Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1178/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--12.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1178
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul recurent Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din MIRA - Biroul Teritorial din Cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T împotriva sentinței civile nr. 506/CA/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Ministerul Internelor și Reformei Administrative B și Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T, având ca obiect, litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerul Internelor si Reformei Administrative - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor (Ministerul Internelor si Reformei Administrative), și Inspectoratul Județean al Politiei de Frontieră T, a solicitat obligarea acestora, la plata primelor de concediu egale cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, cuvenite pe anii 2002 și 2003, precum și actualizarea cu rata inflației de la data nașterii acestor drepturi și până la data efectuării plății.
În motivarea cererii, reclamantul a invocat în fapt pentru membrii de sindicat care au calitatea de polițiști sunt funcționari publici cu statut special, așa încât de principiu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, completate, după caz, cu prevederile din Legea nr. 188/1999, în măsura în care nu ar exista reglementări prin legile speciale, potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Prin sentința civilă nr. 506/CA/5.05.2009, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Național Al Polițiștilor Și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din cadrul T, împotriva pârâților Ministerul Administrației și Internelor (Ministerul Internelor si Reformei Administrative), și Inspectoratul Județean al Politiei de Frontieră
În motivarea hotărârii atacate s-a reținut în esență, următoarele:
Obiectul dedus judecății îl constituie plata primelor de concediu pe anii 2002 și 2003.
Reclamantul Sindicatul Național Al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din cadrul T au invocat în fapt pentru membrii de sindicat calitatea de polițiști așa încât de principiu le sunt aplicabile prevederile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, completate, după caz, cu prevederile din Legea nr. 188/1999, în măsura în care nu ar exista reglementări prin legile speciale, potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului.
Însă, raportat la obiectul dedus judecății - plata primelor de concediu, deci drepturi salariale - pentru anii 2002 și 2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare al polițiștilor erau cele ale Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, și nu cele ale Legii nr. 188/1999, iar în baza acestor prevederi, polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
Ordonanța de Guvern nr. 38/2003 nu sunt aplicabile cauzei de față, întrucât, actul normativ a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2004, deci ulterior perioadei pentru care se solicită drepturile bănești (anii 2002 și 2003) de către reclamantul Sindicatul Național Al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din cadrul
Ca atare, instanța și-a însușit, apreciindu-l întemeiat, argumentul pârâților referitor la inexistența temeiului în drept pentru anii 2002 și 2003, privind acordarea primelor de concediu către polițiști, sens în care raportat la inexistența dreptului în sine, nu mai poate fi analizată nemaiavând relevanță, nici una dintre excepțiile invocate în apărare de către pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T prin referire la unii dintre membrii de sindicat (excepția conexității la dosar nr- cu termen de judecată la 27 mai 2009, nesoluționat încă; a lipsei de calitate procesuală pasivă față de anumiți membrii de sindicat), nemaiexistând interes în analiza acestora față de soluția ce se pronunță și care este favorabilă în totalitate autorului excepțiilor Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, prin referire la prevederile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă și art. 28 alin.1 din Legea nr. 554/2004, s-a respins ca neîntemeiată întrucât pârâtul Inspectoratul Județean al Politiei de Frontieră T nu a depus la dosar nici o hotărâre judecătorească definitivă, în probațiunea temeiniciei excepției, prin care să facă dovada triplei identități: identitatea de părți, obiect și cauză, conform art. 163 Cod procedură civilă.
Raportat la obiectul cererii reclamantului Sindicatul Național Al Polițiștilor Și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din cadrul momentul inițial al nașterii dreptului, în cauza de față este 1 ianuarie 2004, deci acest moment este ulterior perioadei (anii 2002 și 2003) pentru care s-a solicitat de către reclamantul Sindicatul Național Al Polițiștilor Și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din cadrul plata primelor de concediu.
În baza tuturor celor prezentate supra în considerentele de față, văzând dispozițiile art. 18 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, s-a respins ca nefondată acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerului Internelor si Reformei Administrative - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră T,solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Prima instanță în motivarea sentinței recurate pentru respingerea acțiunii a fost aceea că, "Prevederile legale care stabileau modul de salarizare al polițiștilor era cele ale legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții și nu cele ale Legii nr. 188/1999, iar în baza acestor prevederi polițiștii nu aveau drepturi la prima de concediu.
OG nr. 38/2003 nu sunt aplicabile cauzei de față întrucât, actul normativ a intrat în vigoare la 01.01.2004, deci ulterior perioadei pentru care se solicită drepturile bănești".
Susțin că pentru perioada 2002 - 2003, într-adevăr polițiștilor le erau aplicabile prevederile Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din acest instituții, dar și prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.
Potrivit art. 28 aliniatul 1 litera b din Legea nr. 360/2002 (Statutul polițistului), polițistul are dreptul la ajutoare și alte drepturi bănești ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege.
După intrarea în vigoare la 24.08.2002 a Legii nr. 360/2002 - polițistul nu mai are calitatea de militar, ci aceea de funcționar publici civil, iar în această calitate salarizarea polițistului conform Legii nr. 138/1999, era doar de tranziție până la intrarea în vigoare a nr.OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor.
Având în vedere că pentru perioada 2002 - 2003 de la intrarea în vigoare a Statutului polițistului și până la intrarea în vigoare a nr.OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, domeniul salarizării polițiștilor nu era reglementat ci doar îi erau aplicabile dispozițiile unei legi care nu se adresa personalului civil ci militarilor susțin că polițiștilor le erau aplicabile și prevederile Legii nr. 188/1999, conform art. 5 din Statului funcționarilor publici și art. 78 din Statutul polițistului.
Conform art. 5 aliniatul 2 din Legea nr. 188/1999 prin statute speciale se reglementează drepturi, îndatoriri și incompatibilități specifice altele decât cele prevăzute de Legea funcționarului public.
În consecință, polițiștii - funcționari publici cu statut special - beneficiază și de drepturile prevăzute de Legea nr. 138/1999 în măsura în care nu contravin legislației specifice sau nu sunt reglementate de aceasta.
Prin urmare,consideră că se aplică dispozițiile Legii nr. 199/1999 cu care se completează dispozițiile Legii nr. 360/2002, iar polițiștii au dreptul la prima de concediu.
Întrucât prin legi speciale dreptul la prima de concediu a fost suspendat succesiv, dreptul este actual, deci nu s-a prescris.
Având în vedere aceste considerente, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La dosar au depus întâmpinări pârâții intimați Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T și Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat prin Direcția Juridică
În motivarea întâmpinării depusă la dosar de către intimatul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T se arată în esență cu privire la motivele de recurs, apreciază că ele au fost invocate și în fața primei instanțe care a apreciat că sunt neîntemeiate motiv pentru care a dispus respingerea acțiunii.
Polițiștilor nu li se poate acorda prima de concediu pentru anii 2002 și 2003, decât cu nesocotirea voinței legiuitorului, ceea ce constituie o încălcare a principiului separației puterilor în stat, instituit prin art. 1 aliniatul 4 din Constituția României.
În concluzie, solicită să se constate că recursului este neîntemeiat și pe cale de consecință, respingerea acestuia.
În motivarea întâmpinării depuse de Ministerul Administrației și Internelor reprezentat prin Direcția Juridică B pe fond apreciază că hotărârea recurată este temeinică și legală.
Precizează că în perioada 01.01.2002 - 24.08.2002 instituția intimată purta denumirea de Ministerul d e Interne, organizarea și funcționarea ei fiind reglementată prin Legea nr. 40/1990.
În perioada respectivă, în structura Ministerului d e Interne sau a Poliției Române nu existau funcționari publici.
Polițiștii aveau calitatea de cadre militare, avea grade militare de ofițeri și subofițeri, iar drepturile și obligațiile lor erau cele stabilite de Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare și Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Potrivit prevederilor Legii nr. 26/1994 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, s-a prevăzut că polițistul este investit cu exercițiul autorității publice, însă totodată în acest act normativ se mai prevede la art. 54 că "În termen de 90 de zile de la adoptarea prezentei legi, Guvernul va prezenta Parlamentului spre aprobare proiectul de lege privind statutul polițistului".
Așadar, se dorea că Legea nr. 26/1994 să prefațeze noua reglementare a statutului polițiștilor, în cuprinsul căreia urma să se reglementeze demilitarizarea poliției.
În perioada 24.08.2002 - 31.12.2003 odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, polițiștii care aveau calitatea de cadre militare - au dobândit calitatea de funcționari publici cu statut special realizându-se inclusiv o echivalare a fostelor grade militare deținute cu noile grade profesionale conform art. 73 din Legea nr. 360/2002.
Pentru perioada 24.08.2002 - 01.01.2004, modul de salarizare al polițiștilor era cel stabilit de Legea nr. 360/2002.
Astfel, potrivit art. 78 aliniatul 2 din Legea nr. 360/2002 "Până la intrarea în vigoare a legii privind salarizarea polițiștilor, acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
Precizează că Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții, iar această lege nu prevede acordarea primei anuale de concediu.
De altfel, salarizarea polițiștilor se realiza în temeiul acestui act normativ și anterior intrării în vigoare a Legii nr. 360/2002, perioadă în care aveau calitatea de militari și nu de funcționari publici cu statut special.
Așadar, pentru anii 2002 - 2003, prevederile legale care stabileau modul de salarizare al polițiștilor era cele ale Legii nr. 138/1999, iar în baza acestor prevederi polițiștii nu aveau dreptul la primă de concediu.
În sprijinul celor expuse sunt și prevederile nr.OUG 146/2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006. Această ordonanță a fost aprobată prin Legea nr. 172/2008, care modifică textul inițial al ordonanței în sensul că articolul 1, aliniatul 2 va avea următorul cuprins:
"Intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile prezentei ordonanțe de urgență, conform aliniatului 1: funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justiție, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare".
Analizând actele dosarului, criticile recurenților prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Reclamanții - reprezentați de Sindicatul Național Al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră T - au calitatea de polițiști, iar în această calitate, domniile lor au solicitat obligarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative la plata primei de concediu aferentă anilor 2002-2003, iar instanța de fond a respins cererea de obligare a instituțiilor pârâte la plata primei de concediu aferentă acestei perioade.
Reclamanții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul funcționarilor publici.
În rezolvarea acestei chestiuni, instanța observă că prin Decizia nr. XII din 5 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 733 din 30 octombrie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra unor dispoziții legale referitoare la dreptul la prima de concediu pentru polițiști, stabilind, în dispozitiv, că "în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare,-prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizația de concediu, se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006, astfel cum a fost reglementată prin dispoziția legală menționată."
În privința acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța observă că aceasta a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție"pentru a se asigura"- potrivit art. 329 al. 1 Cod de Procedură Civilă -"interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României". Fiind pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, această decizie este obligatorie pentru viitor, având în vedere dispozițiile art. 329 alin. 3 teza a doua Cod de Procedură Civilă, conform cărora "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe".
De asemenea, instanța reține și că printr-o altă decizie dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, respectiv prin decizia nr. 77/5.11.2007, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit:
"Dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că:
Prima de concediu, reprezentînd o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, se cuvenea acestei categorii de personal."
Din deciziile menționate anterior rezultă că polițiștii beneficiază de acordarea primei de concediu pentru perioada anilor 2004 - 2006 în baza dispozițiilor art. 37 alin. (2) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Reclamanții solicită însă acordarea primei de concediu pentru perioada anterioară celei menționate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv pentru anii 2002 și 2003, invocând dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici.
Reclamanții susțin că dispozițiile din Statutul funcționarilor publici le sunt aplicabile, întrucât polițiștii sunt funcționari publici cu statut special.
Așadar, problema în discuție este dacă până la intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003, sunt aplicabile polițiștilor dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind salarizarea funcționarilor publici.
În soluționarea acestei chestiuni, Curtea observă că statutul reclamanților este reglementat prin Legea nr. 360 din 6 iunie 2002, privind Statutul polițistului, care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, fiind ulterior modificată prin mai multe acte normative, respectiv prin Legea nr. 281/2003; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 89/2003, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 101/2004); prin Legea nr. 101/2004; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2004, (aprobată cu modificări prin Legea nr. 24/2005); prin Legea nr. 562/2004; și prin Legea nr. 24/2005.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 360/2002, "polițistul estefuncționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului".
De asemenea, potrivit art. 78 alin. 1 din aceeași lege, "dispozițiile prezentei legi se completează, după caz, cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarului public, cu modificările și completările ulterioare, și ale altor acte normative în vigoare".
Art. 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, prevede însă că " până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor acestora le sunt aplicabile dispozițiile legale referitoare lasalarizarea și alte drepturi ale personalului militardin instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională".
În raport cu dispozițiile 78 alin.2 din Legea nr. 360/2002, instanța constată că reclamanților le sunt aplicabile - până la adoptarea legii privind salarizarea polițiștilor, respectiv a Ordonanței de Guvern nr. 38/2003 - dispozițiile legale referitoare la salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, respectiv dispozițiile Legii nr. 138 din 20 iulie 1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Așadar, instanța reține că pentru perioada 2002-2003 nu sunt aplicabile în cazul reclamanților dispozițiile art. 34 alin. (2) (devenit art. 35 alin. 2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, ci dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât dispozițiile din Legea nr. 188/1999 privind acordarea primei de concediu nu sunt aplicabile reclamanților pentru perioada 2002-2003, iar dispozițiile Legii nr. 138/1999, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar nu prevăd acordarea primei de concediu, instanța constată caracterul nefondat al cererii formulate de reclamanți.
În consecință, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, urmând a fi respins ca nefondat - în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă - recursul formulat de Sindicatul Național Al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră împotriva sentinței civile nr. 506/CA/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul - Biroul Teritorial din cadrul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră împotriva sentinței civile nr. 506/CA/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red./17.11.2009
Tehnodat / 2 ex./17.11.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Pătru, Maria Cornelia
