Obligația de a face. Sentința 138/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 138
Ședința publică din 1 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta (fostă ), în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL APĂRĂRII - STATUL GENERAL, MINISTERUL APĂRĂRII - STATUL AL FORȚELOR și UM 02032, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reclamanta, personal și asistată de avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosar și reprezentantul pârâților Ministerul Apărării - Statul General, Ministerul Apărării - Statul al Forțelor și UM 02032, consilier juridic, cu delegație la fila 7 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al treilea termen de judecată după declinare, este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, precum și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se mai menționează că la data de 18 martie 2009 s-a înregistrat la dosar un răspuns la solicitarea instanței de la termenul precedent, respectiv adresa nr.-5791 din 11 martie 2009 Ministerului Apărării Naționale - Statul General - UM 02515 "B".
Din cuprinsul adresei menționate mai sus și aflată la fila 79 din dosar se constată că pârâtul Ministerul Apărării Naționale - Statul General a solicitat ca instanța să dispună în mod expres asupra necesității depunerii înscrisurilor solicitate anterior, această chestiune urmând a fi analizată după momentul acordării cuvântului pe excepții, întrucât această probațiune privește fondul cauzei.
Reprezentanta reclamantei depune la dosar note de ședință care se comunică cu partea adversă.
Apărătoarea reclamantei susține aceste note de ședință, arătând că ne aflăm sub incidența art. 11 alin. 1 al Legii nr. 554/2004, iar nu sub incidența alin. 2 al aceluiași articol, nu a invocat termenul de decădere, apreciind că cererea este formulată înlăuntru termenului de 6 luni prevăzut de textul legal menționat.
Curtea cere lămuriri cu privire la data luării la cunoștință de către reclamantă a ordinului atacat.
Reclamanta personal învederează că ordinul contestat i-a fost lecturat de comandant la data de 31 mai 2007, fără să existe o procedură instituită la nivelul Ministerului Apărării Naționale referitoare la comunicarea ordinelor de încadrare, fără a i se înmâna o copie și fără a semna de primire.
De asemenea, reclamanta învederează că înscrisul intitulat "Raport", despre care apreciază că are valențele unei plângeri prealabile, a fost întocmit de către comandantul unității militare la solicitarea sa, anterior datei de 18 iunie 2007. Revine și arată că a întocmit personal la acea dată un memoriu adresat comandantului unității, prin care își exprima nemulțumirea față de conținutul ordinului de numire și care a fost semnat personal de reclamantă, iar comandantul unității l-a înaintat organului ierarhic superior, prin întocmirea acestui raport, la care se face referire în probațiunea depusă la dosarul cauzei.
Reclamanta mai relevă că întrucât răspunsul la această plângere prealabilă nu i-a fost comunicat până în luna februarie 2008, la data de 19 februarie 2008, trecând peste ierarhia militară, a adresat personal un memoriu către Șeful Direcției Management Resurse Umane - fila 6 din dosarul tribunalului, prin care reitera nemulțumirile legate de coeficientul de încadrare. Solicitările reclamantei au rămas fără răspuns până în 16 aprilie 2008, când i-a fost adresat Comandantului UM 02032 un răspuns, conform înscrisului depus la fila 5 din dosarul tribunalului.
De asemenea, reprezentanta reclamantei relevă că, dată fiind succesiunea în timp, astfel cum a fost expusă, data de 16 aprilie 2008 trebuie luată în calcul din perspectiva art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, deoarece aceasta reprezintă momentul de începere a termenului de 6 luni prevăzut în acest text legal.
În susținerea acestei poziții, reprezentanta reclamantei invocă prev. art. 11 lit. a din Legea nr. 554/2004, solicitând și respingerea excepției inadmisibilității derivând din lipsa plângerii prealabile, raportat la cele mai sus expuse, conform cărora reclamanta în cursul lunii iunie 2007, respectiv înainte de expirarea termenului de 30 de zile, a sesizat organele competente, prin intermediul comandantului unității militate, cu privire la solicitarea sa de revenire asupra cuantumului coeficientului de ierarhizare.
Reprezentantul pârâților Ministerul Apărării - Statul General, Ministerul Apărării - Statul al Forțelor și UM 02032 afirmă că, potrivit art. 12 din Legea nr. 554/2004, reclamanta era obligată să depună în scris plângerea prealabilă îndreptată împotriva emitentului actului, Statul, iar nu împotriva Șefului Direcției Management Resurse Umane. Apreciază că excepția tardivității plângerii prealabile ar trebui soluționată mai întâi. Înțelege să nu mai susțină excepția lipsei plângerii prealabile, susținând doar excepția tardivității acesteia.
În susținerea sa orală, reprezentantul pârâților Ministerul Apărării - Statul General, Ministerul Apărării - Statul al Forțelor și UM 02032 relevă că nu înțelege să susțină excepția lipsei plângerii prealabile astfel cum este invocată prin întâmpinarea depusă la Tribunalul Cluj, întrucât acceptă că înscrisul depus la fila 6 din dosarul tribunalului ar putea avea valențele unei astfel de plângeri.
Susține în continuare excepția tardivității formulării plângerii prealabile conform art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, relevând că, chiar în ipoteza în care reclamanta a fost împiedicată să formuleze plângerea prealabilă în termenul prevăzut de 30 de zile, data de 19.02.2008 excede intervalului maxim de 6 luni de la comunicarea actului, în care se poate formula legal plângerea prealabilă.
În legătură cu același aspect, relevă că nu se poate discuta de eventuala întrerupere sau suspendare a acestui termen de 6 luni, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de Decretul-Lege nr. 167/1958, referitoare la astfel de împrejurări.
Reprezentanta reclamantei afirmă că raportul întocmit are valoare de plângere prealabilă.
În replică, în ceea ce privește susținerea propriei poziții, reprezentanta reclamantei relevă că este necesar a se ține cont de conținutul înscrisului depus la fila 36 verso în dosarul Curții de Apel, unde se menționează că împreună cu raportul a fost trimis și memoriul original al subofițerului.
Reprezentantul pârâților Ministerul Apărării - Statul General, Ministerul Apărării - Statul al Forțelor și UM 02032 arată că la termenul anterior a făcut referire la actele ce reglementează conținutul unor astfel de documente și că acestea nu pot fi apreciate ca îndeplinind cerințele unei plângeri prealabile.
În susținerea propriei poziții, reprezentantul pârâților Ministerul Apărării - Statul General, Ministerul Apărării - Statul al Forțelor și UM 02032 înțelege să depună și un extras din Normele privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României făcând referire expresă la art. 269 alin. 1 și 2 din acest act normativ. ( 12 din dosar)
Curtea, având în vedere complexitatea aspectelor discutate și că în susținere au fost depuse de reclamantă o serie de anexe reprezentând extrase relevante din doctrină în ce privește susținerea propriei poziții relevate la termenul de astăzi, va rămâne în pronunțare pe excepția tardivității formulării plângerii prealabile și pe excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, urmând ca în situația în care va aprecia că se impune respingerea lor, să procedeze la citarea părților.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2008 pe rolul Tribunalului Cluj, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții MINISTERUL APĂRĂRII - STATUL GENERAL, MINISTERUL APĂRĂRII - STATUL AL FORȚELOR și UM 02032, solicitând obligarea acestora la recunoașterea coeficientului de ierarhizare al soldei funcției de ofițer 4, 3,70, obținut ca urmare a ocupării acestei funcții în perioada 1.07.2000 - 01.07.2001, precum și la plata actualizată a acestui coeficient, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1.06.2007, până la pronunțarea hotărârii, precum și în continuare, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în cartea de muncă a reclamantei.
În motivare s-a relevat că reclamanta a fost numită în funcția de ofițer 4 începând cu data de 1.07.2000, iar urmare a reorganizării Armatei Române a fost eliberată din această funcție și numită inițial în aceea de casier, iar ulterior, de subofițer de stat, nivel 2, în biroul personal, prin ordinul șefului nr. 433 din 24.05.2007.
Nemulțumirea reclamantei este legală de faptul că prin acest ultim ordin s-a stabilit că beneficiază de coeficientul de ierarhizare inițial al soldei de funcție de 2,80 iar nu cel de 3,70, avut anterior si la care este îndreptățită în baza prev. art. 2 din nr.OUG 91/2001, a nr.OG 60/2003 și a nr. 90/2000.
Prin întâmpinare, pârâți s-au opus admiterii acțiunii, invocând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj, a lipsei plângerii prealabile, aceasta nemaifiind susținută și în fața Curții de APEL CLUJ și a tardivității introducerii plângerii prealabile.
Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 2.159 din 14.11.2008, a apreciat că, deși prezentul litigiul se circumscrie sferei contenciosului administrativ, competența materială de soluționare a cauzei aparține Curții de APEL CLUJ, având în vedere faptul că reclamanta se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ emis de către o structură centrală.
Urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 14 ianuarie 2009.
La data de 5 martie 2009, reclamanta a depus o precizare de acțiune ( 18), prin intermediul căreia a arătat că înțelege să-și întemeieze cererea pe dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004 și că solicită anularea în parte a ordinului 433/24.05.2007 și repunerea reclamantei în situația anterioară emiterii lui, în sensul recunoașterii și aplicării în continuare a coeficientului de ierarhizare 3,70.
În probațiune au fost depuse o serie de înscrisuri de către pârâți, care au formulat o completare a întâmpinării ( 33 și urm.) prin intermediul căreia au invocat și excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. 2 și 5 din Legea nr. 554/2004.
În susținerea acestei excepții, s-a relevat că termenul maxim de un an pentru introducerea acțiunii se calculează de la data comunicării sau aducerii la cunoștință a actului administrativ contestat, el fiind depășit.
Analizând cererea, prin prisma excepțiilor de ordine publică invocate de către pârâți, Curtea reține următoarele:
Din expunerea de mai sus rezultă că reclamanta a înțeles să investească instanța cu o cerere privind anularea parțială a Ordinului Șefului Statului al Forțelor nr. 433/24.05.2007, în ceea ce privește coeficientul de ierarhizare ce i-a fost acordat, în condițiile în care a apreciat că a dobândit anterior un coeficient de 3,70 și este îndreptățită la menținerea acestuia.
Prin întâmpinare, s-au invocat de către pârâți o serie de excepții, dintre care obiect al analizei instanței au rămas doar excepția tardivității formulării plângerii prealabile și a tardivității introducerii acțiunii.
Primul dintre incidentele de mai sus s-a întemeiat în drept pe dispozițiile art. 7 alin. 1 și 7 din Legea nr. 554/2004, relevându-se că plângerea prealabilă depusă în dosarul tribunalului la fila 6 fost înaintată la data de 19.02.2008, cu depășirea termenului maxim de 6 luni de la data emiterii actului.
Reclamanta a solicitat respingerea acestei excepții, relevând că a formulat plângerea prealabilă încă din cursul lunii iunie 2007, relevante în acest sens fiind înscrisurile anexate acțiunii și cel depus în dosarul Curții de APEL CLUJ la fila 36 verso.
Instanța achiesează la această din urmă poziție, urmând a respinge excepția, cu luarea în considerare a faptului că din probațiunea administrată rezultă că reclamanta a formulat plângerea prealabilă împotriva ordinului atacat, anterior datei de 18 iunie 2007.
Astfel, reclamanta a învederat instanței că ordinul contestat i-a fost lecturat de comandantul unității militare la data de 31 mai 2007, aceasta fiind, ca atare, data luării la cunoștință.
De asemenea, a arătat că a întocmit personal la acea dată un memoriu adresat comandantului unității, prin care își exprima nemulțumirea față de conținutul ordinului de numire și care a fost semnat personal de petentă, iar comandantul unității l-a înaintat organului ierarhic superior, prin întocmirea raportului depus la dosar la fila 36.
Deși pârâții au contestat existența unui astfel de înscris și este real că el nu a fost depus la dosar, Curtea apreciază că nu se poate pune sub semnul întrebării existența și conținutul lui, acesta putând fi dedus din interpretarea coroborată a probațiunii, rezultând că reclamanta a solicitat lămuriri suplimentare în privința coeficientului său de ierarhizare, relevând aceleași considerente care stau și la baza promovării prezentei acțiuni.
În acest sens, relevant este și înscrisul depus la dosarul tribunalului la fila 6, în cuprinsul căruia se face referire la faptul că "memoriul original", respectiv plângerea prealabilă a fost înaintat în luna iunie 2007, răspunsul organului competent fiind comunicat abia în data de 16 aprilie 2008.
Nu pot fi reținute trimiterile pe care pârâții le-au făcut la Normele privind sistemul de gestiune a resurselor umane în Armata României ( 12), care definesc noțiunea de "memoriu original", întrucât din cele mai sus expuse rezultă că solicitarea reclamantei, înaintată de către comandantul unității la data de 18 iunie 2007, are valențele unei plângeri prealabile, chiar dacă a fost intitulată greșit.
În privința excepției tardivității introducerii acțiunii, s-a relevat de către pârâți că actul atacat a fost adus la cunoștința reclamantei în data de 31 mai 2007, dar, cu toate acestea, acțiunea a fost promovată abia la data de 3 septembrie 2008, fiind depășit termenul maxim instituit de textul art. 11 alin. 2 și 5 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta s-a opus admiterii acestei excepții, relevând că cererea este formulată înăuntrul termenului calculat conform prev. art. 11 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care răspunsul la plângerea sa prealabilă a fost comunicat abia la data de 16 aprilie 2008 ( 5, dosar tribunal).
În privința dispozițiilor art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, în doctrină s-a relevat că trebuie făcută o distincție, pe de o parte, între cele două termene, iar pe de altă parte, între momentul de la care acestea încep să curgă.
Astfel, se distinge cazul actului administrativ "tipic" de acela al actului administrativ "atipic", în prima categorie fiind încadrată și situația în care se emite un act administrativ ilegal, urmat de recursul administrativ, iar autoritatea publică nu îl soluționează în interiorul termenului prev. de art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 554/2004, situație expres reglementată prin textul art. 11 alin. 2 lit. c din același act normativ.
În astfel de cazuri, termenul de 6 luni de sesizare a instanței va curge din momentul în care expiră cele 30 de zile, pentru răspuns la recursul administrativ, iar cel de un an curge din momentul emiterii actului administrativ vătămător.
În opinia instanței, instituirea acestor termene decurge din logica reglementării contenciosului administrativ, în vederea respectării principiului securității raporturilor juridice și al celui de soluționare a cauzelor într-un termen rezonabil, în practica Curții Europene a Drepturilor Omului statuându-se în mod constant că această noțiune include și fazele administrative prealabile.
Nu pot fi reținute susținerile reclamantei conform cărora termenul de 6 luni începe să curgă de la data de 16 aprilie 2008, data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, întrucât prevederea cuprinsă în textul art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, sancționează pasivitatea autorității și se justifică prin necesitatea tranșării cât mai rapide a litigiilor de contencios administrativ, fiind inadmisibilă situația în care partea care declanșează procedura de control a actului, formulând un recurs administrativ grațios sau ierarhic, să fie îndreptățită să formuleze acțiunea fără a fi supusă unui termen, în cazul în care plângerea sa prealabilă nu primește un răspuns care să respecte exigențele textului art. 2 alin. 1 lit. h din lege.
În concluzie, termenul de 30 de zile are ca punct de plecare data de 18 iunie 2007, iar la expirarea lui începe să curgă termenul de 6 luni pentru sesizarea instanței, care a fost depășit.
De asemenea, cererea a fost introdusă chiar și peste termenul prev. de art. 11 alin. 2 din lege, de un an de la data emiterii actului, astfel încât excepția tardivității urmează a fi admisă, cu consecința respingerii cererii reclamantei.
Pentru a dispune astfel, s-a luat în considerare și împrejurarea că motivele pentru care instanța poate accepta depășirea termenului de 6 luni sunt cele prev. de art. 103.pr.civ. respectiv împrejurări mai presus de voința părții, astfel de cauze nefiind invocate de către reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția tardivității formulării plângerii prealabile.
Admite excepția tardivității introducerii cererii de chemare în judecată și în consecință:
Respinge, ca tardiv formulată, cererea formulată de reclamanta (fostă ), cu domiciliul procesual ales în comuna, sat,-, jud. C împotriva pârâților MINISTERUL APĂRĂRII - STATUL GENERAL, cu sediul în B,- - 5, sector 5, MINISTERUL APĂRĂRII - STATUL AL FORȚELOR, cu sediul în B,- - 11, sector 6 și UM 02032, cu sediul în C-N, str. - -, nr. 3 - 5, jud. C, astfel cum a fost precizată.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red.
Dact./6 ex./24.04.2009.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu
