Obligația de a face. Decizia 1059/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- - 24.06.2009

DECIZIA CIVILĂ Nr.1059

Ședința publică din 6 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Ionel Barbă

JUDECĂTOR 2: Adina Pokker

JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.644/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată Primăria comunei, județul A, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului de față constată:

Prin sentința civilă nr.644/08.04.2009 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Arada respins ca prematură acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Primăria comunei, jud.A, pentru obligarea la emiterea certificatului de atestare fiscală.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

În soluționarea excepției instanța a reținut că potrivit art.113 (1) (4) Cod procedură fiscală, certificatul de atestare fiscală se emite de organul fiscal competent al autorității administrației publice locale, la solicitarea contribuabilului și se emite în termen de cel mult două zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către contribuabil.

La termenul de judecată din 25.03.2009 instanța a pus în vedere reclamantului să depună copie de pe cererea adresată pârâtei prin care a cerut eliberarea unui certificat fiscal, dispunând amânarea cauzei la data de 08.04.2009, dar nici la acest termen reclamantul nu a făcut dovada că a formulat cerere către pârâtă pentru eliberarea certificatului fiscal.

Reclamantul a făcut dovada că este contribuabil plătitor de impozit pe terenul în suprafață de 6049 mp cu declarația de impunere (fila 36), dar nu a făcut dovada că a formulat cerere conform art.113 (1) din nr.OG92/2003 către pârâtă pentru eliberarea unui certificat fiscal.

Ca urmare, în temeiul art.137 Cod procedură civilă instanța a admis excepția și a respins ca prematură acțiunea.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă nu au fost acordate cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs reclamantul arătând, în esență, că prima instanță a interpretat greșit natura juridică a adresei nr.2448/24.11.2008, înscris care, în realitate, reprezintă răspunsul pârâtei că nu poate proceda la înscrierea în evidențele fiscale cu suprafața indicată ca teren intravilan, ci doar ca teren extravilan, fără a oferi o motivație în acest sens, că respingerea acțiunii ca prematură este greșită, instanța motivând cu aceea că nu se solicitase în prealabil emiterea unui certificat fiscal, ci numai înscrierea în evidențe cu terenul respectiv ca teren intravilan, însă trebuia observat că o astfel de cerere fusese formulată cu ocazia completării declarației de impunere.

Recursul este fondat.

Curtea constată că este dincolo de orice îndoială că din corespondența dintre părți rezultă că reclamantul a solicitat pârâtei Primăria înscrierea unei suprafețe anume de teren în evidențele fiscale ca teren intravilan, însă pârâta consideră că acel teren este extravilan și, în consecință, refuză să dea curs solicitării domnului. Chiar dacă nu există o formulare explicită în documentațiile întocmite de reclamant, prealabil sesizării instanței, în sensul eliberării certificatului la care se referă în acțiune, este neechivoc că cererea privind înscrierea terenului în discuție într-o anumită categorie-intravilan- nu poate fi satisfăcută decât prin emiterea unui certificat fiscal, pe de o parte, iar pe de altă parte, rezultă, de asemenea, refuzul pârâtei de a elibera acel înscris.

Așadar, constată Curtea, acțiunea reclamantului nu este prematură, astfel cum a apreciat prima instanță în sentința recurată, motiv pentru care urmează a fi admis recursul reclamantei, în cauză fiind incidente prevederile art.312 (5) Cod procedură civilă, în condițiile în care nu a fost soluționat fondul cauzei, situație în care hotărârea atacată va fi casată, iar dosarul cauzei va fi trimis, primei instanțe pentru a judeca fondul cauzei. În consecință, tribunalul se va pronunța dacă, în speță, este vorba de un refuz nejustificat al pârâtei Primăriei de a elibera certificatul fiscal solicitat de domnul cererea sa de chemare în judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.644/8.04.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică din 6 octombrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red./9.10.2009

Tehnored. /2 ex./9.10.2009

Președinte:Ionel Barbă
Judecători:Ionel Barbă, Adina Pokker, Maria Belicariu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 1059/2009. Curtea de Apel Timisoara