Obligația de a face. Sentința 193/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--22.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ NR. 193
Ședința Publică din 10 iunie 2009
PREȘEDINTE: Olaru Rodica
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice B, Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Ministerul Justiției - Direcția Acte, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reclamantul solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, pentru a face dovada faptului că actul vătămător este un act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, probele solicitate fiind cuprinse în înscrisul depus la dosar.
Instanța respinge cererea de probatoriu formulată de reclamant ca fiind neconcludentă.
Reclamantul arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și nici excepții Curtea acordă cuvântul în dezbaterea fondului acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii și anularea art. 94 al.3 din Codul Familiei.
CURTEA
Asupra acțiunii de contencios administrativ de față constată:
Prin acțiunea precizată depusă la Tribunalul Timiș în dosarul nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor Publice B și Ministerul Justiției solicitând anularea art. 94 al.3 din Codul Familiei (Legea nr. 4/1953) copiat și încă nemodificat, neadaptat la economia de piață capitalistă caracteristică a României începând cu anul 1990, prin dispozițiile din Legea nr. 288/2007 de către Guvernul Românei prin Ministerul Justiției și Libertăților Direcția Acte normative, Studii și Documentare, publicată în Monitorul Oficial nr. 749/5.11.2007, invocând totodată și excepția de neconstituționalitate a normativelor doar copiate și încă neadaptate la economia de piață de țară capitalistă, în sensul că încalcă art. 16 (1) din Constituția României.
În motivare reclamantul arată că în calitate de persoană tâlhărită în forme continuate și lipsit abuziv de drepturile și interesele sale legitime prin dispozițiile Legi nr. 288/2007, care nu au adaptat încă normativele valide în și când era corect cuantumul de din bază venitul net realizat, și reprezenta ceva accesibil de plătit pentru că atunci printr-o adresă instanța solicita angajatorului să i se comunice media pe ultimele 6 luni a venitului net real, era corect, fiindcă atunci în România nu existau bănci comerciale care ă acorde credite și deci venitul net real nu era afectat de credite, împrumuturi reprezenta real într-o țară cu orânduire popular socialistă o garanție acoperită, precum un CEC valid, mai ales că Constituția garanta locuri de muncă sigure, nu era șomaj și deci nu putea să existe vre-o criză a creditelor de ori ce fel și respectivul angajat dacă nu achita o pensie de întreținere era pe drept considerat că din rea voință nu o achită și deci să fie pedepsit era ceva acceptat chiar de învinuit. În consecință putea achita onorabil o pensie de întreținere așa cum era calculată până în anul 1989. însă după revoluția din anul 1990 într-o țară cu altă orânduire, capitalistă a României, instanțele de judecată uzând tot de un act normativ socialist și a continua să solicit doar media pe ultimele 6 luni a venitului net real, efectiv devin instigatoare la eliberarea de acte false, virtuale, gen cec-uri fără acoperire și la uz de fals în acte publice, când prin adresa respectivă instanța solicită unui angajator să fie complice și să elibereze unui angajat doar media pe ultimele 6 luni a venitului real net și corect era să solicite realitatea respectiv venitul net real realizat la excepțional și cu debitele curente de plătit către comerciale, contra verificate, confirmate de BNR - Biroul de credite - riscuri bancare, prin CNP, pentru ultimele 6 luni dinaintea acționării pârâtului în judecată privind stabilirea/majorarea/reducerea sau sistarea pensiei de întreținere.
Reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, art. 16 (1), art. 22 (1-3), art.26 (1), art. 42 (1), art. 51 (3) din Constituția României, care interzic punctual favorizarea infracțiunilor, favorizarea sclaviei, discriminării și subminarea familiei, a angajatorilor, economiei naționale și economiei Uniunii Europene.
Prin sentința civilă nr. 518/2.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timiș și-a declinat competența materială în favoarea Curții de apel Timișoara ca instanță de contencios administrativ raportat la temeiul juridic al acțiunii, respectiv art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Cauza s-a înregistrat la Curtea de Apel Timișoara sub nr-.
Examinând acțiunea, prin raportare la prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Timișoarao respinge ca nefondată, pentru că:
Potrivit art.9 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ așa, cum a fost modificată prin Legea nr.100/9.2008, publicată în Monitorul Oficial nr.375/16.2008 persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, poate introduce acțiunea la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.
Reglementarea cuprinsă în art.9 din Legea nr.554/2004 așa cum a fost modificat prin Legea nr.100/9.2008, trimite la dispozițiile art.1 alin.1 din aceeași lege, în sensul că acțiunea în contencios administrativ trebuie să privească în mod necesar, o vătămare într-un drept sau interes legitim aparținând unei persoane, tocmai datorită caracterului subiectiv al unei asemenea acțiunii întemeiate pe prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Deci, potrivit legii, acțiunea vizată prin, dispoziția art.9 alin.1 din Legea nr.554/2004 modificată, trebuie să aibă un obiect complex, în sensul ca să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ și anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim, printr-un act administrativ emis în baza ordonanței guvernului, atacată în cauză, iar excepția de neconstituționalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară, astfel că nu sunt incidente aceste dispoziții legale.
Acțiunea de față nu privește niciuna din ipotezele art.1 al.1 din Legea nr. 554/2004. Dimpotrivă reclamantul atacă prin acțiune art. 94 al.3 din Codul Familiei, aprobat prin Legea nr. 4/1953, modificată prin Legea nr. 288/2007, deci un act emis de puterea legislativă și nu de cea administrativă, ceea ce nu poate face obiectul contenciosului administrativ, în condițiile art.9 din Legea nr. 554/2004, care se referă la ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe.
În consecință acțiunea se respinge ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Guvernul Românii, Ministerul Finanțelor Publice, T și Ministerul Justiției.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică 10.VI.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Se comunică:
- Reclamantului -
- Pârâtului - Guvernul României
- Pârâtului - Ministerul Finanțelor Publice B
- Pârâtei - Direcția Generală a Finanțelor Publice
- Pârâtului - Ministerul Justiției
Red.- 16.06.2009/
Tehnored. / 29.06.2009/ 7 ex.
Președinte:Olaru RodicaJudecători:Olaru Rodica
