Obligația de a face. Decizia 2059/2009. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2059/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamantul ORDINUL SF. C PROVINCIA " ȘI " ROMÂNIA și pârâții ORAȘUL PRIN PRIMARUL ORAȘULUI, recurent CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI, recurent EPISCOPIA ORTODOXĂ A ȘI, împotriva sentinței nr. 4409/2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data de 16.06.2009 s-au depus la dosar, de către Episcopia Ortodoxă a și concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de 11.06.2009 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4409/2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul cu nr-, s-a respins excepțiile invocate de pârâta Episcopia Ortodoxă Română a și.
S-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul Ordinul cel M Provincia " și " C N în contradictoriu cu pârâții Consilul Local al orașului, Orașul prin Primar și Episcopia Ortodoxă Română a și și în consecință s-a anulat Hotărârea nr. 43 din 28.08.2006 adoptată de pârâtul Consiliul Local al orașului. Totodată prin aceeași sentință s- respins celelalte capete de cerere.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin Hotărârea nr. 94 din 30 decembrie 2004, pârâtul Consiliul Local al orașului a adoptat Planul Urbanistic de Detaliu în vederea construirii mănăstirii Treime urmare cererii formulate în anul 2000 (49 - 51) și a aprobat punerea la dispoziția reclamantului Ordinul l cel M "Provincia și ", a terenului în suprafață de 7,2 ha situat în locul numit " " (14).
Ulterior, prin hotărârea nr. 38 din 29.06.2005, s-a aprobat modificarea art. 2 din hotărârea amintită cu privire la numărul topografic, în sensul că acesta va fi trecut 732/b/1/9/53 în loc de 732/b/1/9/49 din 6719 (fila 5).
Ignorând faptul că în anul 2000 ortodocșii au refuzat să construiască o mănăstire, că hotărârile menționate au intrat în circuitul civil, pârâtul efectuând demersuri pentru înscrierea reclamantului în cartea funciară ( 55), prin hotărârea nr. 43 din august 2006, pârâtul Consiliul Local al orașului a atribuit Episcopiei Ortodoxe Române a și în folosință gratuită, pe durata existenței construcției același teren în suprafață de 7,2 ha din locul numit " " identificat cu 6719 nr. top. 732/b/1/9/53 (17).
În ziua de 18 decembrie 2006, Primarul orașului a emis Autorizația de construire nr. 305 privind mănăstirea, stăreția și clopotnița Mănăstirii Treime - Schimbarea la Față, localitatea (18).
Nu poate fi primită apărarea pârâtei Episcopia Ortodoxă Română a și referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantului având în vedere că din adeverința nr. 462 emisă la 12 mai 2004 de Unită cu, - rezultă că Ordinul C M, "Provincia și " este unul și același cu Ordinul călugărilor bazilieni care a funcționat până în anul 1948, fiind scos în ilegalitate deodată cu - (56), aspect confirmat prin decizia civilă nr. 291 din 31.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr- (151-155).
Așa fiind, excepția lipsei capacității de folosință a reclamantului fiind nefondată a fost respinsă.
Este nejustificată susținerea aceleiași pârâte privind tardivitatea formulării acțiunii în anulare a autorizației de construire menționată anterior ținând cont că reclamantul a luat cunoștință despre existența acesteia abia prin adresa nr. 3703 comunicată la 22.04.2008 (fila 13) nedovedindu-se faptul că s-ar fi făcut comunicarea acestui act administrativ la o dată anterioară.
În contextul celor de mai sus, acțiunea este întemeiată în parte și a fost admisă ca atare în temeiul dispozițiilor art. 18 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în sensul că tribunalul va dispune anularea hotărârii atacate conform dispozitivului.
Dat fiind faptul că autorizația nr. 305/2006 se referă la construcția mănăstirii, stăreției și clopotniței, Treime - Schimbarea la față fiind edificată anterior (48), fără să fie menționată parcela de teren pe care urmează să fie amplasate acestea, respectiv suprafața lor, instanța a considerat că nu există motive de nulitate sau de anulare a autorizației a cărui termen de valabilitate a fost de doi ani și că nu se poate constata nici încetarea ei prin expirarea duratei de valabilitate cum a susținut reclamantul.
A fost neîntemeiată cererea reclamantului referitoare la obligarea pârâtului să emită o hotărâre prin care să-i transmită în proprietate terenul menționat anterior, în cauză fiind vorba despre dreptul de folosință gratuită pe durata existenței construcțiilor.
Raportat la împrejurarea că pârâtul Consiliul Local al orașului a aprobat succesiv același teren în suprafață de 7,2 ha înscris în nr. 6719 nr. top. 732/b/b/53, inițial reclamantului Ordinul cel M Provincia " și " iar ulterior pârâtei Episcopia a și, că în prezent sunt edificate o parte din construcțiile mănăstirii fără să fie dovedit amplasamentul concret al acestora, respectiv cine le-a construit, tribunalul apreciază că pârâtul va trebui ca după rămânerea irevocabilă a sentinței, să aprobe atribuirea în favoarea părților, respectiv reclamantului Ordinul cel M Provincia " și " și pârâtei Episcopia Ortodoxă a și, teren în folosință gratuită în funcție de posibilitățile reale privind suprafețele acestuia, conform propriilor hotărâri, ținând seama de clădirile mănăstirești edificate anterior, fără să prejudicieze pe vreuna dintre părți, respectându-le în același timp dreptul la libertatea religioasă și prevenind astfel alte procese.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Ordinul Sf. cel Provincia " și " România, solicitând admiterea acestuia, modificarea Sentința nr.4409/19.12.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în - (.-/2008) în sensul admiterii în totalitate a acțiunilor, să se mențină anularea Hotărârii nr.43/2006 a Consiliului Local și să anuleze Autorizația de construcție nr. 305/2006 emisă de Primarul Orașului în favoarea Episcopiei Ortodoxe Române a și (în subsidiar, să constate încetarea Autorizația de construcție nr. 305/2006 prin împlinirea termenului de valabilitate), să fie obligat pârâtul-intimat de rândul 2 să emită o hotărâre de consiliu local, În temeiul Legii nr. 239/2007, de transmitere din proprietatea pârâtului de rândul 1.
În favoarea reclamantului a dreptului de propriatate asupra imobilului teren situat în extravilanul Orașului la locul numit " ", înscris În CF 6719 cu nr. top.7321/b/1/9/53, în suprafață de 7,2 ha, În temeiul Legii nr. 239/2007.
1.1.1. În aplicarea art.4 din Decretul - Lege nr. 126/1990("în localitătile în care numărul lacasurilor de cult este insuficient în raport cu numărul credinciosilor. statul va spriiini construirea de noi lacasuri de cult. În care scop va pune la dispozitia cultelor respective terenul aferent în cazul În care acestea nu dispun de acest teren si va contribui cu fonduri bănesti la constituirea resurselor financiare necesare"),Consiliul Local al Orașului a adoptat prin Hotărârea nr. 94/2004 prin care ni s-a atribuit în folosință gratuită imobilul teren situat în extravilanul Orașului la locul numit " ", înscris în CF 6719 nr. top. 7321/b/1/9/49 în scopul construirii Mănăstirii " Treime", pentru care ni s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu. În temeiul acestei hotărâri de consiliu local am fost puși în posesie în data de 07.07.2005. Ulterior, prin Hotărârea nr. 38/2005, Consiliul Local al Orașului a modificat Hotărârea nr. 94/2004 în sensul că nr.top. este nr. top.7321/b/1/9/53. Mai mult decât atât:
Au fost puși în posesie (Proces-Verbal de punere în posesie) și Primăria a solicitat înscrierea noastră în Cartea Funciară (Adresa nr.6597/2005).
S-a întocmit un Memoriu Tehnic și s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu.
1.1.2. În temeiul acestor hotărâri, subscrisul am făcut investiții pe acest imobil: credincioșii au făcut donații din care au fost achiziționate materiale de construcții și s-au demarat chiar lucrări:
Chitanțele nr.-; -; -; -; Facturile nr.-; -; -; Donația nr.1708 și Acceptarea, plătite de mandatara acestora - (Împuternicirea nr.372/10.10.2000).
4 Fotografii ale Bisericii (clădire edificată înainte de emiterea Autorizației de construcție doar pentru și, deoarece exista deja).
1.2.1.În temeiulArt.1 alin.(1) Legea nr. 239/2007privind reglementarea regimului
juridic al unor bunuri imobile aflate în folosinta unitătilor de cult("Imobilele aflate În proprietatea statului ori a unitătilor administrativ-teritoriale. care au fost atribuite În folosintă flratuită cultelor reliflioase după data de1ianuarie 1990. pot fi transmise fără plată În proprietatea unitătilor de cult detinătoare. În conditiile prezentei lefli.")am solicitat emiterea unei hotărâri de transmitere în favoarea subscrisului a dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat în extravilanul Orașului la locul numit " ", înscris în CF 6719 cu nr. top.7321/b/1/9/53, în suprafață de 7,2 ha.
1.2.2. Consiliul Local ne-a răspuns negativ prin Adresa nr. 3703/2008 primită în data de 22.04.2008 ( în termenul de 60 de zile prevăzut de art.3 din Legea nr. 239/2007), motiv pentru care ne-am adresat Tribunalului Maramureș prin acțiunea înregistrată în - prin Poștă cu confirmare de primire din 02.05.2008 ( în mai puțin de 30 de zile conform de art.8 din Legea nr. 554/2004).
2.1. Prin Adresa nr. 3703/2008 primită prin poștă în data de 22.04.2008 ni s-a adus la cunoștință că același imobil s-a atribuit în folosință gratuită prin Hotărârea nr. 43/2006 Episcopiei Ortodoxe române a și, căreia i s-a emis și Autorizatia de constructie nr. 305/2006.
2.2.1. Hotărârea nr. 43/2006 a fost emisă în mod abuziv pentru un teren atribuit nouă tocmai datorită faptului în temeiul art. 4, Decretul-Legea nr. 126/1990 statul român încerca să repare efectele nefaste ale Decretului nr. 358/1948 pe care îl considera"reglementări legale emise de fostul regim dictatorial care prin caracterul lor discriminator, nedrept, au adus grave prejudicii materiale și morale poporului R, intereselor legitime ale tuturor cetătenilor, desfășurării unor relații normale cu celelalte state".
Hotărârea nr. 43/2006 a fost emisă în mod abuziv deoarece ea a fost emisă după ce fuseseră deja demarate lucrările de construcție. Astfel încât de lucrările efectuate anterior urma să beneficieze altcineva. Hotărârea nr. 43/2006 reprezintă o încălcare a Art. 9 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece reprezintă îngrădirea libertății noastre religioase. i s-a dat un teren pentru edificarea unei mănăstiri tocmai pentru că prin Decretului nr. 358/1948 i se confiscaseră atâtea altele, dar după ce a ridicat, aceasta a fost atribuită altui cult.
În acest sens"Instanța europeană a sintetizat clar și precis raporturile între stat și religie atunci când a decis că <în exercitiul prerogativei de reglementare în materie și în relatia sa cu diversele religii. culte și credinte. statul trebuie să rămână neutru și impartial>".1 Cum putem vorbi de imparțialitate când Primarul Orașului încheie protocoale cu un anumit cult menționând expres că se referă la bunurile unui alt cult (.11718/10.08.2006 (actele nr.750/2006 și 751/2006)?
Mai mult decât atât"Pe planul raporturilor generale dintre stat și religie, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că dreptul la libertate religioasă, așa cum este el înțeles de Convenție, exclude orice apreciere din partea statului a legitimitătii anumitor credinte religioase sau a modalităților în care acestea se exprimă"2 Cum putem vorbi de excluderea unei aprecieri cu privire la legitimitatea unui cult când terenul pe care își are în edificare lăcașul de cult este intempestiv și fără justificare dat unui alt cult?
Hotărârea nr. 43/2006 reprezintă o încălcare a Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece reprezintă un tratament discriminator la care suntem supuși. Prin Hotărârea nr. 94/2004 și Hotărârea nr. 38/2005 se aplică o măsură reparatorie pentru Decretul nr. 358/1948 pe care statul român îl consideră"reglementări legale emise de fostul regim dictatorial care prin caracterul lor discriminator, nedrept, au adus grave prejudicii materiale și morale poporului R, intereselor legitime ale tuturor cetătenilor, desfășurării unor relatii normale cu celelalte state", după care ni se aplică același tratament ca și prin Decretul nr. 358/1948, atribuirea bunurilor noastre unui alt cult.
2.2.2. A solicitat Consiliului Local al Orașului revocarea Hotărârii nr. 43/2006 prin Cererea primită prin poștă În data de 13.05.2008 (În interiorul termenul de 30 de zile prevăzut de art.7 alin.!. din Legea nr. 554/2004: 22.04.2008-22.05.2008). Nu am primit niciun răspuns În termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin.1 lit. din Legea nr. 554/2004(13.05.2008-12.06.2008). Ne-am adresat Tribunalului, În temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2008 prin acțiunea Înregistrată În - În 24.06.2008, În mai puțin de 30 de zile de la expirarea termenului de soluționare.
2.3.1. Autorizația de construcție nr. 305/2006 se referă doar la și tocmai pentru că (clădire) era deja edificată. Ea reprezintă dovada acestui abuz, deoarece implicit se recunoaște că pe terenul atribuit nouă era deja ridicată ( clădire) de către noi, motiv pentru care nu mai era necesară ridicarea Încă a uneia, care ar fi urmat să fie utilizată de celălalt cult care ar fi edificat doar clopotnița și stăretia.
Mai mult decât atât, pe imobilul teren situat în extravilanul Orașului la locul numit " ", Înscris În CF 6719 cu nr. top.7321/b/1/9/53, în suprafață de 7,2 ha, atribuit subscrisului prin Hotărârea nr. 94/2004 și Hotărârea nr. 38/2005 a Consiliului Local, hotărâri nerevocate de Consiliul Local (nici Hotărârea nr. 38/2005 și nici Hotărârea nr. 94/2004 nu au fost revocate. Hotărârea nr. 43/2006 pe de o parte a revocat Hotărârea nr. 98/2004, care nici măcar nu știm la ce se referă; iar pe de altă parte nu face nicio referire la dreptul de folosință al subscrisului, care nici măcar nu este amintit în cuprinsul ei) a fost autorizată o altă persoană juridică se efectueze lucrări de construcție.
2.3.2.A solicitat Primarului Orașului revocarea Autorizația de construcție nr. 305/2006 prin Cererea primită prin poștă În data de 13.05.2008 (În interiorul termenul de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin.din Legea nr. 554/2004: 22.04.-.05.2008). Nu am primit niciun răspuns În termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin.1lit. din Legea nr. 554/2004(13.05.2008-12.06.2008). Ne-am adresat Tribunalului, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2008 prin acțiunea înregistrată în - în 24.06.2008, În mai puțin de 30 de zile de la expirarea termenului de soluționare.
3.1. Instanta de fond a anulat Hotărârea nr.43/2006 a Consiliului Local și solicită mentinerea acestei dispozitii.
Hotărârea nr. 43/2006 a fost emisă în mod abuziv deoarece ea a fost emisă după ce fuseseră deja demara te lucrările de construcție. Astfel în cât de lucrările efectua te anterior urma să beneficieze altcineva. Hotărârea nr. 43/2006 reprezintă o încălcare a Art. 9 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece reprezintă îngrădirea libertății noastre religioase. i s-a dat un teren pentru edificarea unei mănăstiri tocmai pentru că prin Decretului nr. 358/1948 i se confiscaseră atâtea altele, dar după ce a ridicat, aceasta a fost atribuită altui cult.
În acest sens"Instanța europeană a sintetizat clar și precis raporturile între stat și religie atunci când a decis că<în exercitiul prerogativei de reglementare în materie și în relatia sa cu diversele religii, culte și credinte. statul trebuie să rămână neutru și imvartial>".3Cum putem vorbi de imparțialitate când Primarul Orașului încheie protocoale cu un anumit cult menționând expres că se referă la bunurile unui alt cult (Adresa nr.11718/10.08.2006 (actele nr.750/2006 și 751/2006)?
Mai mult decât atât"Pe planul raporturilor generale dintre stat și religie, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că dreptul la libertate religioasă, așa cum este el înțeles de Convenție,exclude orice apreciere din partea statului a legitimității; anumitor credinte religioasesau a modalităților în care acestea se exprimă"4 Cum putem vorbi de excluderea unei aprecieri cu privire la legitimitatea unui cult când terenul pe care își are în edificare lăcașul de cult este intempestiv și fără justificare dat unui alt cult?
Hotărârea nr. 43/2006 reprezintă o încălcare a Art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece reprezintă un tratament discriminator la care suntem supuși. Prin Hotărârea nr. 94/2004 și Hotărârea nr. 38/2005 se aplică o măsură reparatorie pentru Decretul nr. 358/1948 pe care statul român îl consideră"reglementări lega le emise de fostul regim dictatorial care prin caracterul lor discriminator, nedrep, au adus grave prejudicii materiale și morale poporului R, intereselor legitime ale tuturor cetătenilor, desfășurării unor relatii normale cu celelalte state", după care ni se aplică același tratament ca și prin Decretul nr. 358/1948, atribuirea bunurilor noastre unui alt cult.
3.2. Instanța de fond a respins petitul de anulare a Autorizației de construcție nr. 305/2006pe motiv că nu se știe pece teren s-a autorizat construirea.
3.2.1.Autorizatiei de constructie nr. 305/2006 a fost emisă în temeiul Hotărârii nr.43/2006 a Consiliului Local. adică pe imobilul-teren prevăzut de aceasta: imobilul teren situat În extravilanul Orașului la locul numit " ". înscris în CF 6719 nr. top. 7321/b/1/9/53. același teren care ne-a fost atribut anterior nouă.
Mai mult decât atâtdovadacă prin Autorizației de construcție nr. 305/2006 s-a permis construirea pe terenul nostru o reprezintăAdresa nr. 3703/2008prin care suntem informați de emiterea Autorizației de construcție nr. 305/2006 și Hotărârii nrA3/2006 a Consiliului Local referitoare la terenul nostru. Acest aspect fiind reiterat prin toate Întâmpinările depuse la dosar.
3.2.2. Autorizația de construcție nr. 305/2006 se referă doar la și tocmai pentru că (clădire) era deja edificată. Ea reprezintă dovada acestui abuz, deoarece implicit se recunoaște că pe terenul atribuit nouă era deja ridicată ( clădire) de către noi, motiv pentru care nu mai era necesară ridicarea Încă a uneia, care ar fi urmat să fie utilizată de celălalt cult care ar fi edificat doar clopotnița și stăreția.
Mai mult decât atât, pe imobilul teren situat în extravilanul Orașului la locul numit " ", înscris În CF 6719 cu nr. top.7321/b/1/9/53, în suprafață de 7,2 ha, atribuit subscrisului prin Hotărârea nr. 94/2004 și Hotărârea nr. 38/2005 a Consiliului Local, hotărâri nerevocate de Consiliul Local a fost autorizată o altă persoană juridică se efectueze lucrări de construcție.
3.3. Instanța de fond a respins petitul de emitere a unei hotărâri de transmitere a dreptului de proprietate În favoare subscrisuluipe motiv că.în cauză fiind vorba despre dreptul de folosintă gratuită pedurata existentei constructiiilor".
În cauză este vorba despre transmiterea gratuită a dreptului de proprietate asupra terenurilor atribuite În folosință gratuită În temeiulart.1 alin.(1) Legea nr. 239/2007("Imobilele aflate în oroorietatea statului ori a unitătilor administrativ-teritoriale. care au fost atribuite în folosință gratuită cultelor religioase după data de1ianuarie 1990 pot fi transmise fără plată în proprietatea unităților de cult deținățoare, în condițiile prezentei legi.").Astfel subscrisul am primit În folosință gartuită imobilul-teren prin HCL nr.38/2005 în temeiul Art.4 Decretul - Lege nr. 126/1990 și solicit transferare gratuită a dreptului de proprietate în favoarea mea În temeiul Legii nr. 239/2007.
III. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și Episcopia Ortodoxă Română a și, solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepției invocate de către pârâtă, urmând să se respingă în tot sentința atacată.
În motivare arată că, instanța fondului a respins excepțiile invocate de către aceasta, respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamantei care nu este continuatorul vechiului ordin bazilitan care a funcționat până în anul 1948.
Inițial acest ordin a fost o asociație non profit, care era formată din persoane fizice contemporane care nu au avut cu nimic de a face cu vechiul ordin călugăresc bazilitan.
Nu s-a făcut cu nimic dovada că acest ordin de astăzi este vechiul ordin călugăresc care a fost scos în afara legii în anul 1948.
De aceea, susține că acțiunea a fost promovată de o persoană căruia i-a fost contestată capacitatea de a sta în justiție.
De asemenea, înțelege să invoce și excepția tardivității dreptului la acțiune în a ataca în justiție anularea autorizației de construire întrucât reclamantul a luat cunoștință încă din anul 2006. Instanța fondului, în mod greșit a reținut că reclamantul doar în anul 2008, prin adresa nr.3703 ar fi luat la cunoștință despre Hotărârea Consiliului local, întrucât luării la cunoștință se putea face prin orice alte mijloace de probă.
Ori, la momentul când beneficiarii autorizației de construire, cultul ortodox a început să efectueze lucrări de construcție, în baza autorizației de construire 305/2006 atunci a cunoscut și reclamantul despre faptul că a existat o nouă hotărâre de Consiliu local care și fusese înscrisă apoi în CF.
În aceste condiții solicită să fie respinsă în tot sentința atacată, întrucât instanța a admis doar în parte acțiunea reclamantului.
IV. Prin recursul formulat de Primăria orașului și Consiliul Local al orașului, înregistrat la 04.02.2009, s-a solicitat admiterea acestuia ca legal și întemeiat, modificarea ca legală și întemeiată a Hotărârii nr.43/2006 adoptată de Consiliul local Boraș.
În motivare acestui recurs pârâtul arată că, prin Hotararea 94/2004 s-a aprobat Planul Urbanistic de Detaliu si punerea la dispozitie a suprafetei de 7,2 ha in locul "," in vederea construii Manastirii" Sf.Treime". Hotararea nu a fost executata, nu s-a predat efectiv terenul de catre Consiliul Local, acel proces verbal de punere in posesie nu a fost semnat de catre reprezentantii legali ai Primariei si nu a fost însușit si semnat nici de catre reclamanti, prin reprezentntii lor legali.
Ulterior prin Hotararea 38/2005 s-a aprobat modificarea art. 2 cu privire la nr. topografic, adica in loc de 732/b/1/9/53, in loc de 732/b/1/9/49.
Prin hotararea nr. 43/ 2006 terenul situat in locul numit " ", inscris in CF 6719, nr. topo 7321/b/1/9/53, in suprafata de 7,2 ha a fost atribuit prin Episcopiei Ortodoxe Romane a si in folosinta gratuita pe durata existentei constructiei in vederea construirii Manastirii Ortodoxe Treime -, pe considerentul ca pana la acea data Ordinul Sf. cel M nu a mai intreprins nimic dupa adoptarea hotararii.
S-a eliberat autorizatie de construire nr. 305/ 2006 pentru Episcopia Ortodoxa a si in vederea realizarii Manastirii mai sus mentionate, precum si pentru staretie si clopotnita, lucrarile fiind in stadiul de finalizare.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate cât și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea reține următoarele:
1. Recursul declarat de pârâta Episcopia Ortodoxă Română a și se vădește a fi neîntemeiat, Curtea reținând că soluția instanței de fond cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, mai precis a lipsei capacității acesteia de a sta personal în justiție a fost corect analizată și rezolvată.
Așa cum de altfel a reținut și instanța de fond reclamantul este continuatorul Ordinului călugărilor bazilieni care a funcționat până în anul 1948 fiind scos în ilegalitate deodată cu - în anul 1948, aspecte care sunt definitiv și irevocabil tranșate prin decizia civilă nr. 291 din 31.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ -Secția civilă în dos. nr- ( 153-155 dos. fond.). În acest sens se afirmă și în adeverința nr. 462/04 din 12 mai 2004 emisă de Română Unită cu, - - Cabinetul unde se afirmă că reclamantul are statutul legal de asociație de sine stătătoare ( 156 dos. fond) aspect confirmat și de Declarația înregistrată sub nr. 164/06 dată la 27.05.2006 de către Generală a ordinului al Sf. de la ( 157-158 dos. fond), tradusă din limba italiană de către traducătorul autorizat a cărei semnătură a fost legalizată prin încheierea notarială nr. 3035 din 16 iunie 2006 de către Biroul Notarilor Publici Asociați - și din C-N ( 159-161 dos. fond).
De asemenea, calitatea de persoană juridică română a reclamantului este atestată și de autoritățile române, recte ministerul d e resort în adresa nr. C-1851/13.12.2006 emisă de Ministerul Culturii și Cultelor ( 151 dos. fond) respectiv de către organul fiscal competent, recte Direcția Generală a Finanțelor Publice entitate care a emis certificatul de înregistrare fiscală emis la data de 14.03.2003 atribuindu-i-se astfel codul () nr. - la data de 28.03.2004 ( 152 dos. fond).
Toate actele și înscrisurile trecute în revistă în precedent arată fără echivoc faptul că reclamantul are în prezent capacitatea de a sta personal în justiție și de a-și valorifica pe cale procesuală în fața organelor de jurisdicție, prin procedura contenciosului administrativ, drepturile și interesele legitime pretinse a fi vătămate prin emiterea actului administrativ contestat în speță.
Cât privește excepția lipsei calității procesuale active această apărare nu a fost formulată și nici în mod formal invocată în sensul prevăzut de art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 respectiv a lipsei vătămării unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim încât din această perspectivă această chestiune va fi tratată deodată cu fondul cauzei.
Cât privește excepția tardivității, Curtea observă că sentința Tribunalului arată considerentele de fapt și de drept pentru care a fost respinsă.
Curtea reține că reclamantul este terț în raport de actul administrativ unilateral cu caracter individual contestat în cauză. Astfel, Curtea reține că Autorizația de Construire (AC) nr. 305/2006 emisă de Primarul orașului în favoarea recurentei pârâte și ca atare termenul pentru a se contesta legalitatea unui atare act pe calea plângerii prealabile și ulterior în justiție se socotește nu de la data emiterii actului ci de la data când terțul ce se pretinde vătămat a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia și de efectele vătămătoare produse de actul respectiv.
Or, așa cum corect a reținut și instanța de fond, reclamantul a luat cunoștință de existența actului atacat abia prin adresa nr. 3703 din 17. 04.2008 emisă de Primăria Orașului ( 16 dos. fond) comunicată la 21.04.2008 (19 dos. fond) nefiind dovedit contrariul, respectiv că reclamantul ar fi luat cunoștință ori i s-ar fi comunicat actul la o dată anterioară. De altfel, prin această adresă s-a comunicat reclamantului și refuzul autorității publice locale de a da curs satisfacerii cererii privind emiterea unei hotărâri privind transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului teren situat în extravilanul orașului la locul numit " " imobil înscris în CF 6719 cu nr. top. 7321/b/1/53 în suprafață de 7,2 ha în temeiul Legii nr. 239/2007 ( 13-14 dos. fond).
Așa fiind, motivul de recurs cu referire la soluționarea greșită a excepției tardivității nu poate fi primit ca fondat.
Curtea observă că pe fond recurentul nu a făcut nici un fel de apărare și nici nu a adus nicio critică sentinței încât din această perspectivă recursul reclamantului a fost analizat doar în limitele avocate anterior. Cu toate acestea, Curtea observă că recurentul pârât a solicitat ca acțiunea să fie respinsă în întregime și astfel în temeiul art. 3041.pr. civ. Curtea va analiza fondul cauzei în limitele admiterii acțiunii de către instanța de fond deodată cu recursul pârâților Primarul orașului și Consiliul Local al orașului, toate aceste aspecte fiind comune celor două recursuri.
2. Cât privește recursul intentat de recurenții pârâți Primarul orașului și Consiliul Local al orașului, Curtea observă că în afară de solicitarea de a fi admis recursul și a se menține Hotărârea nr. 43/2006 adoptată de Consiliul Local al orașului nu s-a invocat nicio critică pertinentă a sentinței ci doar o relatare succintă a evenimentelor factuale și juridice ce au precedat adoptarea acestei hotărâri a deliberativului local.
Așa fiind, în temeiul art. 3041.pr. civ. Curtea va analiza recursul sub toate aspectele în limita admiterii acțiunii de către instanța de fond.
Curtea reține că instanța de fond a anulat Hotărârea nr. 43/2006 a în temeiul art. 3041.pr. civ. adoptată de Consiliul Local al orașului. Acest act a fost comunicat reclamantului prin adresa nr. 3703/2008 deodată cu Autorizația de construire nr. 305 din 18.12.2006.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea acesteia la care nu s-a primit niciun răspuns în termenul legal astfel că a acționat în justiție conform art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prin acțiunea de contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 24.06.2008 sub nr- ulterior conexată la dosarul de față.
Așa cum rezultă din Hotărârea nr. 43/2006 adoptată de Consiliul Local al orașului s-a revocat expres Hotărârea nr. 98/2004 emisă anterior de către aceeași autoritate și s-a atribuit pârâtei Episcopia Ortodoxă Română a și, în folosință gratuită, pe perioada existenței construcției, terenul situat în extravilanul orașului la locul numit " " imobil înscris în CF 6719 cu nr. top. 7321/b/1/53 în suprafață de 7,2 ha în vederea construirii Mănăstirii Ortodoxe " Treime - " ( 17 dos. fond).
Corect a reținut instanța de fond că această hotărâre a încălcat dreptul reclamantului de a folosi gratuit terenul în litigiu inițial recunoscut prin art. 2 din Hotărârea nr. 94 din 30 decembrie 2004 ( 4 dos. fond) așa cum a fost modificat prin Hotărârea nr. 38/2005 ( 5 dos. fond) atestat și de adresa nr. 6597 din 18.05.2008 emisă de Primăria orașului prin care s-a solicitat înscrierea în CF a dreptului de folosință gratuită ( 55 dos. fond).
Or, este evident că dreptul reclamantului a fost vătămat prin emiterea actului contestat iar autoritatea deliberativă nu a justificat pertinent și legal adoptarea actului prin care reclamantul a fost deposedat de dreptul de folosință gratuită a terenului în litigiu.
Această hotărâre trebuia să fie puternic motivată având în vedere dreptului asupra căruia trebuia să statueze autoritatea publică.
PrinRezoluția Comitetului de Miniștri ai Consiliului Europei nr. (77)31 cu privire la protecția individului în relația cu actele autorităților administrative, s-a recomandat statelor membre să se ghideze în dreptul și practica lor administrativă de anumite principii enunțate în rezoluție, în scopul protecției persoanelor, fizice sau juridice, în procedurile administrative.
În implementarea acestor principii, cerințele unei administrații bune și eficiente, precum și interesele terților și interesele marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de echitate.
Principiul IV dinRezoluțiempune ca atunci când actul administrativ este de o așa natură încât afectează în mod negativ, drepturile, libertățile sau interesele persoana vizată trebuie să fie informată cu privire la motivele care stau la baza actului.
Prin urmare, actul de revocare al unei hotărâri anterioare prin care o persoană deține un drept recunoscu de administrație trebuia în mod obligatoriu dezbătut în prealabil cu aceasta și ulterior comunicat acesteia mai ales că deposedarea de drept nu s-a luat cu titlu de sancțiune pentru nerespectarea unei dispoziții legale imperative care să aibă ca și consecință o atare măsură.
De aceea, având în vedere și considerentele de mai sus Curtea apreciază că sentința instanței de fond prin care s-a dispus anularea Hotărârii nr. 43 din 28 august 2006 adoptată de Consiliul Local al orașului este legală și temeinică încât recursurile pârâților nu sunt întemeiate.
Drept consecință, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se vor respinge recursurile intentate de pârâții Episcopia Ortodoxă a și, Primarul Orașului și Consiliul Local al orașului.
3. Cât privește recursul formulat de reclamant, Curtea are în vedere că atât criticile cât și apărările și argumentele expuse în memoriul de recurs cu privire la nelegalitatea și netemeinicia sentinței în partea referitoare la respingerea capetelor de cerere sunt întemeiate.
Respingerea cerereii privind anularea AC nr. 305/2006 nu a fost convingător și legal motivată. De altfel, această soluție este și greșită.
Instanța de fond a argumentat că nu se poate stabili pe ce teren produce efecte Autorizația și pe de altă parte că nu sunt temeiuri de anulare deoarece aceasta privește stăreția și clopotnița la un edificiu bisericesc deja construit și că actul produce efecte juridice timp de doi ani, nefiind astfel epuizate efectele juridice.
Curtea reține că AC nr. 305/2006 a fost emisă în aplicare și executarea Hotărârii nr. 43/2006 adoptată de Consiliul local prin care pârâtei i s-a recunoscut și atribuit dreptul de folosință gratuită pe terenul în litigiu, teren care anterior a făcut obiectul dreptului de folosință în favoarea recurentului reclamant.
Că este așa o demonstrează și adresa de corespondență cu recurentul reclamant nr. 3703/2008 emisă de Primăria orașului prin care acestuia i se aduce la cunoștință refuzul de ait ransmite dreptul de proprietate cu titlu gratuit asupra acestui teren ca efect al Legii nr. 239/2007 deoarece între timp s-a adoptat Hotărârea nr. 43/- și s-a emis și AC nr. 305/2006 în beneficiu pârâtei Episcopia Ortodoxă a și pe terenul în litigiu.
De altfel, în corpul AC din litigiu se poate constata că s-a făcut mențiunea că se autorizează lucrări de construire pentru stăreție și clopotniță la Mănăstirea " Treime - Schimbarea la Față", localitatea jud. M pe terenul situat în jud. M, cod poștal -,.
Așa fiind, urmând succesiunea în timp a evenimentelor pe larg analizate și redate în precedentul prezentelor considerente și analizând logica internă a actelor administrative incidente în litigiu se poate afirma fără teama de a greși că lucrările autorizate prin actul emis de pârâtul Primarul orașului în beneficiul pârâtei Episcopia Ortodoxă a și sunt aferente parcelei identificate în litigiu prin hotărârile adoptate de Consiliul local al Orașului nefiind nicio îndoială că parcela pe care s-au autorizat lucrările ar viza un alt amplasament și o altă persoană.
Curtea mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 6 corelat cu art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 acțiunea reclamantului vizând anularea AC nr. 305/2006 este întemeiată.
Cum acest act a fost emis în temeiul Hotărârii nr. 43/2006 a autorității deliberative locale și care a fost corect stabilit că este nelegal și actul administrativ subsecvent se impune a avea aceeași soartă conform principiilor de drept consacrate în adagiile accesorim saequitur principalem și resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis.
Așa fiind, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul reclamantului se va modifica sentința atacată în sensul înlăturării soluției de resoingere a cererii de anulare a AC nr. 305/2006 iar în rejudecare, în temeiul art.12 din Legea nr. 50/1991 corelat cu art. 1 alin.1 și alin. 6, art. 8 alin.1 și ale art. 18 alin. 2 din Legea nr. 554/2004se va admite și capătul de cerere vizând anularea acestui act cu tot cortegiul de consecințe, conform dispozitivului acestei decizii.
Cât privește motivele de recurs axate pe soluția de respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtului Consiliul local al Orașului la adoptarea unei hotărâri prin care să fie transferat dreptul de proprietate în favoarea pârâtului ca efect al Legii nr. 239/2007, Curtea reține că instanța de fond nu a realizat o substanțială și pertinentă analiză a acestui petit.
Astfel, instanța reține în mod esențial greșit natura dreptului alegat de reclamant, afirmând fără temei legal că în cauză este vorba despre dreptul de folosință gratuită pe durata existenței construcțiilor.
Dispozițiile legale incidente acestei cereri, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 239/2007 privind reglementarea regimului juridic al unor bunuri imobile aflate în folosința unităților de cult precizează fără echivoc faptul că imobilele aflate în proprietatea statului ori a unităților administrativ-teritoriale, care au fost atribuite în folosință gratuită cultelor religioase după data de 1 ianuarie 1990, pot fi transmise fără plată în proprietatea unităților de cult deținătoare, în condițiile acestei legi.
Este real că reclamantul recurent a primit terenul în litigiu cu titlu de folosință gratuită în baza Legii nr. 126/1990 prin Hotărârea nr. 94/2008 (art. 2) ulterior modificată prin Hotărârea nr. 38/2005 a Consiliului local al Orașului, acte administrative care produc efecte legale și în prezent.
Consiliul local sesizat cu o cerere transmisă în temeiul art. 3 din Legea nr. 393/2007 trebuia să arate explicit care sunt rațiunile prin care titularul dreptului de folosință nu poate beneficia de transmiterea dreptului de proprietate. Or, așa cum s-a arătat anterior, pârâtul nu a motivat corespunzător și argumentat respingerea acestei cereri încât chiar dacă autoritatea beneficiază de o marjă de apreciere aceasta nu poate să statueze cu exces de putere în sensul art. 2 alin. 1 lit. n) din Legea nr. 554/2004 prin încălcarea dreptului, vocației și interesului legitim recunoscut de Legea nr. 393/2007.
Curtea observă că nici instanța de fond nu s-a preocupat să deslușească și nici autoritatea administrației publice locale nu a furnizat justificări pertinente asupra înlăturării intempestive a dreptului de folosință gratuită atribuit în beneficiul reclamantului mai bine de 10 ani și nici de acesta nu ar avea temei pentru a cere și obține trt5ansmiterea dreptului de proprietate de vreme ce nu s-a reținut nicio conduită culpabilă față de exercitarea dreptului o astfel de perioadă lungă de timp.
Așa fiind, Curtea reține că cererea reclamantului este legal și factual întemeiată încât respingerea acesteia de către instanța de fond nu este legală. De altfel, maniera în care instanța de fond face trimiteri cu privire la exercițiul atribuțiilor autorității locale și coordonatele de soluționare a unei cereri eventuale din partea unităților de cult implicate în cauza de față excede competențelor instanței, aceasta neputându-se substitui administrației.
Așa fiind recursul se vădește a fi fondat și din această perspectivă, încât în temeiul art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 urmează a fi admis sent5ința modificat și admisă și acest capăt de cerere. Astfel, în temeiul art. 18 alin.1 din legea nr. 554/20014 corelat cu prevederile art. 3 alin. 3-4 corelat cu art. 4 din Legea nr. 393/2007 pârâtul Consiliul local al Orașului va fi obligat să adopte o hotărâre prin care să fie admisă cererea formulată de reclamant vizând transmiterea dreptului de proprietate în favoarea acestuia asupra terenului din litigiu așa cum se va arată în dispozitivul prezentei decizii.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de ORDINUL SF. C PROVINCIA " ȘI " ROMÂNIA, împotriva sentinței civile 4409 din 19.12.2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o modifică în parte, în sensul că dispune anularea autorizației de construire nr. 305/2006 emisă de pârâtul Primarul orașului.
Obligă pârâtul Consiliul local al orașului să emită o hotărâre prin care să transmită reclamantului dreptul de proprietate asupra imobilului teren situat în extravilanul orașului, la locul numit " ", înscris în CF 6719, cu nr. top. 7321/b/1/9/53, în suprafață de 7,2 Ha.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge recursurile pârâților EPISCOPIA ORTODOXĂ A ȘI, PRIMARIA ORAȘULUI și CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
aflată în concediu
semnează pentru:
Vicepreședintele Curții de APEL CLUJ
Red.LU/Dact.SM
3 ex./15.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Mihaela Sărăcuț