Obligația de a face. Decizia 1099/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1099
Ședința publică de la 22 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier:
********
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul - împotriva deciziei nr. 289 din 12 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională de Poștă
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la prima strigare, au răspuns: contestatorul - și consilier juridic pentru intimata Direcția Regională de Poștă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care,
Consilier juridic pentru intimata Direcția Regională de Poștă C, depune întâmpinare și comunică un exemplar al întâmpinării contestatorului.
Contestatorul - solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a putea observa întâmpinarea înmânată în ședința de judecată.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, la doua strigare, au răspuns: contestatorul - și consilier juridic pentru intimata Direcția Regională de Poștă
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul - solicită admiterea contestației în anulare, anularea deciziei de recurs.
Apreciază că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este instanța de contencios administrativ, iar nu cea comercială.
Consilier juridic pentru intimata Direcția Regională de Poștă C, solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, menținerea deciziei pronunțate de instanța de recurs.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față:
La data de 6.09.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Regională de Poștă C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la comunicarea răspunsului ca urmare a cererii formulate la data de 11.07.2007, fixarea unui termen în care să i se comunice acest răspuns, obligarea la plata daunelor morale în sumă de 1.000 lei, cu plata cheltuielilor de judecată.
Reclamatul a precizat faptul că nu era mulțumit de modul în care i se distribuia ziarul la care era abonat, solicitând în scris, să i se returneze costul abonamentului, dar nu a primit nici un răspuns în termenul legal de 30 de zile.
A mai arătat că în urma acestui refuz nejustificat a suferit traume psihice, sentimente de frustrare, de inferioritate, iar valoarea prejudiciului moral este de 1.000 lei.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispoz. art. 1 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentința nr. 4305/15.11.2007 a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin adresa nr. 252/131/10.08.2008 pârâta Compania Națională Poșta Română SA a răspuns cererii reclamantului privind funcționarea cu întârziere a publicației "", arătându-se că întârzierile sunt în culpa SC SA.
Tribunalul a reținut că cererea reclamantului privind obligarea pârâtei să-i comunice răspunsul este lipsită de obiect.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale, aceasta este neîntemeiată întrucât nu există o faptă ilicită care să fi produs reclamantului un prejudiciu și care să justifice acordarea unor despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul.
În motivarea cererii sale de recurs recurentul a învederat că a solicitat în scris Direcției Regionale de Poștă C să îi returneze costul abonamentului la ziarul la care fusese abonat. Aceasta deoarece nu era mulțumit de modul cum primea ziarul.
Întrucât în termen de 30 de zile nu a primit nici un răspuns, a chemat în judecată pe pârâta Direcția Regională de Poștă
Recurentul a învederat faptul că a apreciat că i s-a produs un prejudiciu moral în cuantum de 1.000 lei, deoarece lipsa unui răspuns i-a produs suferințe psihice și i- creat sentimente de frustrare, de inferioritate, fiind umilit de autoritățile care l-au ignorat.
De asemenea, recurentul a mai arătat că, în cursul judecății, pârâta a prezentat adresa nr. 252/131/10.08.2007 ce îi era destinată, dar care nu a fost primită de către recurent. Pârâta nu a făcut astfel dovada că adresa în cauză a fost expediată și i-a fost înmânată recurentului sau unui membru al familiei sale.
La termenul din 12.02.2008 a fost invocată din oficiu de către instanță excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal în soluționarea cererii.
Prin decizia nr.289 din 12 februarie 2008, Curtea de Apel Craiovaa admis recursul reclamantului, a casat sentința și a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj - Secția Comercială.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că reclamantul s-a plâns de nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, dar, în cauză pârâta Direcția Regională Poștă C nu este o autoritate publică pentru a atrage competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, aceasta fiind o societate comercială.
S-a apreciat că, deoarece cererea de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva unei autorități publice așa cum este aceasta definită în art. 2 alin. 1 lit. din Legea nr. 554/2004, devin astfel incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a din Codul d e procedură civilă.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul, invocând ca temei dispozițiile art.317 și 318 Cod pr.civilă.
A susținut că în mod greșit instanța de recurs a apreciat că Direcția Regională de Poștă C nu este o autoritate publică și admițând recursul pe care l-a declarat, a trimis cauza spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, Secției Comerciale, deoarece dispozițiile art.2 din Legea 233/2002 prevăd expres posibilitatea formulării unei petiții către autoritățile și instituțiile publice centrale și locale, companiilor și societăților naționale, societăților comerciale de interes județean sau local, precum și regiilor autonome denumite în continuare autorități și instituții publice.
A mai arătat că pe site-ul de prezentare al Poștei Române se menționează faptul că este operatorul național din domeniul serviciilor poștale și sea flă în proprietatea statului român, reprezentat de Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și Fondul Proprietatea.
A precizat contestatorul că transformarea litigiului în unul comercial îi lezează demnitatea, așa cum este reglementată de Carta Drepturilor Fundamentale a Drepturilor Europene.
Contestația este neîntemeiată.
Potrivit art.317 Cod pr.civilă, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului, când procedura de citare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii sau când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
În speță,deși au fost invocate aceste dispoziții, se constată că motivele invocate de contestator nu se încadrează în nici unul din cele două cazuri pe care le prevede.
Contestația în anulare reglementată de art.318 Cod pr.civilă este o cale extraordinară de retractare, admisibilă numai în situația în care soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale sau în cazul omisiunii instanței de a se pronunța asupra unui motiv de casare.
Greșeala materială la care se referă și pe care o are în vedere art.318 Cod pr.civilă în nici un caz nu vizează stabilirea eronată a situației de fapt în urma aprecierii probelor și nici nu are în vedere rezultatului modului în care instanța a înțeles să interpreteze un text de lege, căci dacă s-ar admite astfel, s-ar ajunge pe o cale ocolită la rejudecarea recursului.
Astfel, textul legal vizează exclusiv erorile materiale cu caracter procedural, care a dus la pronunțarea unei soluții eronate, erori care trebuie să fie evidente și în legătură cu aspectele formale ale societății, cum ar fi anularea greșită a unei cereri ca netimbrată sau greșita respingere a unui recurs ca tardiv formulat.
Susținerea contestatorului privind greșita interpretare de către instanța de recurs a faptului că cererea sa de chemare în judecată nu este îndreptată împotriva unei autorități publice, așa cum aceasta este definită în art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004, nu intră sub incidența dispozițiilor art.318 Cod pr.civilă, întrucât, pe această cale nu pot fi remediate greșeli de judecată, respectiv așa cum s-a arătat, modul în care instanța a înțeles să stabilească o situație de fapt sau să interpreteze un text de lege.
Aceasta deoarece legiuitorul nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță sub motivul că s-a stabilit greșit o situație de fapt sau s-a interpretat greșit un text de lege.
Pentru aceste considerente, contestația în anulare urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul - împotriva deciziei nr. 289 din 12 februarie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/28.05.2008
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
