Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1068/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.04.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.1068
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 08.10.2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 2: Diana Duma
JUDECĂTOR 3: Maria Belicariu
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții, G, și împotriva sentinței civile nr.366/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați COMUNA, CONSILIUL LOCAL și PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 08.10.2009 concluzii scrise din partea reclamanților - recurenți.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad la data de 13.11.2008, reclamanții, G, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comuna, Consiliul Local și Primarul Comunei, să fie obligați pârâții să le plătească drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare conform art.31 alin.1 lit. c) - d) din Legea nr.188/1999, republicată, de câte 25% din salariul de bază fiecare spor, actualizat cu rata inflației până la data plății efective, începând cu data de 01.01.2004 și până la încetarea raporturilor de serviciu, precum și obligarea pârâtului de ordin 3 la înscrierea în carnetul de muncă a acestor sporuri.
Prin sentința civilă nr.366/25.02.2009 Tribunalul Arada respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt funcționari publici în cadrul Primăriei și au formulat prezenta acțiune întrucât nu au beneficiat de drepturile salariale potrivit art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Se menționează că în acord cu art.29 alin.1 din Legea nr.188/1999 (după republicarea legii devenind art.31 alin.1) pentru activitatea desfășurată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: "a) salariu de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare".
În motivarea sentinței se constată că aplicarea dispozițiilor art.29 alin.1 lit. c) și d) au fost suspendate în perioada 01.01.2004 - 30.12.2006 în baza art.44 din nr.OUG92/2004 și art.48 din nr.OG2/2006 aprobat cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Se reține de către instanța că prin Legea nr.251/2006, art.13, pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999, prevederile art.29 alin.1 lit. c) și d) au reintrat în vigoare începând cu data de 01.01.2007.
Reglementarea din art.29 a Legii nr.118/1999 reprezintă regula generală care arată componența drepturilor salariale ale funcționarilor publici, dar prin legi speciale s-a stabilit pentru fiecare categorie de funcționari publici, în concret, procentul sporurilor și suplimentelor de care beneficiază aceștia pe lângă salariul de bază.
Deși reclamanții solicită acordarea unui procent de 25% din salariul de bază ca supliment al postului și de 25% ca supliment corespunzător treptei de salarizare, nici o dispoziție legală specială privind salarizarea funcționarilor publici nu reglementează nici acest și nici vreun alt procent.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța a reținut ca inadmisibilă cererea reclamanților și a dat eficiență Deciziei nr. 820/2008 a Curții Constituționale care a statuat că "instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Instanța de judecată a reținut în considerentele sentinței că nu se poate pronunța cu privire la stabilirea cuantumului acestor sporuri întrucât nu are nici competența de a se substitui legiuitorului ori executivului în privința acordării efective a unui drept prevăzut de lege și cu privire la care legea nu reglementează modalitatea de calcul cu atât mai mult cu cât salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcționarii publici și nicidecum în mod arbitrar de către instanțele judecătorești.
acestor drepturi salariale impune o valorificare, o corectă și justă apreciere a nivelului salarial raportat la atribuțiile și responsabilitățile fiecărui funcționar public în parte, or, aceste aspecte exced competenței legale cu care este investită instanța de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanții, G, și, considerând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art.31 alin. 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, articol de lege care arată că: "Pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului;*) d) suplimentul corespunzător treptei de salarizare.*)".
În aceeași ordine de idei, până la republicarea din anul 2007 Legii nr.188/1999 - privind statutul funcționarilor publici, când li s-a dat textelor o nouă numerotare, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare erau prevăzute la art.29 alin. 1 lit. c) și d) din aceeași lege.
Așa cum rezultă din subsolul art.31 din Legea nr.188/1999, republicată, în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin Ordonanța de urgentă a Guvernului nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări, prin Legea nr.76/2005 și prin Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.417/2006.
Relevant este faptul că potrivit art. XIII din Legea nr.251/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.188/1999, prevederile art.29 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999, republicată, au reintrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.
În acest sens s-a citat în continuare acest text de lege: "Prezenta lege intră în vigoare la 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepția prevederilor art.29, 56, 57, 581și ale art.601alin.1 lit. b) din Legea nr.188/1999, republicată, cu modificările ulterioare, precum și cu modificările și completările aduse prin prezenta lege, care intră în vigoare la 1 ianuarie 2007".
Prin urmare, se solicită să se constate că, deși aceste drepturi solicitate de reclamanți trebuiau să le fie acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01.01.2007, în mod abuziv, încălcând prevederile legale, pârâții, refuză acordarea acestora.
Consideră că, atât prin Legea nr.188/1999, așa cum a fost modificată prin Legea nr.251/2006, cât și prin Legea nr.188/1999 republicată și renumerotată, sunt îndreptățiți la plata acestor sporuri, fără nici o condiționare.
De asemenea, dreptul la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii, care face parte din conținutul complex al dreptului fundamental la muncă (a se vedea în acest sens, - Constituția României, comentată și adnotată, Ed. Monitorul Oficial, p. 234). Ca atare, acest drept nu poate fi restrâns în mod abuziv și contrar echității impuse de o societate democratică, potrivit art.53 din Constituție.
În susținerea celor afirmate mai vin și alte dispoziții normative imperative, (art.64 alin.1 și 2 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată).
De asemenea, potrivit art.53 din Constituția României "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existentei dreptului sau libertății.
Este evident că dispozițiile constituționale, dispoziții supreme într-un stat de drept, nu fac altceva decât să întărească cele afirmate de noi. Actele normative de suspendare nu indică nici motivul suspendării aplicării dispozițiilor art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 și nici nu arată necesitatea stringentă a acestei suspendări. Ba mai mult, potrivit dispozițiilor constituționale, drepturile și libertăților cetățenilor pot fi doar restrânse, fără a se aduce atingere însuși existenței dreptului.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune apreciază că în cauză nu se poate pune în discuție împlinirea termenului de prescripție pentru suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare aferente perioadei ianuarie 2004 - iunie 2005, deoarece, potrivit art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 - privitor la prescripția extinctivă și art.283 alin.1 lit. c) din Codul Muncii, prescripția dreptului la acțiune începe să curgă din momentul nașterii dreptului la acțiune.
Ori aplicarea dispozițiilor referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare a funcționarilor publici a fost suspendată succesiv din 2004 și până la 01.01.2007. Plata suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare fiind suspendată, termenul de prescripție nu începe să curgă decât de la data încetării efectelor de suspendare, astfel încât acțiunea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de lege.
Soluția instanței de fond este criticabila sub următoarele aspecte:
Instanța trebuia să rețină că drepturile salariale reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art.31 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată.
Se mai arată că în perioada 2004 - 2006, prevederile referitoare la suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare au fost suspendate prin nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.76/2005, și prin nr.OG2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006.
Potrivit art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului", ceea ce nu este cazul în situația dedusă judecății.
Instanța în mod greșit a apreciat că cererea subsemnaților este neîntemeiată, nefiind îndreptățiți la plata dreptului salarial reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Cu privire la cuantumul sporurilor solicitate în procent de 25% instanța a respins acțiunea motivând că nici Legea nr.188/1999 și nici alt act normativ nu prevede procentul în care se acordă sporul. Procentul acestor sporuri de 25% din salariul de bază, a fost stabilit de practica instanțelor de judecată, pe rolul instanțelor judecătorești s-au aflat litigii având același obiect ca și cel dedus judecății în acest dosar, având ca reclamanți funcționari publici, cărora li s-a admis procentul de 25% pentru cele două sporuri.
Se face referire la faptul că în cauze similare aflate pe rolul Tribunalului Arad, altor colegi din cadrul unor alte instituții publice similare, li s-a admis acțiunea privind aceleași drepturi salariale în procent de 25% din salariul de bază. De asemenea au fost admise acțiuni având același obiect de către alte tribunale și amintesc sentința civilă nr.585/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava, sentința civilă nr.155/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava iar drepturile salariale acordate au fost menținute prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Suceava în 14 aprilie 2008, sentința civilă nr. 534/07.05.2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani menținută prin decizia civilă nr. 915/02.07.2008 a Curții de Apel Suceava; prin decizia civilă din 25.09.2008 Curtea de Apel Craiovaa menținut sentința civilă din 12.06.2008 pronunțată în Dosar nr- de Tribunalul Mehedinți.
Dreptul reclamanților la plata sporurilor mai sus menționate este un bun în sensul art.1 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Art.2 pct.1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului reprezintă apărătorul împotriva oricăror discriminări, iar la art.14 din această normă internațională se interzice orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate în speță sectorul bugetar.
Pârâții - intimați nu au formulat întâmpinare.
Recurenții au depus la dosar concluzii scrise.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate cât și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din examinarea hotărârii instanței de fond, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt și anume împrejurarea că reclamanții - recurenți au calitatea de funcționari publici în cadrul Primăriei.
Curtea constată că având calitatea de funcționari publici, reclamanții - recurenți trebuia să fie salarizați în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 și aveau dreptul să primească, pe lângă celelalte drepturi, cele două sporuri, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, așa cum au fost reglementate prin art.31 alin.1 lit. c) și d) din actul normativ citat.
Cu toate acestea, deși prima instanța a reținut calitatea reclamanților de funcționari publici, totuși aceasta a respins acțiunea, din acest punct de vedere hotărârea atacată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, fiind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Din interpretarea dispozițiilor art.31 alin 1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 rezultă că cele două suplimente solicitate de către reclamanți fac parte integrantă din salariul cuvenit pentru activitatea desfășurată, norma juridică menționată folosind sintagma "salariu compus din suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare." A nega dreptul la aceste suplimente ar echivala cu o atingere adusă salariului din care acestea fac parte, în condițiile în care nici un act normativ nu le-a abrogat.
În plus, în confirmarea interpretării date textului legal mai sus menționat, se situează și considerentele Deciziei nr. XIV/18.02.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, decizie care, chiar dacă se referă la un alt drept al funcționarilor public decât cel dedus judecății din prezentul dosar, se impune a fi menționată. Astfel, în considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin urmare, având în vedere această argumentație juridică, inclusă într-o decizie pronunțată în recursul în interesul legi, precum și împrejurarea că art.31 alin.1 lit. c) și d) din Legea nr.188/1999 nu prevede aceste drepturi în mod condiționat, Curtea apreciază că drepturile cuvenite reclamanților nu pot avea un caracter formal, fiind necesar a fi recunoscute de vreme ce au fost prevăzute de lege.
Această concluzie se impune chiar și în lipsa reglementării procentului în care trebuie acordate, neindicarea de către legiuitor a acestor procente nefiind de natură a suprima dreptul legiferat.
Mai mult decât atât, ele au fost reconfirmate și prin actul normativ special care reglementează drepturile salariale ale funcționarilor publici, respectiv nr.OG6/2007 care, la art.48 stipulează că dispozițiile ordonanței se completează cu prevederile Legii nr.188/1999, iar la Anexa 2 lit. D prevede că personalul menționat în cadrul acestei anexe beneficiază și de sporurile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare.
Curtea constată că rămâne în atributul exclusiv al pârâtei - intimate de a executa în concret dispozițiile cuprinse în art.31 din Legea nr.188/1999, instanța neavând, în lipsa unui act emis sau adoptat de către autoritatea administrativă care să stabilească cuantumul celor două suplimente, puterea juridică de a determina ea însăși întinderea suplimentelor salariale, deoarece s-ar substitui puterii executive, ipoteză în care ar încălca principiul separației puterilor în stat, consacrat în art.1 alin.4 din Constituția României.
Rezultă din cele expuse că motivele de recurs invocate de reclamanți sunt întemeiate în parte, astfel că, în temeiul prevederilor art.312 pct.1, din Codul d e procedură civilă, instanța va admite recursul acestora și va modifica sentința tribunalului în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților - recurenți și obligării pârâtei la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004, raportat la data angajării fiecărui reclamant în parte până la data de 08.10.2009, actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
Curtea va respinge în rest acțiunea reclamanților cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor menționate precum și solicitarea reclamanților de acordare a acestor drepturi până la încetarea raporturilor de muncă. Curtea constată că nu este admisibilă acordarea drepturilor solicitate pentru viitor întrucât în acest caz creanța nu îndeplinește cumulativ cele 3 condiții de a fi certă, lichidă și exigibilă, nefiind născută și putând fi influențată ulterior de modificări legislative sau ale raporturilor de serviciu dintre părți.
Totodată, Curtea va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamanți împotriva sentinței civile nr.366/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad și în consecință:
Admite în parte acțiunea reclamanților și modifică sentința atacată în sensul că obligă pârâții la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentate de suplimentul postului și de suplimentul corespunzător treptei de salarizare începând cu data de 01.01.2004, raportat la data angajării fiecărui reclamant, până la data de 08.10.2009.
Respinge în rest acțiunea formulată cu privire la stabilirea cuantumului drepturilor acordate și la acordarea acestora până la data încetării raporturilor de muncă.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 08.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pentru JUDECĂTOR,
- - - - - -
aflată în semnează
vicepreședinte
-
GREFIER,
- -
RED:/27.10.09/TEHNORED:/27.10.09/2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Arad /Judecător -
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru, Diana Duma, Maria Belicariu
