Obligația de a face. Decizia 1410/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 1410/CA/2009
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marieta Florea
JUDECĂTOR 2: Marius Ionel Ionescu
JUDECĂTOR 3: Mariana
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta -" "SRL D împotriva sentinței nr.919/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și de contencios administrativ în dosar nr-.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei nu au fost depuse acte din partea părților împrocesuate.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 08.12.2009, când a fost amânată pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr.4391/97 din 24 octombrie 2007, reclamanta - SRL de Cac hemat în judecată pe pârâta CFR SA - Sucursala Regionala CF și a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligată pârâta să revoce avizul nr.82/2007 și să-i emită un aviz favorabil pentru construirea imobilului cu destinația service auto - Zona D, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 300 lei/zi întârziere în caz de neachitare a acestuia și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este proprietara imobilului situat în D, zona, înscris în CF nr.1170/2 D, că terenul a fost cumpărat în vederea construirii unui imobil cu destinație service auto și pensiune, că au fost efectuate demersurile pentru obținerea certificatului de urbanism, însă nu au obținut aviz favorabil din partea pârâtei privind amplasarea construcției și, ca urmare, nu s-a eliberat autorizația de construcție.
Împotriva refuzului pârâtei reclamanta a formulat plângere prealabilă care a fost respinsă fără a se face dovada că pârâta este proprietara terenului.
În drept s-au invocat disp. Legii nr.554/2004.
Prin sentința nr.119/CA/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoaras -a admis acțiunea introdusă de reclamantă împotriva pârâtei și aceasta a fost obligată să-și revoce avizul 82 2007 și să emită un nou aviz favorabil, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 30 lei/zi de întârziere în caz de neemitere a avizului favorabil începând cu rămânerea definitivă a hotărârii și până la emiterea efectivă a avizului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia nr.1128/R/2008, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulias -a admis recursul pârâtei CFR SA Sucursala Regională CFR T împotriva sentinței sus menționate, s-a casat sentința atacată și cauza a fost trimisă spre rejudecare tribunalului.
După casare dosarul a fost înregistrat sub nr- din 16.12.2008.
În rejudecare, s-a dispus completarea raportului de expertiză, iar prin sentința nr.919/CA/2009 Tribunalul a respins ca nefondată acțiunea reclamantei împotriva pârâtei, apreciind că în mod corect reclamantei i s-a emis aviz nefavorabil, întrucât din raportul de expertiză întocmit în cauză de experta și răspunsul acesteia la obiecțiunile rezultă că terenul înscris în CF nr.1170/2 D se suprapune parțial cu cel înscris în CF nr.23 CNc omună, transmis în CF D în favoarea Statului Român și dreptul de concesiune al CNCFR.
Terenul pe care reclamanta dorește să construiască se suprapune parțial cu ternul aflat în evidențele cadastrale ale CFR, întabulat în Cartea funciară Centrală CN2 3 comuna 46, D având ca proprietar Statul Român și aflată în administrarea CFR SA și pe zona de protecție CFR.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta " "SRL, solicitând a se dispune modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Recurenta susține că hotărârea atacată este în contradicție cu dispozițiile legale și nu se bazează pe probațiunea prezentă în dosar. Expertiza arată explicit că terenul nu a fost dezmembrat din CF 23 C N, acea suprapunere despre care se face vorbire nu este evidentă în nici un fel la OCPI D, unde așa cum rezultă din Încheierea nr.52/17.04.2008 a OCPI C este menționat doar terenul aferent căii ferate și construcțiile specifice acesteia, respectiv treceri de nivel, podețe, cantoane, cabine de semnalizare, turnuri de apă.
zonă de protecție a căii ferate este nejustificată, întrucât terenul este situat la o distanță apreciabilă de calea ferată și despărțit de aceasta de drumul cu 4 benzi și de parcare. Nici construcțiile existente și nici cele dorit a fi realizate nu pot să împiedice în nici un fel vizibilitatea feroviară, care este cu totul asigurată prin faptul că linia ferată este dreaptă pe o mare distanță. Dacă s-ar pune problema unei zone de protecție, aceasta este afectată în principal de traficul intens și greu desfășurat pe DN 7 (DE 68) împotriva căruia însă pârâta intimată nu a avut nici o obiecție și nici nu poate să aibă.
Recursul este motivat în drept pe prevederile art.312 și 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Prin întâmpinare, intimata CNCFR SA B - SUCURSALA REGIONALĂ CFR T, solicită respingerea recursului ca fiind nemotivat în drept, iar pe fond, apreciază că hotărârea este legală și temeinică întrucât terenul la care reclamanta face referire și pe care sunt înscrise construcțiile au fost greșit identificate în teritoriu, fapt care a dus la construcția ilegală pe terenul altui proprietar, respectiv terenul aferent zonei cadastrale CFR.
Instanța apreciază că excepția nulității recursului fundamentat pe prevederile art.302 Cod pr.civilă este nefondată, recursul reclamantei fiind motivat în fapt și drept, în speță fiind incidente și prev.art.306 al.3 Cod pr.civilă, conform căruia indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute la art.304 Cod pr.civlă, cât și prevederile art.3041Cod pr.civilă potrivit cărora recursul declarat împotriva unei hotărâri, care potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În consecință, instanța apreciază că invocarea art.304 pct.9 Cod pr.civilă ca motiv de nelegalitate a hotărârii pentru argumente de nelegalitate ce țin de interpretarea și aplicarea art.30 din OUG nr.12/1998 bazat pe concluziile raportului de expertiză constituie o motivare în fapt și drept a recursului de natură a determina controlul judiciar în această cale de atac.
Instanța apreciază însă că, deși potrivit prevederilor art.315 Cod pr.civilă "în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului", instanța de fond nu s-a preocupat suficient pentru ca prin completarea la raportul de expertiză dispus de instanța de casare, să fie lămurite toate aspectele relevante în cauză.
Astfel, avizul nefavorabil al pârâtei viza două aspecte:
1. amplasarea construcțiilor viitoare în zona de protecție a CFR și
2. suprapunerea parțială a terenului pe care dorește să edifice construcțiile cu proprietatea publică a Statului Român concesionată pârâtei,
Experta tehnică a delimitat zona de protecție CFR și a furnizat informații referitoare la modul în care amplasarea viitoarelor construcții ar afecta sau nu siguranța circulației în această zonă.
Însă sub aspectul identificării terenului proprietatea reclamantei cu nr.top înscris în CF 1170/2 D cu terenul înscris în CF centrală nr.23 comuna XLVI D, aflat în curs de transcriere conform Încheierii nr.52/2008 a ANCPI C-N în cartea funciară locală D, experta nu a răspuns clar dacă este sau nu greșită identificarea în cartea funciară locală a terenului reclamantei (așa cum susține pârâta - că de fapt imobilul proprietatea reclamantei s-ar afla pe un alt amplasament, fiind greșit identificat în teren în zona concesionată CFR de către Statul Român).
Pentru aceste motive, fiind incidente prev.art.315 Cod pr.civilă, art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004, 3041și 304 pct.9 Cod pr.civilă, se impune admiterea recursului reclamantei, casarea hotărârii cu reținere pentru evocarea fondului, cu termen de judecată pentru 19.01.2010, în scopul suplimentării probațiunii cu o expertiză topografică privind identificarea imobilelor proprietatea reclamantei, cât și proprietatea pârâtei, raportat la planul de situație (fila 11 dosar nr-) și la extrasul de CF (fila 5 același dosar) care au stat la baza emiterii certificatelor de urbanism 255/03.04.2007 și 472/19.06.2007, la de carte funciară, cât și la documentația de sistare a cărții funciare centrale 23 C N și întabulare a terenului proprietatea Statului Român cu drept de concesiune în favoarea CNCFR SA în cartea funciară locală (filele 5-7 dosar nr- a Tribunalului Hunedoara ), în scopul de a stabili dacă avizul nr.82--2002 este corect emis
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta -" "SRL D împotriva sentinței nr.919/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și în consecință:
Casează hotărârea și reține cauza spre rejudecare în fond. Stabilește termen la 19.01.2010, pentru când vor fi citate părțile.
Irevocabile.
Pronunțată în ședința publică din 15 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored./4 ex./13.01.2010
Jud.fond
Președinte:Marieta FloreaJudecători:Marieta Florea, Marius Ionel Ionescu, Mariana
