Obligația de a face. Decizia 1161/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 24.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1161
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 154 din 18.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Ministerul Apărării Naționale - 02544- B, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic G în reprezentarea pârâtului intimat, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către pârâtului intimat, întâmpinare, și nemaifiind formulate cereri instanța acordă cuvântul părții în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtului intimat, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C-S sub nr. 2087/115 din 14.08.2008, reclamantul a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale, Unitatea Militară nr. 02544 B, solicitând ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul și unitatea militară nr.02405 Pitești să elibereze o adeverință care să cuprindă, în lunile fără venit, pentru perioada 21.08.1956-25.03.1960, 01.04.1960-01.04.1961, venitul lunii anterioare sau posterioare; de asemenea, a solicitat ca adeverința respectivă să cuprindă ca salariu tarifar lunar suma de 855 lei, pentru perioada septembrie 1956-iunie 1958,suma de 875 lei pentru perioada iulie 1958-septembrie 1958,suma de 918,75 lei, pentru luna octombrie 1958,suma de 929,25 lei, pentru perioada noiembrie 1958-martie 1960, suma de 1338,75 lei pentru perioada 1 aprilie 1960- 1 aprilie 1961.
Prin sentința civilă nr. 154/18.02.2009, Tribunalul C-S a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea Militară nr. 02544 B, a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile.
Tribunalul C-S a respins acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naționale, Unitatea Militară nr. 02544
În motivarea hotărârii, prima instanță reține următoarele:
În ce privește excepția necompetenței materiale a instanței, aceasta a fost respinsă atâta timp cât instanța de contencios administrativ a fost investită cu judecarea acțiunii de față, și nu completul specializat cu judecarea cauzelor având ca obiect litigiile în materia asigurărilor sociale,eliberarea adeverinței în discuție nefiind de competența acestuia din urmă.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Unității militare nr. 02544 B, aceasta apare ca fiind admisibilă, atâta timp cât Unitatea militară nr. 02504 Pitești (arhivele militare) păstrează documentele unităților militare în care a lucrat reclamantul, până la ieșirea în rezervă.
În situația în care ar considera, totuși, că pârâtul Ministerul Apărării Naționale, Unitatea militară B nr.02504 are calitate procesuală pasivă se ridică problema admisibilității excepțiilor de procedură privind lipsa procedurii administrative prealabile și a tardivității introducerii acțiunii de către reclamant.
Art.7 al.1 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, prevede obligativitatea procedurii prealabile doar în cazul unei persoane ce se consideră vătămată printr-un act administrativ unilateral.
Or, nu pot fi apreciate ca fiind acte administrative adeverințele,a căror eliberare o solicită reclamantul.
Pe cale de consecință, nefiind aplicabile disp. art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004, nu sunt nu sunt întrunite nici disp. alin.2 și 3 ale art.11 din legea contenciosului administrativ.
Referitor la fondul cauzei deduse judecății, Tribunalul a considerat că acțiunea formulată de reclamant nu este admisibilă atâta timp cât Unitatea militară nr. 02405 Pitești, prin adresa nr. PC L 75 Pitești/ 16.10.2006, a comunicat reclamantului că nu deține statele de plată pentru perioadele solicitate de acesta și nici pentru unitățile militare, în care reclamantul a lucrat sau a trecut în rezervă.
De altfel, în acest sens, trebuie interpretate și disp.art.21 din Legea nr.16/1996 modificată și completată, care stipulează obligația creatorilor de documente, precum și a persoanelor juridice succesoare de a elibera persoanelor interesate certificate, copii și extrase de pe documentele pe care le creează.
În același timp, reclamantul nu a făcut dovada că în cauză este antrenată răspunderea Unității militare nr. 02405 Pitești - arhivele militare cu privire la evidența, inventarierea,selectarea,păstrarea și folosirea documentelor,altfel,decât în condițiile Legii Arhivei Naționale.
Ca urmare, Tribunalul, față de considerentele de mai sus a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea Militară nr. 02544 B și a respins acțiunea formulată de reclamant.
Tribunalul, față de aceleași considerente de mai sus, a respins excepția lipsei procedurii administrative prealabile și excepția tardivității introducerii acțiunii respingând,pe fond,acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul,solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat considerând hotărârea primei instanței ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, se arată în esență, următoarele:
Reclamantul consideră că greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei 03544 B, precizând că el consideră că în conformitate cu dispozițiile art. 1, 2, 3 din Legea nr.346/2006 Ministerul Apărării Naționale este forul ierarhic superior al tuturor unităților și formațiilor militare. Rezultă deci că Ministerul în temeiul acestei legi organizează, îndrumă, controlează și răspunde de activitatea tuturor formațiunilor unităților militare.
Din adresele de răspuns primite de reclamant, rezultă că unitățile militare în care a activat nu au depus sau au depus numai parțial statele de plată, element principal în stabilirea veniturilor lunare, a mai reieșit că o parte din aceste unități militare s-au desființat ori s-au transformat în unități noi schimbându-și indicativul și locația, aspecte necunoscute de reclamant ele fiind secrete militare.
Toate aceste aspecte atrag în exclusivitate răspunderea pârâtului Ministerul Apărării - ca for ierarhic superior.
Prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 44 din Legea nr. 346/2006, articol care coroborat cu art. 19 din Decretul nr. 92/1976 dau dreptul și obligă pârâtul să constituie comisii, colegii etc. în scopul refacerii documentelor lipsă sau distruse, documente ce privesc drepturile cadrelor militare active sau în rezervă.
În ce privește drepturile bănești din perioada de rezervă aprilie 1960 - martie 1961, drepturi primite prin Centrul (Comisariatul ) T în adeverința nr. 191/18.09.2008 sunt înscrise numai veniturile pe lunile ianuarie - martie 1961 iar pentru lunile aprilie - decembrie 1960 s-a menționat "Lipsa statelor de plată"
Precizează că face mențiunea că pentru veniturile lunilor ianuarie - martie 1961 s+a luat ca bază legală nr. 346/1960 având în vedere cp în perioada de rezervă funcția și veniturile rămân constante în lunile de rezervă aprilie - decembrie 1960 nu s-au înscris veniturile lunilor veniturile lunilor ianuarie. martie 1961 având ca bază legală tot prevederile 346/1960.
În ce privește rectificarea înscrisului "Spor de vechime gradație" în "Sport vechime de grad" din adeverința 191/18 septembrie 2008 anexată, arată că este necesară deoarece sporul de vechime de gradație este specifică activității civile nu militare.
La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare de către pârâtul Ministerul Apărării Naționale, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.
În motivarea întâmpinării se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică. Toate motivele de recurs sunt nefondate, motiv pentru care solicită să se menține hotărârea atacată.
În ceea ce privește primul motiv, reclamanta se află în eroare atunci când susține că respingerea acțiunii este consecință a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a nr. 02544
Precizează că reclamantul a chemat în judecată Ministerul Apărării Naționale dar și Unitatea Militară 02544 - Direcția Financiar contabilă a ministerului considerând, probabil, că este unul și același pârât 02544, structură distinctă a Ministerului Apărării nu poate avea calitate procesuală în cauză deoarece, înscrisurile "contestate" au fost eliberate de Arhivele militare - Unitatea Militară 02405 Pitești și așa cum în mod corect a reținut prima instanță, este unitatea care păstrează documentele tuturor structurilor desființate.
În consecință, acțiunea reclamantului împotriva 02544 Baf ost respinsă ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, Iar împotriva Ministerului Apărării Naționale, ca neîntemeiată.
Privind fondul pretențiilor, acțiunea reclamantului apare ca neîntemeiată chiar inadmisibilă, adresând instanței cererea de a îl obliga la eliberarea unei adeverințe care să conțină date ce nu se regăsesc în arhiva unităților în care a activat - stabilirea veniturilor lunare pentru lunile în care lipsesc statele de plată prin asimilarea veniturilor din lunile anterioare sau posterioare acestora.
Apreciază că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă după cu, în mod greșit s-a susținut.
Potrivit art. 19 din decret, pot formula cereri persoanele interesate pentru dovedirea activității în cadrele militare permanente, precum și îndeplinirea obligațiilor militare, cereri care se soluționează de comisii instituite în acest scop în cadrul Ministerului Apărării Naționale. Deci situațiile care se pot reconstitui în modalitatea descrisă de decret sunt, cel mult, cele prevăzute la art. 14 din același act normativ adică, activitatea în cadrele militare permanente, funcția, meseria sau specialitatea. Totodată o astfel de cerere ar fi inadmisibilă, în condițiile în care reclamantul nu s-a adresat inițial ministerului cu o cerere întemeiată pe decretul amintit, al cărei mod de soluționare putea fi atacat cu o plângere adresată instanței competente potrivit prevederilor acelui decret.
Privind ultimul motiv de recurs invocat, stabilirea "sporului de vechime în grad", este complet neîntemeiat. La rubrica respectivă din adeverința eliberată de nr. 02405 Pitești, este înscris sporul de vechime în valoare netă și nu în procente din solda de bază, echivalent gradațiilor avute.
Pentru timpul servit de un cadru militar în această calitate și în funcție de rezultatele obținute, în prezentă are dreptul la 1 - 7 gradații, care se acordă din 3 în 3 ani. Fiecare gradație reprezintă 6 % din solda lunară și reprezintă echivalentul vechimii în muncă pentru celelalte categorii de personal.
Chiar dacă adeverința eliberată apare "spor de vechime/gradație", în acea rubrică sunt înscrise doar sumele corespunzătoare sporului de vechime chiar "vechime în muncă" solicitată.
Analizând actele dosarului, criticile recurentului prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prezentul litigiu are ca obiect cererea formulată de reclamantul - care a fost ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale în perioada 21.08.1956-25.03.1960 - în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, Unitatea Militară nr. 02544 B, reclamantul solicitând obligarea pârâtului și a Unității Militare nr.02405 Pitești să elibereze o adeverință în care să se menționeze veniturile obținute de reclamant în perioada 21.08.1956-25.03.1960 și 01.04.1960-01.04.1961.
Curtea menționează, totodată, că reclamantul și-a precizat acțiunea la termenul de judecată din data de 21.01.2009, solicitând și rectificarea înscrierii în carnetul de muncă, la coloana 5, în sensul să fie înscris,spor vechime de grad", și nu,spor vechime gradație".
Examinând competența instanțelor de contencios administrativ de soluționarea prezentei acțiuni, Curtea precizează că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererea reclamantului numai în cazul în care legea nu prevede o altă procedură judiciară pentru verificarea legalității actului administrativ respectiv.
În acest sens, Curtea amintește dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară".
În prezenta cauză, domnul - fost ofițer activ în cadrul Ministerului Apărării Naționale - solicită obligarea pârâtului la eliberarea unei adeverințe care să menționeze veniturile salariale obținute de reclamant într-o anumită perioadă, scopul acțiunii fiind acela al recalculării pensiei reclamantului, în condițiile în care în carnetul său de muncă nu sunt menționate veniturile respective.
Curtea subliniază, totodată, că un capăt de cerere secund este acela al rectificării unor înscrieri în carnetul de muncă al reclamantului.
Or, acțiunile în justiție având ca obiect înscrierile în carnetele de muncă sunt guvernate de dispozițiile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă, publicat in Buletinul Oficial nr. 37 din -.
Conform art. 8 alin. 1 din acest decret, "rectificarea din oficiu a înscrierilor efectuate, precum și refuzul de a înscrie în carnetul de munca unele date rezultînd din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri, se comunică celui în cauză, în scris și motivat, în termen de 15 zile de la data luării măsurii".
În privința căii de atac, art. 8 alin. 2 prevede că " împotriva măsurii luate potrivit alin. (1), precum și în cazul neeliberării carnetului la încetarea activități, titularul carnetului de muncă se poate adresa cu plângerela judecătoriaîn a cărei rază teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă, în termen de 30 de zile de la data comunicării".
Aceste reglementări prevăd, așadar, în ipoteza refuzului înscrierii unor date în carnetul de muncă, posibilitatea formulării unei plângeri a cărei soluționare este de competența judecătoriei în a cărei circumscripție teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă.
Or, în condițiile în care domnul a solicitat eliberarea unei adeverințe cuprinzând date ce urmează a fi înscrise în carnetul său de muncă, precum și rectificarea unor înscrieri în acest carnet, Curtea reține aplicabilitatea dispozițiilor Decretului nr. 92/1976 în privința prezentei acțiuni în justiție.
În consecință, date fiind acest considerente, Curtea apreciază că instanțele de contencios administrativ nu sunt competente să soluționeze cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtului Ministerul Apărării la eliberarea unei adeverințe care să menționeze veniturile salariale obținute de reclamant într-o anumită perioadă, precum și rectificarea unor înscrieri în carnetul de muncă al reclamantului.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 punctul 3 Cod de Procedură Civilă, conform cărora modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe".
Ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. 3 teza I Cod de Procedură Civilă, conform cărora "modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9, iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi,", precum și de dispozițiile art. 312 alin. 4 Cod de Procedură Civilă, potrivit cărora "în caz de casare a hotărârii atacate, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 3, instanța va trimite dosarul spre judecare instanței judecătorești competente sau organului cu activitate jurisdicțională competent, potrivit legii,Curtea - apreciind că recursul este întemeiat pentru considerentele expuse mai sus - îl va admite, va dispune casarea sentinței civile sentinței civile nr. 154/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, și va trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă - Judecătoria Reșița, în a cărei circumscripție domiciliază reclamantul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 154/18.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Casează sentința civilă recurată.
Trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă - Judecătoria Reșița.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. /17.11.2009
Tehnodact / 2 ex./17.11.2009
Prima instanță: Tribunalul C-
Judecător
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Pătru, Maria Cornelia
