Obligația de a face. Sentința 178/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligația de a face -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 178
Ședința publică din 22 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rolul instanței se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, domiciliată în comuna Crucea, sat., județul, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B, sector 5,- șiInspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, cu sediul în B, sector 6,-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din16 octombrie 2009,susținerile apărătorului reclamantei fiind consemnate în încheierea ședinței de judecată de la acea dată redactată separat și care face parte integrantă din prezenta încheiere și când, din lipsă de timp pentru deliberare și față de înscrisurile depuse,Curteaa amânat pronunțarea pentru astăzi,22 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, contencios administrativ și fiscal sub nr.1054 din 09.09.2009, reclamanta chemat în judecată pârâțiiMinisterul Justiției și Libertăților B și Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, pentru a fi obligat prim-pârâtul să emită un act administrativ prin care să-i recunoască calitatea de cetățean de jure al României, iar secund-pârâtul să o înregistreze în evidențele de specialitate, conform OG97/2005, drept cetățean român.
În motivarea acțiunii, reclamanta arată că la data nașterii sale, autorii au fost români, bunicii fiind născuți pe teritoriul României, părinții săi păstrându-și cetățenie română, conform decretului nr. 33/52 așa încât și ea este cetățean român, conform Decretului nr. 33/52 așa încât și el este cetățean, conform art. 5 din Legea 21/91.
Așadar, arată reclamanta, cum cetățenie română se acordă persoanelor care au pierdut-o, precum și descendenților până la gr. III inclusiv, legiuitorul având în vedere, la adoptarea legii cetățeniei române, principiul "ius sanguinis" iar pârâții refuză să respecte dispozițiile legale deși chiar tratatele internaționale ratificate de Republica și de către România, ca și legile interne ale M recunosc cetățenilor moldoveni dreptul de a se bucura de calitatea de cetățeni de jure ai României, acțiunea sa apare ca fiind întemeiată.
Precizează reclamanta că pe de altă parte, cererea sa de obligare a pârâților să-i recunoască calitatea de jure de cetățean român, corespunde instrumentelor internaționale incidente, fiind în concordanță și cu jurisprudența CEDO.
Concluzionează reclamanta, că procedura de acordare a cetățeniei române de către Comisia de specialitate din cadrul Ministerului Justiției este foarte greoaie și anevoioasă, având o durată prea mare în timp, respectiv 2-3 ani sau chiar 4 ani iar taxele și cheltuielile de transport până la B constituie condiții descurajante.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus acte la dosar.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, prim-pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii, nefiind îndeplinite, pe de o parte cerințele art. 7 din Legea 554/2004 în sensul că reclamanta nu a parcurs procedura prealabilă, iar pe de altă parte o atare cerere de recunoaștere a cetățeniei române este strict de competența Ministrului Justiției care aprobă prin ordin, cererile de acordare ori redobândire a cetățeniei române, apreciind în acest sens, propunerile Comisiei pentru cetățenie, această procedură fiind reglementată expres prin Cap. 3 din Legea cetățeniei române.
Pârâtul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței de judecată, arătând că o cerere de recunoaștere a cetățeniei române poate fi soluționată numai de către Comisia pentru cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților, fiind lipsită astfel de caracter jurisdicțional.
Totodată, secund-pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale-pasive, atribuțiile sale fiind reglementate expres prin OG 84/2001 aprobată prin Legea 372/2002, printre ele neregăsindu-se cea invocată de către reclamantă.
Examinând excepțiile invocate de către pârâți, în ordinea priorității lor, conform art. 137 Cod pr. civilă, instanța constată următoarele:
Analizând în primul rând excepția inadmisibilității acțiunii Curtea constată că este întemeiată.
Obiectul acțiunii promovate de către reclamantă îl constituie recunoașterea calității de cetățean român și obligarea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților să-i elibereze un ordin prin care să ateste statutul său de cetățean român, reclamanta invocând faptul că s-a născut în Republica M, autorii săi fiind cetățeni români, dobândind în acest mod cetățenie română.
Procedura de acordare sau de redobândire a cetățeniei române este reglementată expres de către legiuitor, prin Cap. 3 "Procedura acordării cetățeniei române" din Legea 21/1991.
Astfel art. 11 al. 1 din actul normativ menționat prevede că "Aprobarea cererilor de acordare ori redobândire a cetățeniei române se face prin ordin al Ministrului Justiției care apreciază în acest sens asupra propunerilor pentru Comisia pentru cetățenie".
În același context, art. 101prevede expres " cetățeni români care au dobândit cetățenia română prin naștere sau prin adopție și care au pierdut-o din motive neimputabile lor sau această cetățenie le-a fost ridicată fără voia lor, precum și descendenții acestora până la gradul III por redobândi ori li se poate acorda cetățenia română, la cerere, cu păstrarea cetățeniei străine și stabilirea domiciliului în țară sau cu menținerea acestuia în străinătate, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 8 alin. 1 lit. "b", "c" și "e".
Termenul la care se va dezbate cererea de acordare sau redobândire a cetățeniei române, se stabilește, potrivit articolului 14 din lege de către președintele Comisiei de cetățenie, prin rezoluție.
În consecință, solicitarea reclamantei de obligare a Ministerului Justiției și Libertăților de către instanța de judecată la eliberarea unui act administrativ individual de atestare a statului de cetățean român nu are temei legal și ar institui o procedură paralelă în ce privește acordarea cetățeniei române, contravenind voinței legiuitorului, prin încălcarea prevederilor speciale ale Legii nr. 21/1991 așa cum a fost modificată și completată de Legea nr. 171/2009.
Soluționarea cererilor de acordare sau redobândire a cetățeniei române se efectuează de Comisia pentru Cetățenie din cadrul Direcției Cetățeniei a, în condițiile expres menționate de Legea nr. 21/1991, așa cum a fost modificată și completată de Legea nr. 171/2009.
Astfel, soluționarea cererii de acordare, respectiv redobândirea/dobândirea de către descendenți a cetățeniei române este un atribut asupra căruia statul român dispune exclusiv și în condițiile expres menționate în legea specială a cetățeniei române, și prin urmare, instanța de judecată nu poate interveni decât în condițiile legii.
De remarcat este faptul că Legea 21/1991 cu modificările ulterioare, prin art. 18 alin. 2 și 4, menționează expres condițiile și cazurile când partea interesată se poate adresa instanței de judecată.
"În cazul în care constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, ministrul justiției respinge prin ordin, cererea de acordare sau de redobândire a cetățeniei"
"Ordinul poate fi atacat, în termen de 15 zile de la data comunicării, la secția de contencios administrativ a curții de apel d e la domiciliul său, după caz, reședința solicitantului. Dacă solicitanta nu are domiciliul sau reședința în România, ordinul poate fi atacat, în același termen, la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București. Hotărârea Curții de apel este definitivă și irevocabilă".
Din verificările efectuate de Direcția Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției și Libertăților a rezultat că reclamanta nu figurează cu cerere de dobândire a cetățeniei române în calitate de descendent și prin urmare atestarea faptului că este cetățean român pe calea contenciosului administrativ nu este posibilă.
În consecință, instanța de contencios administrativ nu este abilitată să recunoască în favoarea reclamantei, a calității de cetățean român, atâta timp cât prin lege s-a stabilit expres competența în favoarea unei autorități administrative ce nu desfășoară activitatea jurisdicțională, neavând relevanță motivația reclamantului prin care justifică eludarea acestei proceduri pe care o consideră prea greoaie, inaccesibilă multor persoane taxele fiind prea mari și necesitând executarea unor numeroase drumuri condiții pe care le consideră descurajante.
Ca urmare, cum reclamanta nu a parcurs procedura prev. de Legea 21/1991 sus-menționată, acțiunea de față promovată pe calea Legea 554/2004 apare ca fiind inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, făcând astfel de prisos cercetarea celorlalte excepții invocate în cauză precum și fondul litigiului de față.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității acțiunii formulată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților
Respinge acțiunea formulată de reclamanta ca inadmisibilă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 22 octombrie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
5 ex./29.10.2009
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina
