Obligația de a face. Sentința 164/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINȚA Nr. 164

Ședința publică de la 24 Iunie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Teodora Bănescu Judecător

Grefier -- -

XXXX

Pe rol judecarea cauzei Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul și pe pârâta Parlamentul României - Camera Senatului, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal s-a prezentat reclamantul, lipsind pârâtul Parlamentul României - Camera Senatului.

Procedura legal îndeplinită.

S-a prezentat referatul cauzei, după care,

Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii:

Reclamantul solicită admiterea acțiunii.

CURTEA:

Asupra acțiunii de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 19.03.2008, reclamantul a chemat în judecată Parlamentul României - Camera Senatului, pentru ca instanța să-l oblige la soluționarea cererii formulată de reclamant și înregistrată sub numărul 7427/05.03.2008 la

În cauză, s-a formulat întâmpinare de către pârât, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, cu motivarea că solicitarea acestuia are caracterul unor consultații juridice, care excede obiectului de activitate al acestei instituții, conform Regulamentului din anul 2005.

La termenul din 21.05.2008 reclamantul și-a precizat acțiunea indicând ca temei juridic dispozițiile Legii 554/2004 și arătând că înțelege să conteste răspunsul primit de la pârât.

Prin sentința nr. 1301 din 21 mai 2008, Tribunalul Dolj -Secția Contencios Administrativ și Fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de APEL CRAIOVA, reținând că potrivit art. 3 pct. 1. și art. 10 alin. 1 din Legea 554/2004, competența de soluționare a cererilor în materie de contencios administrativ privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale în primă instanță revine curților de apel.

Urmare a declinării, cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL CRAIOVA -Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr- și s-a dispus citarea părților.

Din materialul probator existent la dosar, Curtea reține:

La data de 05.03.2008, s-a înregistrat la Registratura Generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 7427 cererea reclamantului, prin care acesta cheamă în judecată Parlamentul României - Camera Senatului, solicitând obligarea acestuia la comunicarea unor date privind aplicabilitatea Decretului 167/1958.

Cererea înregistrată sub nr. 7427 din 05.03.2008, alături de alte cereri de chemare în judecată formulate de reclamant, au fost restituite de cu recomandarea de a fi adresate instanței competente și consultării unui avocat în vederea identificării posibilităților legale de soluționare a problemelor sesizate.

cu aceste aspecte, Parlamentul României - Camera Senatului sesizat prin adresa nr. XXIX/1753/28.12.2007 a comunicat reclamantului că Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă este în vigoare.

Față de cele reținute, Curtea constată că în cauză nu este vorba de un act administrativ în sensul Legii 554/2004.

Dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. "c" și art. 2 alin. 2 din Legea 554/2004 stabilesc conținutul și sfera noțiunii de act administrativ în accepțiunea Legii contenciosului administrativ.

Astfel, noțiunea de act administrativ cuprinde atât manifestarea unilaterală expresă de voință și contractul (actul administrativ tipic), cât și tăcerea și refuzul nejustificat (acte administrative atipice).

Ca urmare, actul administrativ susceptibil de a fi atacat în fața instanței de contencios administrativ în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 52 din Constituția României revizuită reprezintă actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării legii, ce dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Adresa nr. XXIX/1753/28.12.2007 nu are caracteristicile unui act administrativ chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice specifice dreptului administrativ, ci doar comunicarea către reclamant că actul normativ cu privire la care solicită lămuri este în vigoare.

Se impune a fi făcută o distincție clară între actele de autoritate prin care Parlamentul României - Camera Senatului își realizează competența și actele prin care se realizează o activitate administrativă.

Parlamentul României - Camera Senatului nu răspunde de modul de soluționare a litigiilor de către instanțele judecătorești, atribuțiile sale fiind stabilite expres prin Regulament.

Actele prin care se realizează justiția nu intră în sfera noțiunii de act administrativ.

Prin urmare, sfera noțiunii de- act administrativ- care emană de la structurile puterii legislative ce intră sub incidența art.52 din Constituție, atrăgând competența instanței de contencios administrativ, se determină prin eliminare.

Ori adresa Parlamentului României - Camera Senatului, ca simplă adresă prin care se comunică o informațe necesară reclamantului în vederea rezolvării aspectelor sesizate, neavând natura juridică a unui act administrativ, nu poate fi atacată în contenciosul administrativ, chiar dacă informația dată îl nemulțumește.

În consecință, acțiunea reclamantului prin care solicită obligarea instanței la soluționarea cererii înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție va fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în C, strada - -, -..3,.5, Județul D în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Senatului, cu sediul în--4, sector 5,

Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2008

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Red.jud.-

LF/ 4 ex/09.07.2007

Jud.fond:

Președinte:Teodora Bănescu
Judecători:Teodora Bănescu

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Sentința 164/2008. Curtea de Apel Craiova