i este imputabilă reclamantei, pentru că nu ea a fost aceea care a tergiversat soluționarea cererii, astfel încât nu i se poate opune interdicția survenită în octombrie 2007 privind schimbarea destinației spațiilor verzi.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a analizat îndeplinirea de către reclamantă a cerințelor art.7 din Legea 50/1991 raportat la avizele și aprobările impuse reclamantei prin certificatul de urbanism emis la rândul său sub incidența prevederilor legale în materie aferente anului 2006, făcându-se abstracție de art. 71 din OUG nr. 114/2007.

Reclamanta a făcut și dovada titlului pe care-l are asupra imobilului, fiind proprietara apartamentului, aspect dovedit cu extrasul de carte funciară, fiind respectate și prevederile art. 15 din Legea 50/1991.

În ce privește accesul direct la spațiu, condiția îndeplinirii prev.art. 11 din Legea 24/2007 în forma sa aplicabilă anterior Legii 313/2009 a fost analizată în cadrul primului litigiu, Curtea de APEL ALBA IULIA reținând prin Decizia 578/CA/2008 că "refuzul primăriei este nejustificat atâta timp cât din avizul 1177/16 04 2007 emis de Serviciul public pentru administrare parcări și zone verzi rezultă că trecerea de acces direct din stradă ar ocupa din spațiul 8,8%, deci sub limita impusă de lege de 10%."

Cum aceasta a constituit o condiție necesară la aprobarea -ului, act pregătitor al emiterii autorizației de construcție, instanța nu mai poate relua analiza acestei condiții, ci va da eficiență celor reținute în hotărârea judecătorească cu ocazia analizării refuzului autorității de a aproba -ul.

În concluzie, instanța apreciază că criticile pârâtului sunt nefondate, astfel că nefiind incidente prevederile art. 304 pct.9, 304 pct.4 și 3041Cod procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul pârâtului conform art. 312 al.1 Cod procedură civilă.

Ca parte căzută în pretenții recurentul va fi obligat potrivit art. 274 Cod procedură civilă să plătească intimatei reclamantului 800 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat, justificat cu chitanță la dosar (13).

Pentru aceste motive,
În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului S împotriva sentinței nr. 316/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosar nr-.

Obligă recurentul să plătească intimatei reclamantei 800 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 6. 2009.

Președinte,

- - -

Judecător,

- - -

Judecător,

- -

Grefier,

Red. FM

Dact. /ex.4/2 11 2009

Jud.fond.

Președinte:Marius Ionel Ionescu
Judecători:Marius Ionel Ionescu, Mariana Claudia Clonța

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 1027/2009. Curtea de Apel Alba Iulia