Anulare act administrativ fiscal. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 100/2009
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 660 din 3 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru contestatoare, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării și pe fond.
Avocat pentru contestatoare solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a, având în vedere că în recurs i-a fost respinsă cererea de introducere în cauză a acestei instituții, iar această instituție urmărește aplicarea și respectarea dispozițiilor normative ce privesc prevenirea, sancționarea și eliminarea tuturor formelor de discriminare.
Arată că la instanța de recurs a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art.2 și 3 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 și pe care o invocă astăzi ca mijloc de apărare.
Cu privire la fondul cauzei, solicită admiterea contestației în anulare motivat de faptul că instanța de recurs a dat o interpretare greșită legii atunci când arată că indemnizația este un ajutor acordat părintelui și nu copilului, numărul copiilor nefiind important. Apreciază că OUG nr. 148/2005 nu face precizarea expresă a faptului că părinții de gemeni sau tripleți nu au dreptul de a beneficia decât de o singură indemnizație de creștere a copilului, textul făcând referire numai la condițiile generale de acordare a indemnizației. Totodată, instanța de recurs trebuia să acorde prioritate legislației Comunității Europene și să constate că interesul copilului este cel care primează, atunci când legislația internă este discriminatorie. Fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 660/03 octombrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de Direcția de Muncă și Protecție Socială N împotriva sentinței civile nr. 165/CA/15 iulie 2008 Tribunalului Neamț, s-a modificat în tot sentința recurată și s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei (acțiune prin care se solicita anularea deciziei nr. 16774/24 aprilie 2008 emise de pârâtă și obligarea pârâtei la plata sumei de 1200 lei cu titlu de indemnizație pentru creșterea gemenilor minori și ).
S-a reținut, în motivarea acestei decizii, că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale incidente, constatând că nr.HG 1025/2006 adaugă la lege (respectiv Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005).
Curtea a constatat că acțiunea reclamantei este nefondată, pentru următoarele considerente.
În fapt; reclamanta a dat naștere la doi copii gemeni, împrejurare față de care a solicitat acordarea indemnizației prevăzută de OUG nr. 148/2005 pentru ambii copii. Prin decizia nr. 10157/18.02.2008 Naa probat plata unei singure indemnizații.
Actul emis de intimată s-a apreciat a fi în acord cu dispozițiile legale în vigoare, respectiv OUG nr. 148/2005, instanța de fond procedând la o interpretare greșită a dispozițiilor OUG nr. 148/2005.
Din analiza în ansamblu a actului normativ rezultă că scopul a fost de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinind veniturile realizate din exercitarea unei profesii.
Concluzia că indemnizația prevăzută de art. 2 nu este în favoarea copilului rezultă din coroborarea art. 1,4,5,6,8 din OUG nr. 148/2005. Astfel, potrivit art. 5, de indemnizație beneficiază oricare dintre părinții firești ai copilului dacă îndeplinește condițiilor prev. de art. 1 și dacă depune înscrisurile prevăzute de art. 8. Din art. 1 cât și din art. 8 rezultă că pot beneficia de indemnizație doar părinții care au realizat timp de 12 luni, anterior datei nașterii copilului venituri supuse impozitului pe venit,ceea ce denotă că indemnizația suplinește venitul părintelui aflat în concediu de creștere a copilului. Dacă indemnizația ar fi fost prevăzută ca un drept al copilului, condiția ca anterior datei nașterii, părintele să fi realizat venituri, nu mai era înserată în actul normativ și s-ar fi dispus plata indemnizației pentru fiecare copil, indiferent dacă părintele a realizat sau nu venituri.
Singurul drept care este înscris în favoarea copilului este alocația reglementată de art. 4, alocație care se acordă pentru fiecare copil, așa încât, în speță celor doi copii ai reclamantei li se cuvin două alocații în cuantumul prevăzut de art. 4.
Relevanță deosebită în interpretarea legii o au art. 6 al. 3,4. Astfel, se prevede că, în ipoteza în care în perioada de 2 ani în care un părinte se află în concediu de creștere a copilului intervine o nouă naștere, durata concediului se prelungește corespunzător însă se acordăo singură indemnizație.Din conținutul art. 4 rezultă fără echivoc că indemnizația nu a fost prevăzută pentru copil, ci în sprijinul îmbunătățirii echilibrului social - economic al familiei.
Este adevărat că pentru creșterea a doi copii se impun cheltuieli mai mari și că așa cum apreciază intimata legile nu sunt perfecte ci perfectibile, însă instanța este ținută a aplica G nr. 148/2005 în forma în vigoare, doar legiuitorul fiind în măsură a modifica legea atunci când apreciază că nu este în acord cu situația economică, socială, cu normele europene, etc.
Invocarea deciziei nr. 1947/4.04.2007 nu are relevanță în cauză, deoarece, ca principiu, admiterea unei excepții de nelegalitate nu este opozabilă decât părților din litigiul în care a fost invocată iar pe de altă parte, la data emiterii de către recurentă a deciziei contestate, HG nr. 1825/2005 era abrogată, fiind în vigoare HG nr. 1025/2006. În fața instanței de fond nu s-a invocat nelegalitatea HG nr. 1025/2006 și oricum instanța de fond nu avea competența, față de faptul că HG nr. 1025/2006 este act emis de autoritatea centrală, să analizeze legalitatea acesteia.
Mai mult,curtea apreciat că, față de forma în care este în vigoare OUG nr. 148/2005, dispozițiile HG nr. 1025/2006 nu au relevanță în interpretarea noțiunii de indemnizație.
Împotriva acestei decizii, reclamanta promovat prezenta contestație în anulare, în motivarea căreia a invocat excepția de nelegalitate dispozițiilor art. 2 și 3 din HG1025/2006 și a dispozițiilor art. 2 din nr.HG 1825/2005; de asemeni, contestatoarea - reclamantă a susținut că, deși se impunea introducerea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării (D), cauza s-a judecat la primul termen, fără a se pune în discuție acest aspect.
La termenul din 11 decembrie 2008 s-a depus la dosar o completare a motivelor contestației în anulare, în care se fac următoarele precizări:
- contestația se întemeiază pe dispozițiile art. 317 al. 1 pct. 1 și art. 318 Cod procedură civilă;
- instanța de recurs nu a clarificat cadrul procesual, respectiv nu a pus în discuție și nu s- pronunțat cu privire la introducerea în cauză Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;
- pe fondul cauzei, instanța de recurs a făcut o greșită aplicare a legii, raportat atât la prevederile legislației interne, cât și la cele ale legislației internaționale.
Totodată, față de punctul de vedere depus la dosar de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, contestatoarea a susținut că acest organism are calitate procesuală în cauză, potrivit dispozițiilor art. 1 și 2 din nr.HG 1194/2000.
Contestația în anulare cu motivarea inițială a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BACĂU și într-un al doilea dosar, nr-.
Constatându-se că cererea din dosarul nr- este identică cu cererea ce face obiectul dosarul nr-, în care s-a invocat excepția de litispendență, prin încheierea din 20 noiembrie 2008 s-a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
Analizând cererea principală și cererea conexă, sub aspectele invocate în motivare și prin prisma dispozițiilor art. 317 al. l pct. l și art. 318 Cod procedură civilă, curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 317 al. l pct. l Cod procedură civilă "hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului.
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii".
Contestatoarea a susținut că în dosarul de recurs nu a fost citat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, deși a formulat, verbal, o cerere de introducere în cauză a acestei părți.
Susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate.
În primul rând, lipsa de procedură la care se referă art. 317 pct. l Cod procedură civilă trebuie să privească partea care o invocă și care ar fi prejudiciată ca urmare a necitării sale la judecată.
În al doilea rând, cadrul procesual a fost stabilit la instanța de fond, nefiind invocat în recurs nici un motiv legat de citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, reclamanta neformulând nici o cerere în contradictoriu cu această parte.
Nu s-a formulat nici o cerere verbală de introducere în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării așa cum susține contestatoarea; în dosarul de recurs reclamanta nu s-a prezentat în instanță, depunând doar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului. Chiar dacă s-ar fi formulat o asemenea cerere, cadrul procesual stabilit la fond nu putea fi modificat în recurs.
Ca urmare, Curtea constată neîntemeiate susținerile contestatoarei vizând necitarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, atât din punct de vedere al dispozițiilor art. 317 al. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, cât și din punct de vedere al dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă.
În ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor legale de către instanța de recurs, curtea constată că acest aspect nu poate fi cenzurat pe calea contestației în anulare.
Potrivit dispozițiilor art. 318 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație atunci când dezlegarea dată este rezultatul uneigreșeli materialesau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Chiar dacă soluția instanței de recurs ar fi rezultatul unei greșite aplicări a legii, această situație nu se circumscrie noțiunii de "greșeală materială", prevăzută de art. 318 Cod procedură civilă, astfel că nu ar putea fi analizată în cadrul contestației în anulare.
Față de considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 317 al. l pct. 1 și art. 318 Cod procedură civilă, contestația în anulare de față va fi respinsă ca nefondată.
În ce privește excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 2 și 3 din nr.HG 1025/2006 și art. 2 din nr.HG 1825/2005, având în vedere că aceste dispoziții legale au legătură cu fondul cauzei, curtea nu poate analiza aceste susțineri, întrucât contestația în anulare este nefondată, astfel că fondul cauzei nu poate fi antamat.
Cu privire la Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, curtea reține că această parte a fost citată în cauza de față la cererea contestatoarei.
Însă, având în vedere că Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a figurat ca parte la judecata în fond și în recurs, iar în contestația în anulare nu este posibilă lărgirea cadrului procesual, contestația formulată în contradictoriu cu această parte va fi respinsă pentru lipsa calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, contestația în anulare principală și contestația în anulare conexă formulate de contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 660 din 03 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimataAgenția Județeană de Protecție Socială
Respinge pentru lipsa calității procesuale pasive, contestația în anulare principală și cea conexă, formulate de în contradictoriu cu contestatoarea împotriva deciziei civile nr. 660 din 03 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,12 februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. a
Tehnored. 2 ex.
02 martie 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
