Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 109/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 109/2009
Ședința publică de la 12 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de pârâta Direcția Socială de Asistență Socială și Protecția Copilului N împotriva sentinței civile nr. 164/CA din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți și intimații - intervenienți în nume propriu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe excepția necompetenței materiale în primă instanță a Tribunalului Neamț, ca instanță de contencios administrativ și pe fondul cauzei.
Avocat pentru intimații-reclamanți și intimații intervenienți solicită respingerea excepției, având în vedere practica constantă a Curții de calificare a acestor cauze ca fiind de competența instanțelor de contencios administrativ.
Pe fondul cauzei, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței tribunalului. Sub aspectul contradicției ce ar exista între considerente și dispozitiv privind perioada pentru care ar trebui efectuată plata, apreciază că aceasta nu constituie decât o eroare materială a instanței care poate fi îndreptată pe calea unei cereri de îndreptare eroare materială. Mai arată că deși au depus toată corespondența și actele prin care obligația le-a fost recunoscută de recurentă, poziția sa procesuală este contradictorie. Activitatea desfășurată de intimați se face în program de "flux continuu" și nu se poate circumscrie acordării de zile libere în compensație, activitatea desfășurată nefiind accidentală ori întâmplătoare ci continuă. Acest aspect a fost indicat și de către expert prin raportul de expertiză efectuat în cauză. Totodată, prin corespondența purtată cu recurenta, această instituție a arătat că este de acord cu aplicarea dispozițiilor ce reglementează acordarea drepturilor cuvenite pentru sâmbetele și duminicile lucrate. Mai precizează că dreptul de acordare a acestor sporuri a fost recunoscut de Consiliul Județean N, în fapt sumele fiind achitate până la data de 01.07.2005. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței depusă în dosar.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț și înregistrată pe rolul Secției Civile sub nr-, G, -, -, R, și a intervenienților în nume propriu:,, B, -, Gh., ReaT., au chemat în judecată pe pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI N și CONSILIUL JUDEȚEAN N, solicitând să li se acorde sporul de 100 % pentru ore lucrate în zile de sâmbătă și duminică și sărbători legale, pentru perioada - 01.01.2005 - 01.07.2006.
Prin încheierea din 23 martie 2007, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare la Secția Comercială și de Contencios Administrativ, reținându-se că în cauză au incidență dispozițiile nr.OG 3/2006 și nr.OG 9/2005.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției Comerciale și de Contencios Administrativ a Tribunalului Neamț sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 164/A/15 iulie 2007, pronunțată în acest dosar, Tribunalul Neamța admis excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Consiliul Județean N și a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI N, în sensul că a obligat pârâta la plata sporului salarial solicitat pentru perioada 01.01.2005 - 01.07.2006.
Pentru perioada 01 ianuarie 2007 - până în prezent a fost obligat la plata acestui spor pârâtul - Centrul de Recuperare a Persoanelor cu handicap.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI N, care a invocat dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 Cod procedură civilă.
În conformitate cu dispozițiile art. 306 al. (2) din Codul d e procedură civilă, instanța de recurs, din oficiu, a pus în discuția părților un motiv de ordine publică, respectiv competența materială de soluționare a cauzei la fond.
Sub acest aspect, curtea reține următoarele:
Reclamanții au calitatea depersonal contractualși își desfășoară activitatea în instituții bugetare subordonate Consiliului Județean N, care este ordonator principal de credite (până la 31 decembrie 2006 au funcționat în cadrul "Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap ", care nu avea personalitate juridică, funcționând în subordinea DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI N, iar de la data 01 ianuarie 2007 sunt salariații "Centrului de Recuperare și Reabilitare a Persoanelor cu Handicap " - instituție cu personalitate juridică).
Având în vedere calitatea de personal contractual pe care o au, raporturile de muncă ale reclamanților sunt supuse normelor Codului Muncii.
Potrivit dispozițiilor art. 157 din Codul Muncii, sistemul de salarizare a personalului autorităților și instituțiilor publice finanțate integral sau majoritar de bugetul de stat sau de bugetele locale se stabilește prin lege.
Ulterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului 24/2000, anual, au fost emise acte normative cu putere de lege care cuprind reglementări cu plivire la creșterile salariale precum și alte dispoziții aplicabile în această materie personalului contractual ce intră sub incidența OUG24/2000.
Astfel, pentru anul 2005 fost emisă OG9/2005 privind creșterile salariale ce se acordau personalului bugetar salarizat potrivit OUG24/2000 și personalului salarizat potrivit anexei II și III la Legea 154/1998, respectiv personalului ce ocupădemnități publice alese (anexa IIla Legea 154/1998) sau funcții asimilate cu funcții dedemnitate publică(anexa III la Legea 154/1998).
Din interpretarea sistematică și teleologică a dispozițiilor legale care reglementează salarizarea personalului din instituțiile bugetare, rezultă că sistemul de salarizare consacrat prin aceste acte normative este aplicabil atât personalului contractual cât și personalului contractul ce ocupă o funcție publică, personalului care ocupă o demnitate publică aleasă precum și celui care ocupă o funcție asimilată cu funcția de demnitate publică.
creșterile salariale OG9/2005 consacră și alte reglementări în Cap. 3 al actului normativ.
Astfel potrivit art. 22 gestiunea sistemului de salarizare se realizează de ordonatorul principal de credite, cu încadrarea în numărul de posturi și bugetele aprobate, cu încadrarea în fondurile alocate.
Cu privire la modul în care sunt stabilite drepturile salariale personalului aflat sub incidența OUG24/2000 legiuitorul a prevăzut o procedură de contestare prin art. 23 din OG9/2005, soluționarea contestației fiind de competența ordonatorilor de credite.
Împotriva măsurilor dispuse în soluționarea contestațiilor personalul în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente (art. 23 alin. 4).
Așa cum rezultă din alin. 4 al art. 23 din OG9/2005, legiuitorul a statuat competența de soluționare pentru două categorii de instanțe, respectiv instanța de contencios administrativ și instanța competentă după caz.
Față de formularea legii este necesară determinarea criteriilor după care se stabilește competența instanței de a cenzura măsurile luate de ordonatorul de credite în soluționarea contestațiilor.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG24/2000 și OG9/2005,reglementarea se referă la stabilirea salariilor în cadrul instituțiilor și autorităților din sectorul bugetar. Așadar, din perspectiva autorității publice nu se poate determina criteriul în baza căruia să se poată determina competența instanței. Așa fiind, este necesar a se vedea categoriile de personal căruia îi sunt aplicabile dispozițiile acestor acte normative, respectiv personal contractual, personal contractul care ocupă o funcție publică și personalului ce ocupă o demnitate aleasă sau o funcție similară acesteia.
În raport cu categoriile de personal enumerate, măsurile luate de ordonatorul de credite în soluționarea contestațiilor au un regim juridic diferit în funcție de raporturile de drept pe care le creează. Sub acest aspect, atunci când măsurile se referă la raporturi de drept specifice funcției publice sau de putere publică, acțiunile sunt de competența instanței de contencios administrativ,iar atunci când acestea se referă la raporturile dintre personalul încadrat în baza unui contract de muncă și angajator, acestea aparțin jurisdicției muncii, competența revenind secției civile a tribunalului.
OG 9/2005 este o lege temporară cu aplicabilitate în anul 2005,; reglementarea cuprinsă în art. 23 din acest act normativ a fost păstrată și în legile temporare ulterioare OG3/2006 (art. 29) pentru anul 2006 și OG10/2007 (art.30) pentru anul 2007.
În concluzie, cum între reclamanți, pe de o parte și instituțiile pârâte, pe de altă parte, raporturile juridice sunt realizate în baza contractelor individuale de muncă, litigiile izvorâte din modul în care au fost stabilite sporurile la care salariații se consideră îndreptățiți sunt de competența instanței civile și nu a instanței de contencios administrativ.
Pe de altă parte sub aspectul competenței de soluționare a cauzei, aceasta revine secției civile a tribunalului și pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 23 alin. 1 din OG9/2005 ( art. 29 al. 1 din OG3/3006, art. 30 al. 1 din OG10/2007) se poate formula contestație în legătură custabilireasalariilor de bază, sporuri, premii și alte drepturi salariale.
După cum rezultă din cererea de chemare în judecată, reclamanții invocă dreptul la un spor de 100 % din salariul de bază, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 132 alin. 3 din Codul Muncii și nr.HG 281 / 2003, spor neacordat de angajatori și nu la stabilirea unor sporuri de către aceștia care să poată fi contestate conform procedurii prevăzute de legea specială. Neacordarea unor drepturi salariale recunoscute, în opinia reclamanților, prin acte administrative cu caracter normativ, constituie un litigiu de muncă supus jurisdicției muncii conform art. 281 Codul Muncii.
În consecință, față de considerentele ce preced, instanța de recurs constată că instanța de fond a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor privind competența materială prevăzute de art. 2 lit. c, d Cod procedură civilă și art. 10 din Legea 554/2004 și constatând că sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare Secției civile a Tribunalului Neamț.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI împotriva sentinței civile nr. 164/CA din 15 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G, A, A, A, R, NA,intimații - intervenienți în nume propriu-, G, G, B, GH.,și intimații - pârâți -CENTRUL DE REABILITARE A PERSOANELOR CU HANDICAPșiCONSILIUL JUDEȚEAN
Casează sentința civilă nr. 164 din 15 iulie 2008 a Tribunalului Neamț - Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Neamț - Secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,12 februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
tehnored. 3 ex.
25 febr. 2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
