Obligația de a face. Decizia 1071/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 07.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1071
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.186/02.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - intimată PRIMĂRIA ORAȘULUI L - Serviciul social, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta - recurentă personal, lipsă fiind pârâta - intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reclamanta - recurentă solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 30.09.2008 la Judecătoria Lipova, reclamanta a chemat în judecată pârâta Primăria orașului L, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i acorde venitul minim garantat, ajutoare europene pentru furnizarea de produse alimentare privind persoanele cele mai defavorizate din România, să modifice și să acorde statutul său la vârsta de 70 de ani precum și daune morale și materiale.
Prin sentința civilă nr.951/14.10.2008 a Judecătoria Lipova, a fost admisă excepția de necompetență materială și s-a dispus declinarea cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Arad - secția contencios administrativ, în baza art.30 din Legea nr.416/2001 privind modul de soluționare a cererii vizând drepturile prevăzute de această lege, raportat la art.2, punctul 1, lit. d), din Codul d procedură civilă.
La data de 31.10.2008 cauza a fost înregistrată la Tribunalul Arad.
Prin sentința civilă nr.186/02.02.2009 Tribunalul Arada respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
În motivarea sentinței s-a menționat că prin adresa nr.1789/A/16.03.2007 emisă de Primăria L, (6/dosar nr- înregistrat la Judecătoria Lipova ) a fost respinsă cererea reclamantei înregistrată cu nr.1789/A/19.02.2007 cu motivarea că aceasta deține doi măgari, două proprietăți evidențiate în nr.7667 și nr.4098 L precum și pământ agricol în suprafață totală de 106.900m2. De asemenea s-a arătat că bunurile deținute nu sunt de strictă necesitate pentru nevoile familiale; suprafața de teren depășește cu mult limita minimă stabilită de lege, aceea de 0,50 ha pentru o familie compusă din 2 membri.
Prin adresa nr.4897/11.07.2007 emisă de Instituția Prefectului A ( 7), instanța a reținut că reclamantei i s-a comunicat, de asemenea, că deținând în proprietate bunuri care nu sunt de strictă necesitate, iar din valorificarea acestora pot fi realizate venituri, nu poate beneficia de ajutorul social stabilit conform Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.
Apoi, prin adresa nr.3584/A/26.08.2008 ( 15) emisă de Primăria orașului L, precum și prin adresa nr.5844/10.09.2008 emisă de Prefectura Județului Ais -a comunicat reclamantei că nu poate beneficia de prevederile nr.HG410/2008 privind furnizarea de produse alimentare provenind din stocurile de intervenție comunitare către persoanele cele mai defavorizate din România, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de normele legale.
În speță, pentru ca reclamanta să beneficieze de venitul minim garantat, în acord cu prevederile Legii nr.416/2001 trebuie ca, situația sa materială, reținută din cuprinsul anchetei sociale întocmite de primărie, să justifice acordarea acestuia adică să fie una precară, dificilă.
De asemenea potrivit art.4 din aceeași lege, astfel cum a fost modificat prin nr.HG11/09.01.2008, nivelul venitului minim garantat este de 196 lei (RON) pentru familiile formate din 2 persoane, cum este cazul de față.
Se reține în cuprinsul sentinței că din ancheta socială întocmită în cauză la data de 24.11.2008 și existentă la dosar (27 - dosar nr- înregistrat la Tribunalul Arad ) rezultă că familia petentei beneficiază de un venit lunar de 192 lei constând în pensia soțului.
Se arată că la stabilirea membrilor familiei reclamantei, instanța a avut în vedere prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.416/2001, neputând accepta considerentele din adresa nr.914/12.09.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, potrivit căreia familia reclamantei se compune din 5 membri fiind incluși fiul acesteia, nora și nepoata.
Apoi, instanța reține și prevederi legale reglementate de art.8 alin.1 din legea menționată, potrivit cărora "la stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează." iar la alin.3 se prevede că "în cazul în care familia are în proprietate cel puțin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor care nu sunt considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale, aceasta nu beneficiază de ajutor social", putând obține și alte venituri din valorificarea acestor bunuri.
În speță, dat fiind faptul că reclamanta împreună cu soțul său are în proprietate bunuri care nu fac parte din categoria celor de strictă necesitate (menționate în lista anexei 5 din Hotărârea nr.1010 din 9 august 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001) respectiv deține doi măgari, două proprietăți evidențiate în L nr.7667 în suprafață de 3920 mp și nr.4098 în suprafață de 758 mp precum și pământ agricol în suprafață totală de 18,71 ha, (13-25 - dosar tribunal), instanța a apreciat că aceasta nu poate beneficia de ajutor social.
Se reține în considerentele sentinței ca este neîndoielnic faptul că reclamanta nu se află într-o situație excepțională, dificilă și care ar justifica acordarea ajutorului social reprezentând venitul minim garantat. Potrivit Anexei 6 din Normele Metodologice, pentru valorificarea terenurilor arabile, limita minimă stabilită este de 600 lei/ha iar cea maximă de 28.000 lei/ha, respectiv pentru cabaline: cai, măgari, catâri limita minimă: 400 lei/ iar cea maximă: 3.000 lei/.
Se precizează în cuprinsul sentinței că dacă reclamanta ar fi beneficiat de acest ajutor social, în situația în care ar fi îndeplinit condițiile sus precizate, aceasta nu ar fi trebuit să presteze lunar, la solicitarea primarului, acțiuni sau lucrări de interes local, așa cum s-a specificat în adresa emisă de Prefectul Jud. A, ( 11) fiind exceptată de la aceste activități conform dispozițiilor art.7 ind.2 din Legea nr.416/2001, deoarece nu este aptă de muncă, fiind bolnavă și pensionară.
Apoi, în ceea ce privește solicitarea reclamantei privind acordarea de ajutoare europene pentru furnizarea de produse alimentare privind persoanele cele mai defavorizate din România, instanța, în conformitate cu dispozițiile art.4 din nr.HG410/2008 reține că reclamanta nu se încadrează în nici una din categoriile care ar putea să beneficieze de aceste ajutoare, astfel că aceasta nu poate beneficia de produse alimentare provenite din stocurile de intervenție comunitare.
S-a reținut în cuprinsul sentinței că prin actele emise de Primăria orașului L respectiv Instituția Prefectului Județului A, nu i s-a cauzat nici o vătămare, nu i se vor acorda despăgubiri bănești constând în daune morale, așa cum aceasta a solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că Legea nr.416/2001 prevede venitul minim garantat, iar din rechizitoriu rezultă că este o femeie de 70 de ani bolnavă și pensionară, acest lucru fiind greșit, fiind o femeie de 70 de ani, bolnavă, umblă în și fără nici un venit lunar stabil, deoarece nu este pensionară. Mai arată că, Ministrul, domnul a spus clar prin presa scrisă și radio - televiziune, că reclamanta la 70 de ani nu beneficiază de pensia socială minimă garantată, ci se încadrează la Legea nr.416/2001 privind venitul minim garantat și pentru acest scop fost formulată această lege și trebuie folosită, așa încât și pârâta Primăria L prin serviciul social trebuie să o aplice corect și legal.
Se mai arată că în prezent venitul minim garantat este de 196 lei, iar venitul familiei a două persoane este de 192 lei. (196 lei - 192 lei = 4 lei).
Se menționează că, întrucât au venitul minim lunar stabil sub venitul minim garantat, Primăria orașului L prin serviciul social trebuie să emită o decizie de acordare sau neacordare a venitului minim garantat la doi bătrâni, de 70 ani, fără venit și de 74 ani cu o pensie de 192 lei.
Recurenta a mai arătat că a solicitat pârâtei să prezinte Tribunalului Arad foaia de avere de la registrul agricol L unde aceasta știe că este curată, adică este zero, nu are în proprietate 2 măgari și pământ agricol 18,71 ha, neștiind să beneficieze de ajutoare europene, iar la ajutoare bănești întrucât au peste 65 de ani la subvenții date de stat la această suprafață, iar impozitul până în anul 2008 nu s-a plătit.
Precizează că Primăria L se contrazice, întrucât la cererea cu nr.1789/17/19.02.2007 se arată că reclamanta ar avea în proprietate suprafața de 106,900 mp, la cererea cu nr.914/19.02.2008 că ar avea în proprietate teren agricol în suprafață de 26.300 mp iar acum în 2009 la Tribunalul Arad figurează cu 18,71 ha, recurenta întrebându-se cine folosește acest teren și primește subvenție de la stat pentru această suprafață.
Cu privire la acordarea de ajutoare europene potrivit nr.HG410/2008, se arată că pârâta Primăria L nu dorește să o aplice spunând că reclamanta nu se încadrează în dispozițiile acestei hotărâri. Mai arată că se încadrează la punctul a), unde se precizează că venitul minim garantat la două persoane este de 196 lei, iar reclamanta și soțul său au 192 lei.
Recursul nu a fost motivat în drept.
Legal citată, pârâta - intimată nu a formulat întâmpinare, conform art.308 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt precum și actele normative aplicabile speței.
Astfel fiind, Curtea constată că reclamanta a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtei să-i acorde venitul minim garantat, ajutoare europene pentru furnizarea de produse alimentare privind persoanele cele mai defavorizate din România, să modifice și să acorde statutul său la vârsta de 70 de ani precum și daune morale și materiale.
Reclamanta a depus la sediul pârâtei o cerere înregistrată cu nr.1789/A/19.02.2007 prin care a solicitat acordarea venitului minim garantat, în acord cu Legea nr.416/2001.
Aceasta cerere a fost respinsă, reținându-se în adresa nr.1789/A/16.03.2007 emisă de Primăria L că reclamanta deține doi măgari, două proprietăți evidențiate în nr.7667 și nr.4098 L precum și pământ agricol în suprafață totală de 106.900m2. De asemenea s-a arătat că bunurile deținute nu sunt de strictă necesitate pentru nevoile familiale; suprafața de teren depășește cu mult limita minimă stabilită de lege, aceea de 0,50 ha pentru o familie compusă din 2 membri.
Prin adresa nr.4897/11.07.2007 emisă de Instituția Prefectului Județului A (7), reclamantei i s-a comunicat, de asemenea, că deținând în proprietate bunuri care nu sunt de strictă necesitate, iar din valorificarea acestora pot fi realizate venituri, nu poate beneficia de ajutorul social stabilit conform Legii nr.416/2001 privind venitul minim garantat.
Totodată, prin adresa nr.3584/A/26.08.2008 (15) emisă de Primăria orașului L, precum și prin adresa nr.5844/10.09.2008 emisă de Prefectura Județului Ais -a comunicat reclamantei că nu poate beneficia de prevederile nr.HG410/2008 privind furnizarea de produse alimentare provenind din stocurile de intervenție comunitare către persoanele cele mai defavorizate din România, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de normele legale.
În vederea analizării situației de fapt Curtea va expune prevederile legale incidente în cauză.
Astfel fiind, în acord cu art.1 alin.1 din Legea nr.416/2001 "familiile și persoanele singure, cetățeni români, au dreptul la un venit minim garantat ca formă de asistență socială" iar potrivit art.2 "venitul minim garantat se asigură prin acordarea ajutorului social lunar, în condițiile prevăzute de prezenta lege".
În speță, pentru că reclamanta să beneficieze de venitul minim garantat trebuie ca, situația sa materială, reținută din cuprinsul anchetei sociale întocmite de primărie, să justifice acordarea acestuia adică să fie una precară, dificilă. Totodată pentru a beneficia de acest venit este necesar sa fie îndeplinite cumulativ toate cerințele impuse de legiuitor in acest sens.
Astfel fiind, din cuprinsul anchetei sociale întocmite în cauză la data de 24.11.2008 și existente la dosar (27 - dosar nr- înregistrat la Tribunalul Arad ) instanța reține că familia petentei beneficiază de un venit lunar de 192 lei constând în pensia soțului.
La stabilirea membrilor familiei reclamantei, instanța a avut în vedere prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.416/2001, și anume "în sensul prezentei legi, termenul familie desemnează soțul și soția sau soțul, soția și copiii lor necăsătoriți, care au domiciliul ori reședința comună prevăzută în actele de identitate și gospodăresc împreună. Față de reglementările legale din articolul 2 din actul normativ menționat Curtea constată că prima instanță în mod corect a înlăturat considerentele din adresa nr.914/12.09.2008 emisă de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, potrivit căreia familia reclamantei se compune din 5 membri fiind incluși fiul acesteia, nora și nepoata.
Totodată, în vederea verificării îndeplinirii de către reclamanta - recurentă a dispozițiilor legale și anume cele prevăzute în art.8 alin. 1 din legea menționată, potrivit cărora "la stabilirea venitului net lunar al familiei se iau în considerare toate veniturile pe care membrii acesteia le realizează" și alin.3 în care se prevede că "în cazul în care familia are în proprietate cel puțin unul dintre bunurile cuprinse în lista bunurilor care nu sunt considerate de strictă necesitate pentru nevoile familiale, aceasta nu beneficiază de ajutor social".
Prin raportare la cele menționate mai sus, în speța de față, dat fiind faptul că reclamanta împreună cu soțul său are în proprietate bunuri care nu fac parte din categoria celor de strictă necesitate (menționate în lista anexei 5 din Hotărârea nr.1010 din 9 august 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.416/2001) respectiv deține doi măgari, două proprietăți evidențiate în L nr.7667 în suprafață de 3920 mp și nr.4098 în suprafață de 758 mp precum și pământ agricol în suprafață totală de 18,71 ha, (13-25 - dosar tribunal), Curtea constată că aceasta nu poate beneficia de ajutor social.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei privind acordarea de ajutoare europene pentru furnizarea de produse alimentare privind persoanele cele mai defavorizate din România, instanța constată că, în conformitate cu dispozițiile art.4 din nr.HG410/2008, beneficiază de prevederile acestui act normativ, următoarele categorii de persoane: a) persoanele beneficiare de venitul minim garantat; b) pensionarii agricultori; c) persoanele îngrijite în centre rezidențiale, administrate de furnizori de servicii sociale publici sau privați nonprofit; d) persoanele beneficiare de masă la cantinele de ajutor social administrate de primării sau de furnizori privați nonprofit.
Reclamanta - recurentă nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri din care să rezulte ca s-ar încadra în vreuna dintre aceste categorii, astfel că aceasta nu poate beneficia de produse alimentare provenite din stocurile de intervenție comunitare.
Totodată, Curtea constată că soluția primei instanțe prin care i s-a respins reclamantei - recurente acordarea de daune morale față de împrejurarea că aceasta nu a dovedit că prin actele emise de Primăria orașului L respectiv Instituția Prefectului Județului A, i s-a cauzat vreo vătămare, este corectă și în acord cu prevederile legale și cu probatoriul administrat.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge recursul promovat de reclamanta.
Curtea va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.186/02.02.2009 pronunțată în dosar nr- de către Tribunalul Arad.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
RED:/26.10.09/TEHNORED:/26.10.09/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
