Contestație act administrativ fiscal. Decizia 1182/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--10.06.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1182
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Diana Duma
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Maria Cornelia
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă Administrația Finanțelor Publice L împotriva sentinței civile nr. 495/CA din 04.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat G, având ca obiect, contestație act administrative fiscal.
La apelul nominal fîcut în ședință publică se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei recurente, în reprezentarea reclamantului intimate, mandatar, lipsă fiind pârâtul intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care mandatarul reclamantului intimat depune la dosar copia sentinței penale nr. 331 din 16.05.2003, pronunțată de Judecătoria Lugoj privind pe G pârât intimat în prezentul dosar.
Reprezentantul pârâtei recurente precizează că în speță nu s-a cerut acordarea de dobânzi fiscale și nu s-au pus în executare dobânzi fiscale ci s-a acordat dobânda legală.
Nemaifiind formulate cereri instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Princererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr-, disjuns din dosarul nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Administrația Finanțelor Publice L și G,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal nr.70341/21.11.2008 obligarea pârâților în solidar la plata către reclamanți a dobânzii calculate inițial, obligarea pârâților în solidar la plata de daune morale și daune cominatorii.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 590/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, rămasă definitivă și irevocabilă, a fost admisă acțiunea reclamantului și obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice L să restituie reclamantului suma de 3401 lei actualizată cu dobânda legală calculată începând cu data de 29.02.2008 și până la data restituirii efective.
Reclamantul a arătat că, deși inițial pârâta a calculat dobânda la nivelul prevăzut de Codul d e procedură fiscală, ulterior a emis procesul verbal privind calculul dobânzilor cuvenite reclamantului nr. 70341/2008, prin care a diminuat suma de restituit.
Împotriva acestui proces verbal reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.3/2008 emisă de către pârâtă.
Prin sentința civilă nr. 495/CA din 4 mai 2009, Tribunalul Timișa admis acțiunea formulată de către reclamantul, împotriva pârâților Administrația Finanțelor Publice și.
S-a anulat procesul verbal nr.70341/21.11.2008 și decizia nr.3/22.12.2008 emise de pârâta L,fără cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii atacate s-a reținut în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr. 590/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- rămasă definitivă și irevocabilă a fost admisă acțiunea reclamantului și obligată pârâta Administratia Finantelor Publice L să restituie reclamantului suma de 3401 lei actualizată cu dobânda legală calculată începând cu data de 29.02.2008 și până la data restituirii efective.
Inițial pârâta a calculat dobânda la nivelul prevăzut de Codul d e procedură fiscala, apoi a emis procesul verbal privind calculul dobânzilor cuvenite reclamantului nr. 70341/2008 prin care a diminuat suma de restituit.
Împotriva acestui reclamantul a formulat contestație care a fost respinsă prin decizia nr.3/2008 emisă de către pârâtă.
Împotriva acestor acte administrativ fiscale, reclamantul a formulat contestație, pe care tribunalul a considerat-o întemeiată și a admis-o pentru următoarele considerente:
Dobânda legală se referă la dobânda prevăzută de Codul d e Procedură Fiscală și nu la cea prevăzută de /2000 întrucât Codul d e Procedură Fiscală este actul normativ ulterior intrării în vigoare a OG 9/2000 și pe de altă parte este actul normativ aplicabil în spețele de administrativ fiscal.
Dobânda la care a fost obligată pârâta nu este dobânda de drept comun ci este dobânda fiscală, întrucât este accesoriul unei creanțe fiscale.
Așa fiind, instanța a constatat că dobânda trebuia calculată conform art. 124 din Codul d e procedură fiscală și anume la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod.
În ceea ce privește data de la care trebuiau calculate dobânzile, tribunalul a constatat că prin hotărâre definitiva și irevocabilă aceasta a fost stabilită ca fiind data de 29.02.2008, dată la care reclamantul a achitat taxa de primă înmatriculare, deci susținerea privind rezolvarea cererii de restituire în termenul legal este neîntemeiată și nu are relevanță.
În consecință, tribunalul a constatat și a reținut că pârâta a procedat inițial în mod legal la calculul dobânzilor la nivelul majorărilor de întârziere, iar de rectificare a dobânzilor cuvenite, întocmit ulterior este nelegal, motiv pentru care în conformitate cu art. 18 din 554/2004 a admis acțiunea și a anulat nr.70341/2008 și decizia 3/2008 emise de către pârâtă.
Întrucât nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu au fost acordate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul respingerii solicitărilor reclamantului și menținerii ca temeinice și legal a actelor atacate pentru următoarele motive.
Prin sentința atacată, rămasă definitivă prin respingerea recursului reclamantul a obținut dreptul la restituirea sumei de 3401 lei cu dobânda legală de la data de 29.02.2008 reprezentând taxa de primă înmatriculare. Hotărârea a rămas irevocabilă în data de 06.11.2008, reclamantul a formulat cerere de punere în executare iar restituirea s-a efectuat în termen legal în data d 17.11.2008, respectiv 25.11.2008, sens în care a depus la dosarul primei instanțe documentele ce atestă efectuarea plății.
În primul rând arată că solicitarea din petitul acțiunii a fost strict de virare a dobânzii nu de contestare a cuantumul, ori dobânda fiind vitrată în 25.11.2008, acțiunea a rămas fără obiect. A mai arătat că reclamantul nu a cerut anularea deciziei de soluționare nr. 3/22.12.2008, deși instanța a procedat la anularea și a acestui act, în lipsa contestării și a acestui act, acțiunea fiind inadmisibilă, precizând că acest act este supus controlului instanței
În mod greșit prima instanță a apreciat că dobânda cuvenită contribuabilului este cea fiscală în cuantumul prevăzut de Codul d e procedură fiscală. În hotărârea judecătorească pusă în executare reclamantul nu a cerut și instanța de judecată nu a acordat dobânda fiscală prevăzută de Codul d e procedură fiscală ci dobânda legală. Întrucât nu a obținut prin hotărârea judecătorească pusă în executare dobânzi fiscale și doar dobânzi legale, reclamantul nu poate solicita plata acestora în faza de executare a hotărârii.
Prin admiterea acțiunii prima instanță nu a făcut distincția necesară între dobânzile legale și dobânzile fiscale acordând reclamantului fără temei legal un drept ce nu l-a obținut, ceea ce este un motiv de casare prevăzut la art. 304 punctul 9.pr.civ.
Față de aceste aspecte solicită a se constata că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea legii, motivarea acesteia este nelegală, drept urmare solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii reclamantului.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamantul a solicitat anularea actelor administrative fiscale emise de Administrația Finanțelor Publice L, acte prin care această instituție a stabilit modul de calcul al dobânzilor datorate reclamantului conform sentinței civile nr. 590/CA/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În esență, Administrația Finanțelor Publice Lac alculat aceste dobânzi în conformitate cu dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, iar nu în conformitate cu dispozițiile art. 124 alin. 1 din Codul d e Procedură Fiscală.
Motivarea pârâtei cu privire la modul de calcul al dobânzii a avut în vedere dobânzile prevăzute de 124 Cod de Procedură Fiscală sunt aplicabile numai în situația în care după depunerea cererii de restituire a unei sume dispuse a fi restituită prin hotărâre judecătorească, o astfel de cerere nu ar fi soluționată în termen legal.
Curtea constată că prin sentința civilă nr. 590/CA/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și s-a dispus obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice L la plata către reclamant a sumei reprezentând contravaloarea taxei de primă înmatriculare achitată de reclamant în mod nelegal pentru înmatriculare a unui autoturism, sumă actualizată cu dobânda legală.
Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului formulat de pârâtă prin decizia civilă nr. 1187/6.11.2008 a Curții de APEL TIMIȘOARA.
Cu privire la acordarea dobânzilor legale aferente sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, Curtea observă că instanța a dispus obligarea autorităților fiscale atât la plata taxei de primă înmatriculare, cât și la plata dobânzilor legale.
În această privință, Curtea subliniază că acordarea dobânzilor legale este guvernată, în materia raporturilor fiscale, de dispozițiile speciale din Codul d e Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile dreptului comun în materie, astfel cum impune art. 1 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, conform căruia " prezentul cod reglementează drepturile și obligațiile părților din raporturile juridice fiscale privind administrarea impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și bugetelor locale, prevăzute de Codul fiscal", precum și dispozițiile art. 2 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, potrivit cărora "prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat".
Așadar, Curtea reține că materia privind dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget este reglementată de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu de dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 9/2000 sau de dispozițiile art. 1084 din Codul civil.
Potrivit art. 124 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală,"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, "cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare".
Conform art. 117 alin. 2 Cod de Procedură Fiscală, "prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere".
Având în vedere că 117 alin. 2 reglementează situația restituirii diferențelor de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice, Curtea reține că în cazul restituirii taxei de primă înmatriculare este aplicabil textul art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală.
Coroborând dispozițiile art. 124 alin. 1 cu dispozițiile art. 70 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală, Curtea constată că dobânzile legale datorate de autoritățile fiscale în prezenta cauză se impun a fi calculate din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea în evidența acestor autorități a cererii de restituire a taxei.
În raport cu aceste constatări, Curtea subliniază că dobânzile cuvenite reclamantului se impun a fi stabilite conform dispozițiilor art. 124 Cod de Procedură Fiscală, iar nu conform Ordonanței de Guvern nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești.
Curtea subliniază, în acest sens, că dispozițiile Ordonanței de Guvern nr. 9/2000 nu sunt aplicabile în cazul dobânzilor percepute sau plătite de Ministerul Finanțelor Publice și de organele subordonate acestuia, în privința acestor dobânzi fiind incidente reglementările speciale, respectiv art. 124 Cod de Procedură Fiscală, astfel cum prevede art. 10 din Ordonanța de Guvern nr. 9/2000, text potrivit căruia "dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de bănci, de Casa de Economii și Consemnațiuni -, de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice".
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind nelegală limitarea incidenței art. 124 Cod de Procedură Fiscală numai la situațiile în care după depunerea cererii de restituire a unei sume dispuse a fi restituită prin hotărâre judecătorească, o astfel de cerere nu ar fi soluționată în termen legal. O astfel de limitare nu este prevăzută de art. 124 Cod de Procedură Fiscală, care reglementează explicit dreptul la dobândă al contribuabililor"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget".Cum instanțele judecătorești au constatat caracterul nelegal al impunerii taxei de primă înmatriculare, s-a reținut și obligația restituirii sumelor respective către contribuabil.
Mai mult decât atât, instanțele au impus prin hotărârea rămasă irevocabilă, plata dobânzilor legale de la data de 29.02.2008, astfel încât aprecierea organelor fiscale ar aduce atingere chiar dispozițiilor din hotărâre, în care a fost stabilită data de la care se calculează aceste dobânzi.
Cât privește distincția făcută de organele fiscale, între dobânda "fiscală" - care ar fi prevăzută de art. 124 Cod de Procedură Fiscală - și dobânda "legală" - care ar fi prevăzută de Ordonanța de Guvern nr. 9/2000, Curtea constată că o asemenea distincție este consecința unei confuzii terminologice. Este neîndoielnic că art. 124 Cod de Procedură Fiscală reglementează un regim juridic diferit de Ordonanța de Guvern nr. 9/2000 în privința dobânzilor datorate"pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget", impunându-se, așadar, o distincție între cele două regimuri juridice. Pe de altă parte, dobânda stabilită de art. 124 Cod de Procedură Fiscală este, din punct de vedere terminologic, tot o dobândă "legală", întrucât este stabilită printr-un act normativ asimilat unei legi, respectiv prin Ordonanța de Guvern nr. 92/2003, prin care a fost aprobat Codul d e Procedură Fiscală. De aceea, referirea instanțelor judecătorești la plata dobânzii "legale" nu poate fi interpretată ca referindu-se exclusiv la dobânda reglementată prin Ordonanța de Guvern nr. 9/2000.
Având în vedere cele arătate anterior, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a reținut că sumelor datorate de pârâtă reclamantului le sunt aplicabile dispozițiile art. 124 Cod de Procedură Fiscală.
Prin urmare, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva sentinței civile nr. 495/CA/4.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului L împotriva sentinței civile nr. 495/CA/4.05.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Tehnodact /2 ex./17.11.2009
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Judecător
Opinie Separată - D-na Judecător
Apreciez că în cauză s-ar fi impus admiterea recursului L, modificarea sentinței civile atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 590/2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- (filele 28-33) a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.401 lei, cu dobânda legală aferentă, începând cu data de 29.02.2008, data achitării de către reclamant a taxei de primă înmatriculare, până la data restituirii efective.
În considerentele acestei hotărâri, instanța a făcut trimitere la dispozițiile art. 1084 cod civil raportat la art.1082 Cod civil, acordând prin urmare dobânzile legale de drept comun.
Concluzia rezultă și din împrejurarea că instanța a acordat dobânzile legale de la data efectuării plății, potrivit dreptului comun, respectiv de la 29.02.2008, când a fost achitată de către reclamant taxa de primă înmatriculare, așa cum s-a reținut în chiar dispozitivul titlului executoriu, iar nu potrivit Codului d e procedură fiscală, respectiv de la data expirării termenului de 45 de zile de la data cererii de restituire.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, așa cum rezultă din documentul aflat la fila 33 din dosarul de fond, impunându-se a se preciza de asemenea că reclamantul nu a formulat recurs cu privire la calificarea dobânzilor și la temeiul juridic în baza căruia au fost acordate.
Întrucât titlul executoriu, respectiv nr. 590/24.06.2008 se referă la dobânzile legale de drept comun, reglementate de nr.OG 9/2000, rezultă căacestedobânzi se cuvin a fi achitate reclamantului, o altă interpretare ducând la concluzia schimbării temeiului juridic al acțiunii reclamantului, în etapa ulterioară, a executării titlului, ceea ce este inadmisibil.
Chiar dacă sumele de restituit sunt creanțe fiscale, și chiar dacă dobânzile constituie un accesoriu al acestor creanțe fiscale, acestea nu mai pot fi puse în discuție decât cu consecința nerespectării puterii lucrului judecat de care beneficiază titlul executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 590/24.06.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș.
Prin urmare, apreciez că în cauză soluția corectă ar fi fost aceea de admitere a recursului și modificare a sentinței civile recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
JUDECĂTOR
- -
Red./17.11.2009
Tehnodact /17.11.2009
Președinte:Diana DumaJudecători:Diana Duma, Răzvan Pătru, Maria Cornelia
