Obligația de a face. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 106/2009
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamantaA -împotriva sentinței civile nr. 342 din 16 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta-reclamantă SA - O și consilier juridic pentru intimata-pârâtă Primăria comunei cel M- primar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente.
Consilier juridic pentru recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, casarea sentinței tribunalului cu reținerea cauzei spre rejudecare fie cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comunei cel M și nici asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Academiei Române pe care au invocat-o prin precizările formulate la întâmpinare.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, casarea sentinței tribunalului și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că în mod eronat, instanța de fond a reținut că înscrierea în cartea funciară a terenului are ca efect opozabilitatea pentru terți și nu fac dovada proprietății întrucât înscrierea în cartea funciară are caracter constitutiv de drepturi. Deși proprietatea le-a fost recunoscută de însăși pârâta prin adeverința 3666/12.08.2004, fila 24 dosar, li se refuză nejustificat primirea declarației pentru stabilirea impozitului pe teren. În opinia acesteia, consideră că probatoriul administrat în cauză nu a fost analizat, unele acte fiind întocmite ulterior introducerii acțiunii. Astfel, procesul verbal de punere în posesie a fost încheiat la data de 28.07.2007 dar a fost înregistrat la 5.03.2007, fila 159 dosar fond. Apreciază că atât pârâta cât și intervenienta au încercat să inducă în eroare instanța, cauza soluționându-se pe alt obiect decât cel avut inițial, astfel că dintr-o acțiunea în obligația de a face, aceasta a devenit o acțiunea în revendicare.
Consilier juridic pentru intimata-pârâtă solicită respingerea recursului pe excepția lipsei calității procesuale pasive Primăriei comunei cel M și a intervenientei Academia Română, precum și pe lipsa inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, reclamanta întemeindu-și acțiunea pe Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, solicită respingerea recursului ca nefondat, recurenta nu a dovedit prin acte autentice proprietatea, singurul argument fiind acela că a fost trecută în cartea funciară. În ceea ce privește modul în care recurenta și- înscris terenul în cartea funciară, arată că înscrierea terenului s-a făcut pe o listă de inventar, acesta fiind singurul act în susținerea dreptului de proprietate.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău - Secția Comercială și de contencios Administrativ sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta PRIMĂRIA COMUNEI C M, pentru "obligația de a face", solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să calculeze și să încaseze impozitul pe teren privind imobilul proprietatea reclamantei, respectiv suprafața de 57.666,60 teren situat în intravilanul satului, comuna cel M, județul
Prin sentința civilă nr. 342/16 iunie 2008, Tribunalul Bacăua respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să calculeze și să încaseze impozitul pe teren privind suprafața de 57.666,60 mp situat în satul comuna C dispus în mai multe parcele. Terenul aparține reclamantei ca urmare a divizării SC SA O și a fost înscris la Biroul de Carte Funciară nr. 385/N a localității C M - așa cum rezultă din Încheierea nr. 4845/18.07.2003 rectificată prin Încheierea nr. 1203/23.02.2004 pronunțată de către Judecătoria Onești.
Conform adeverinței nr. 3666/12.08.2004 (fila 24) rezultă că reclamanta figurează înscrisă în Registrul Agricol persoane juridice cu suprafața de teren de 58.000 mp și construcții.
Pârâta nu a primit declarația de impunere deoarece terenul s-a aflat în administrarea reclamantei până la data de 20.10.1997 când a fost preluat de către Comisia Județeană
Prin nr. 3880/20.10.1997 s-a transferat suprafața de teren de 5,78 ha de la "" A O la comuna C M și prin Hot. 5784/2000 s-a validat propunerea făcută de Comisia pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor de la comuna C M, de reconstituire a dreptului de proprietate Academiei Române pentru o suprafață de 5,28 ha.
Reclamanta a criticat refuzul pârâtei de a i se calcula impozitul pe un teren proprietate, însă în acest sens procesul verbal de predare - primire a bunurilor preluate de la CAO și extrasul de carte funciară.
Tribunalul a apreciat că aceste înscrisuri de carte funciară au efect doar în opozabilitate pentru terțe persoane și nu fac dovada proprietății, reținând totodată că pentru clarificarea situației juridice a terenului reclamanta are la dispoziție calea unei alte acțiuni în justiție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele aspecte:
1. - instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de Primăria comunei cel M, după cum nu s-a pronunțat asupra excepției invocate de reclamantă privind lipsa calității procesuale pasive a Academiei Române.
Susține recurenta că aceste excepții nici nu au fost puse în discuție, încălcându-se astfel principiul contradictorialității;
2. - pe fondul cauzei, greșit s-a apreciat că înscrierea imobilului în Cartea Funciară nu ar face dovada proprietății, contrar dispozițiilor art. 72 din Legea 7/1996 și art. 129 din Ordinul 2731/1997; de asemeni, nu s-a avut în vedere că dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilului în cauză este probat și este recunoscut chiar de pârâtă.
Primarul comunei cel Mad epus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât, în primul rând, acțiunea reclamantei era inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile, iar pe fond, soluția tribunalului este legală și temeinică, având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada clară a proprietății terenului în discuție.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele dosarului și de dispozițiile legale incidente, curtea reține următoarele:
În ceea ce privește cadrul procesual stabilit la instanța de fond, curtea constată că reclamanta a formulat acțiunea în contradictoriu cu Primăria comunei cel Această parte, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive; reclamanta, în răspunsul la întâmpinare, a solicitat respingerea excepției, precizând că înțelege să se judece cu Primăria comunei cel M, prin primar și cu Consiliul Local al comunei cel
Ca urmare, tribunalul a dispus citarea în cauză a pârâților - Primăria comunei cel M - prin Primar și Consiliul Local al comunei cel
Potrivit art. 77 din Legea 215/2001, primăria este o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din primar, viceprimar, secretarul comunei, împreună cu aparatul propriu de specialitate al primarului, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Practica judiciară s-a exprimat constant în sensul că, deși primăria nu este definită de lege ca o persoană de drept public sau ca un subiect de drept administrativ de sine stătător, paralizarea unei cereri de chemare în judecată care are ca obiect anularea unui act administrativ emis de primar, în care figurează ca pârâtă primăria, ca efect al admiterii excepției lipsei capacității juridice a acesteia, ar fi disproporționată față de interesul protejat prin normele care guvernează un astfel de litigiu.
Față de aceste împrejurări și reținând că în cauză a fost citat și Primarul comunei cel (care, potrivit art. 67 al. l din Legea 215/2001 reprezintă comuna în justiție), curtea constată că în speță cadrul procesual a fost corect stabilit, excepția invocată de recurenta - reclamantă, prin lipsa calității procesuale pasive a primăriei fiind nefondată.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Academiei Române, curtea constată că acest motiv de recurs este lipsit de interes, în condițiile în care cererea de intervenție formulată de Academia Română a fost respinsă.
În plus, Academia Română a formulat în cauză cerere de intervenție în interes propriu, prin care solicita recunoașterea unui drept personal, astfel că nu se putea reține lipsa capacității procesuale pasive.
Însă, având în vedere că cererea de intervenție a fost respinsă atât în principiu, cât și în fond, nepronunțarea instanței asupra excepției invocate de recurenta - reclamantă nu este în măsură să o prejudicieze pe aceasta.
Pe fondul cauzei, curtea constată că soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică, pentru următoarele argumente.
Reclamanta a solicitat prin acțiune obligarea autorității administrative la calcularea și încasarea impozitului pe o suprafață de teren.
Autoritatea publică și-a justificat refuzul de încasare a impozitului pe teren prin aceea că situația proprietății asupra terenului nu este cea susținută de reclamantă, în sensul că reclamanta nu face dovada că este proprietară pe terenul pe care solicită să plătească impozit.
Art. 23 din OG92/2003 prevede că "dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.
Potrivit alin. (1) se naște dreptul organului fiscal de a stabili și a determina obligația fiscală datorată.
Art. 256 al. l și 2 Cod fiscal stabilește că orice persoană care are în proprietate teren situat în România datorează pentru acesta un impozit anual, denumit impozit pe teren, care se plătește la bugetul local al unității administrativ - teritoriale în raza căreia este situat terenul.
Pe de altă parte, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 18 al. (1) din legea 554/2004, în corelație cu normele cuprinse în art. 8 din lege, ce reglementează obiectul acțiunii judiciare, rezultă că instanța de contencios administrativ poate obliga autoritatea publică pârâtă să efectueze o operațiune administrativă (așa cum se solicită în speță), atunci când constată că refuzul de efectuare a operațiunii respective este nejustificat.
În atare condiții, în acțiunea de față, instanța de contencios administrativ este limitată la a stabili dacă refuzul de calculare și încasare a impozitului pe teren este sau nu justificat, fără a putea analiza situația juridică a terenului respectiv și dreptul de proprietate invocat de părți, întrucât aceste aspecte exced competenței instanței de contencios administrativ.
Așa fiind, curtea constată că refuzul autorității pârâte de a calcula și încasa impozitul pe teren este justificat, în condițiile în care situația juridică a terenului respectiv este incertă.
Pe de altă parte, față de dispozițiile art. 23 al. 2 din OG nr. 92/2003, organul fiscal aredreptulde a stabili și determina obligația fiscală datorată, legiuitorul neprevăzând o obligație în acest sens.
Față de considerentele expuse, soluția de respingere a acțiunii reclamantei este legală și temeinică, urmând a fi menținută.
Constată că motivele de recurs sunt neîntemeiate, în raport de dispozițiile art. 312 al. l Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantă A împotriva sentinței civile nr. 342/16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâțiPRIMĂRIA COMUNEI CprinPRIMARULși CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI C, JUDEȚUL și
intimata - intervenientă în nume propriu ACADEMIA ROMÂNĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,12 februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. -
Red.
Tehnored. 2 ex.
27 febr. 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
