Obligația de a face. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Pitesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIA NR.189/R-

Ședința publică din 27 februarie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Ioana Miriță JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu

- - - JUDECĂTOR 3: Dumitru

- - JUDECĂTOR 4: Fabiola

- -- - grefier

S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A cu sediul în P, nr.1, jud.A, împotriva sentinței civile nr.583/CA din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. cu sediul ale la Cabinetul Individual Avocat, din P, str.- -,.2,.C,.7, jud.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât Consiliul Județean A și avocat pentru intimatul-reclamant Cabinet Medical Individual Dr..

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei potrivit chitanței nr.-/26 febr.2009 (fila 69 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.

S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanții părților precizează că nu au de formulat cereri prealabile.

Instanța constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra lui.

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât Consiliul Județean A, susține oral motivele de recurs așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca nefondată, precizând că aceste cabinete se impune a fi trecute în domeniul privat. De asemenea, solicită obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant Cabinet Medical Individual Dr., solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică având în vedere întâmpinarea de la dosar, cu consecința obligării recurentului-pârât de a avea o anumită atitudine în ședința de plen față de situația acestor cabinete medicale.

CURTEA

Constată că, prin sentința nr.583/CA/28 noiembrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă - Complet specializat contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul Cabinet Medical Individual Dr. din P și a fost obligat pârâtul Consiliul Județean A să se pronunțe efectiv în legătură cu aplicarea OUG nr.68/2008.

Pentru a decide astfel,tribunalula constatat că prin cererea înregistrată la 22.09.2008, Cabinet Medical Individual Dr. din Pac hemat în judecată pe Consiliul Județean A, solicitând obligarea acestuia să răspundă la cererea pentru îndeplinirea procedurii stabilite de OUG nr.68/28.05.2008, în sensul fie de a vinde cabinetul medical -cu terenul aferent- către reclamant, fie de a-l amenaja și a-l dota pe cheltuiala sa, conform standardelor stabilite prin acte normative. Totodată, a solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, sub motiv că potrivit art. 4 alin. 1 din OUG nr.68/2008, pârâtul avea obligația de a aproba lista spațiilor cu destinație medicală și a terenurilor aferente acestora din proprietatea privată a județului ori a statului, ce urmează a fi vândute; că potrivit aceluiași act normativ, în situația în care spațiile medicale nu sunt vândute, pârâtul are obligația să le amenajeze și să le doteze pe cheltuiala sa în termen de 1 an de la intrarea în vigoare a ordonanței; că reclamantul a solicitat cumpărarea spațiului în care cabinetul își desfășoară activitatea sau dotarea acestuia, însă pârâtul nu a emis răspuns, deși era obligat în acest sens potrivit art. 2 alin.1 lit. h din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, coroborat cu art.4 alin.2 și art. 32 alin. 1 din OUG nr.68/2008.

Analizând cererea,tribunalula constatat că prin art.1 - 4 alin. 1 din OUG nr.68/2008, a fost reglementată sfera de aplicare a ordonanței, respectiv au fost enumerate spațiile medicale, construcții și terenuri, ce pot fi vândute, persoanele care pot solicita cumpărarea; că vânzarea spațiilor medicale care se află în sediile consiliilor locale și județene se face în baza hotărârii consiliului local sau a consiliului județean, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare; că, după caz, consiliile județene sau consiliile locale pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pe care sunt mandatate să le vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, liste ce trebuie să fie afișate.

De asemenea, tribunalul a constatat că, potrivit art. 32 din actul normativ arătat, spațiile medicale ce intră sub incidența acestei ordonanțe, care nu sunt vândute de consiliile locale și consiliile județene, vor fi amenajate și dotate în termen de un an de la intrarea în vigoare a ordonanței, conform standardelor stabilite prin ordinul ministrului sănătății publice, urmând ca fondurile necesare dotării și amenajării să fie alocate din bugetele locale ale consiliilor locale și județene în a căror rază teritorială se află spațiile medicale.

În fine, tribunalul a constatat că pârâtul a recunoscut că nu a adoptat nicio hotărâre în legătură cu aplicarea nr.OUG68/2008.

Având în vedere această situație de fapt,tribunalula concluzionat că pârâtul poate fi obligat să se pronunțe în plen în legătură cu aplicarea acestui act normativ și că prefectul nu are competența de a decide în locul acestuia; că potrivit Legii nr.215/2001, modificată, prefectul are doar competența de a înscrie pe ordinea de zi a ședinței consiliului județean proiectul de hotărâre propus spre adoptare de către consiliu, care să prevadă fie vânzarea, fie amenajarea și dotarea spațiilor medicale, anexând documentația care să cuprindă lista spațiilor medicale și terenurilor aferente, ce intră sub incidența nr.OUG68/2008, lista concesionarilor, regimul juridic al construcțiilor și terenurilor, lista dotărilor și fondurilor necesare ce trebuie cuprinse în bugetul local, etc. documentație de natură a duce la adoptarea unei hotărâri legale de către consiliu; și că numai după adoptarea unei asemenea hotărâri reclamantul poate solicita pârâtului fie vânzarea, fie amenajarea și dotarea potrivit procedurii impuse de ordonanță.

De asemenea, tribunalul a constatat că este lipsit de relevanță faptul că, anterior, pârâtul a adoptat hotărârea nr.115/2006 cu privire la vânzarea spațiului concesionat și că nr.OUG110/2005, care a generat-o, a fost declarată neconstituțională.

În fine,tribunalula constatat că adresa nr.6232/13.10.2008, emisă de prefect (39) prin care acesta răspunde cererii adresată de reclamant, nu poate fi luată în considerare, deoarece nu se întemeiază pe hotărârea consiliului județean, ci constituie opinia proprie.

La 19 decembrie 2008, pârâtul a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca nelegală, invocând dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă.

1. Se susține că soluția dată de tribunal este nelegală întrucât excede obiectului dedus judecății, el nefiind învestit cu cererea de obligare a Consiliului Județean A de a se pronunța în legătură cu aplicarea OUG nr.68/2008.

2. Greșit tribunalul a admis acțiunea. Recurentul susține că OUG nr.68/2008 nu obligă consiliul județean să se pronunțe în plen cu privire la aplicarea dispozițiilor acestuia.

3. Greșit tribunalul a admis acțiunea. Recurentul susține că a răspuns cererii adresate de reclamant arătându-i că spațiul solicitat de acesta aparține domeniului public județean și în consecință el nu face obiectul actului normativ arătat mai sus.

La 13 februarie 2009, intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând în esență respingerea recursului ca nefondat.

Recursul nu este fondat.

1. Nu este fondată prima critică, încadrată corect de acesta în motivul prevăzut de art.304 pct.6 Cod pr.civilă.

Curtea apreciază că tribunalul nu a acordat mai mult decât s-a cerut. Astfel, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de a-i răspunde la cererea în legătură cu aplicarea procedurii stabilite de OUG nr.68/2008, iar tribunalul, în temeiul acestei învestiri, a obligat pârâtul să se pronunțe, în sensul de a opta între scoaterea la vânzare sau dotarea spațiilor ce aparțin cabinetelor medicale.

În concluzie, tribunalul nu a dat mai mult decât s-a cerut.

2. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată corect de recurent în motivul prevăzut de art.304 pct.7 Cod pr.civilă.

Curtea constată că, din interpretarea art.3-4 și art.32 din OUG nr.68/2008, rezultă că autoritatea locală este ținută să opteze cu privire la spațiile medicale în discuție.

În drept, potrivit art.3 (1)au dreptul de a cumpăra spațiile ce fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență medicii, medicii dentiști, dentiștii, biologii, biochimiștii, fizicienii, tehnicienii dentari și celelalte persoane fizice cu drept de liberă practică ce desfășoară activități conexe actului medical și care dețin în mod legal spațiul respectiv, precum și persoanele juridice care, deținând în mod legal spațiul, au ca obiect unic de activitate furnizarea serviciilor medicale.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1), care doresc cumpărarea spațiului în care au organizat cabinetul medical, vor depune o solicitare scrisă de cumpărare, însoțită de copii certificate de pe actele care atestă deținerea legală a spațiului respectiv la sediul vânzătorului, în termen de 45 de zile de la publicarea/afișarea listelor aprobate potrivit art. 4 sau, după caz, la expirarea termenului prevăzut la alin. (4).

(3) Vânzarea spațiilor medicale care se află în sediile consiliilor locale și județene se face în baza hotărârii consiliului local sau a consiliului județean, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.

De asemenea, potrivit art.4(1) Consiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență. astfel aprobate sunt afișate în mod obligatoriu la sediul consiliului local/județean și publicate pe site-ul consiliului local/județean în termen de 15 zile de la aprobare.

(2) Autoritățile administrației publice locale prevăzute la alin. (1) au obligația de a comunica actualilor utilizatori, în termen de 15 zile de la aprobarea listei prevăzute la alin. (1), prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, faptul că spațiul respectiv face obiectul prezentei ordonanțe de urgență.

În fine, potrivit art.32 (1) medicale care intră sub incidența prezentei ordonanțe de urgență și care nu sunt vândute de consiliile județene sau de consiliile locale sunt amenajate și dotate de către autoritățile administrației publice locale, în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, conform standardelor stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice.

(2) Sumele necesare amenajării și dotării spațiilor prevăzute la alin. (1) se asigură de la bugetul local al unității administrativ-teritoriale în a cărei rază teritorială se află acestea.

Din interpretarea acestor texte rezultă că titularii cabinetelor medicale au dreptul să cumpere spațiile deținute și utilizate pentru serviciile medicale sau să pretindă dotarea și amenajarea acestora în termen de un an de la intrarea în vigoare a actului normativ, conform standardelor Ministerului Sănătății. Logic, cum oricărui drept subiectiv îi corespunde o obligație, corelativ, administrația locală, în speță consiliul județean, este obligat să opteze asupra vânzării sau dotării spațiilor arătate și să aducă la cunoștință celor interesați decizia luată.

Este adevărat că actul normativ arătat nu prevede expres obligația consiliului județean de a ține ședință pentru a decide asupra uneia dintre variantele stabilite de normele juridice, însă ea rezultă implicit.

Astfel, după ce în art.4 se prevede competența autorităților administrației publice de a decide vânzarea spațiilor arătate, în textul art.5 se prevăd reguli de punere în aplicare a actului normativ și inclusiv a deciziei autorităților administrative. În primul rând norma legală prevede că în 45 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia se constituie comisia pentru vânzarea spațiilor medicale, comisia de contestații etc.

Din coroborarea acestor texte rezultă că autoritățile administrației publice, în speță consiliul județean, este obligat să opteze între vânzarea sau dotarea fiecărui spațiu medical aflat în proprietatea privată a acestora.

Mai mult, curtea consideră că sintagma " onsiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente" prevăzută în art.4 alin.1 arătat mai sus, trebuie să fie interpretată: consiliile județene sau consiliile locale, după caz, sunt obligate să decidă prin hotărâre lista spațiilor, pe care pot să le vândă sau nu, dreptul de opțiune al acestora fiind discreționar.

În concluzie, hotărârea instanței de fond nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii, interpretarea dată de aceasta cu privire la obligația pe care o are consiliului județean de a se pronunța prin hotărâre în legătură cu aplicarea actului normativ arătat, este legală.

3. Nu este fondată nici a treia critică, încadrată corect de recurentă în motivul prevăzut de art.304 pct.9 Cod pr.civilă.

Curtea constată că tribunalul a judecat corect atunci când a apreciat că adresa emisă de președintele consiliului județean nu constituie un răspuns conform normei juridice arătate, întrucât această adresă nu se întemeiază pe o hotărâre a autorității abilitată de lege să decidă asupra soartei spațiilor medicale.

Curtea consideră că, consiliul județean este ținut de norma juridică să se pronunțe dacă un spațiu medical cade sub incidența OUG nr.68/2008 sau nu, și dacă da, tot el trebuie să opteze asupra vânzării sau dotării acestuia și nu președintele consiliului județean.

În concluzie se va respinge și această critică ca nefondată.

Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN A cu sediul în P, nr.1, jud.A, împotriva sentinței civile nr.583/CA din 28 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul CABINET MEDICAL INDIVIDUAL DR. cu sediul ale la Cabinetul Individual Avocat, din P, str.- -,.2,.C,.7, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Grefier,

17.03.2009

Red.DV

EM/2 ex.

Jud.fond.

Președinte:Ioana Miriță
Judecători:Ioana Miriță, Ioana Bătrînu, Dumitru, Fabiola

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 189/2009. Curtea de Apel Pitesti