Obligația de a face. Decizia 2188/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2188/2008
Ședința publică din data de 15 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul formulat de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C - împotriva sentinței civile nr. 905/23.05.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamantul, personal și asistat de avocat, care depune împuternicire avocațială la fila 31 din dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul a fost amânat în vederea asigurării dreptului la apărare și că s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ.
Reprezentanta reclamantei arată că pe rolul Judecătoriei Cluj N se află dosarul nr. 20918/2006, având ca obiect desființarea construcției și care este suspendat până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. 1, lit. b din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, sens în care depune un exemplar al notelor de ședință prin care a invocat excepția de neconstituționalitate în dosarul nr. 20918/2006. Reprezentanta reclamantei arată, de asemenea, că pe rolul Judecătoriei Cluj -N se mai află și dosarul nr-, privind întabularea unui garaj, cu termen de judecată 4 noiembrie 2008 și care a fost amânat în vederea depunerii raportului de expertiză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului formulat de către pârât pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei la data de 22.09.2008, fără cheltuieli de judecată, arătând că împrejurările mai presus de voința reclamantei și care a împiedicat-o pe aceasta să îndeplinească condițiile pentru intrarea în legalitate au încetat doar în decembrie 2006, așa cum reiese și din actele medicale depuse la dosarul de fond al Tribunalul Cluj.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 905/23.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta, fiind obligat pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, să emită reclamantei autorizația de construire pentru imobilul din C-N,-, jud.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că, pe data de 13 iulie 2006, prin procesul-verbal de contravenție nr.368 s-a stabilit un termen de 60 de zile pentru intrarea în legalitate a reclamantei și că, prin procesul-verbal nr.382 din 19 septembrie 2006, s-a constatat că aceasta nu s-a conformat termenului acordat. Reclamanta însă a dovedit că mandatarul său a depus documentația pentru obținerea autorizației de abia în luna decembrie 2006 pentru că suferise un accident grav ce a necesitat internarea acesteia în vederea unor intervenții pe coloana vertebrală. Or, aceasta fiind o situație imprevizibilă, nu s-a putut reține culpa reclamantei în nerespectarea măsurii complementare dispusă de pârât, ca urmare aceasta a fost repusă de către instanță în termen de 60 de zile pentru efectuarea demersurilor necesare emiterii autorizației.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului C-N solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii introductive ca fiind nefondată, întrucât rgumentele expuse de către reclamantă și reținute de către instanța fondului în considerentele hotărârii, respectiv împrejurarea că a fost plecată din țară și că a mandatat proiectantul să depună diligențele necesare pentru a obține autorizația de construire in termenul de 60 de zile, prevăzut în procesul verbal de contravenție, iar ulterior acesta suferise un accident, nu erau de natura să conducă la admiterea cererii.
În speță, se arată că nu este prezența unui caz fortuit și forța majoră, care au împiedicat reclamanta să depună diligențele necesare în vederea obținerii autorizației. De altfel, reclamanta nici nu a făcut dovada împrejurărilor relevate in conținutul cererii de chemare in judecată ca reprezentând caz fortuit si forța majoră.
Adeverința medicală a proiectantului angajat, depusă în probațiune de către reclamantă nu poate justifica starea de pasivitate a acesteia, fiind de notorietate ca orice proiectant conduce o firma, cu angajați, care ar fi avut posibilitatea de a înregistra cererea reclamantei și documentația tehnică aferentă, în vederea eliberării
Or, așa cum rezultă din actele depuse în probațiune, reclamanta a făcut demersurile necesare în vederea obținerii abia în momentul în care i-a fost comunicată citația în dosarul nr- al municipiului C-N la emiterea, conform art. 57 alin. 3 din Ordinul nr. 1430/2005, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de fond a admis acțiunea reclamantei și, în consecință a obligat Primarul municipiului C-N la emiterea pentru imobilul din C-N, str. - nr. 6.
Se mai arată că, raportat la ansamblul probator administrat in cauză, soluția pronunțată de către instanța fondului este nelegală, în speță fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 proc. civ. recursul pârâtei urmând a fi admis.
În ceea ce privește capătul de cerere de obligare la emitere, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra admisibilității acestei cereri, prin prisma îndeplinirii/nu a condițiilor tehnice si juridice de eliberare a
Astfel, prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 368/03.07.2006, reclamanta a fost amendata contravențional cu suma de 2500 RON, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, republicată, constatându-se faptul că la data controlului s-au executat lucrări, fără autorizație de construire, lucrările constând în fundații din beton, zidărie din BCA și executarea unui nivel cu dimensiunile în plan de cca. 15mX8,00m. de forma neregulată. Prin același proces verbal s-au dispus, ca și măsuri complementare, sistarea lucrărilor și începerea demersurilor pentru intrarea în legalitate în termen de 60 de zile de la comunicarea procesului verbal, iar în caz contrar desființarea lucrărilor realizate nelegal.
Împotriva procesului verbal reclamanta nu a formulat plângere contravențională, a achitat amenda aplicată și a continuat executarea lucrărilor.
La verificările ulterioare, prin procesul verbal de constatare nr. 382/481/19.09.2006 s-a constatat că reclamanta nu a început demersurile pentru obținerea autorizației de construire în termenul de 60 de zile, motiv pentru care s-a solicitat instanței de judecată desființarea lucrărilor executate de către reclamanta din prezentul dosar fără autorizație de construire, acțiunea fiind înregistrată sub numărul de dosar 20918/2006 la Judecătoria Cluj -
Pe parcursul derulării acestui litigiu, respectiv la data de 28.12.2006, prin cererea înregistrata sub nr. 96144, reclamanta a solicitat eliberarea
Ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1269/2007, prin cererea înregistrata sub nr. 89718/432/25.10.2007, reclamanta a solicitat din nou, eliberarea pentru lucrările edificate, documentația tehnică depusă, fiind returnată ca fiind incompletă, lipsind o serie de documente anume specificate în adresa de retur.
În acest sens, se învederează instanței că cererea de eliberare a era incompletă, lipsind codul numeric personal, F era neactualizată, lipsind acordul notarial al vecinilor, garajul propus pentru extindere si mansardare nu este înscris in, construcția înscrisă în nu respecta retragerile impuse prin avizul, certificatul de urbanism era expirat, nu erau respectate prevederile referitoare la servitute de vedere.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22.09.2008, reclamanta solicită respingerea recursului și în consecință menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea introductiva, reclamanta a solicitat instanței de judecata repunerea intr-un nou termen legal de depunere a diligentelor pentru obținerea pentru imobilul situat in C-N, str. - nr. 6, pentru motiv de caz fortuit si forță majoră si obligarea Primarului municipiului C-N la emiterea, conform art. 57 alin. 3 din Ordinul nr.:1430/2005, cu cheltuieli de judecata in caz de opunere.
Argumentele expuse de către reclamanta, în sprijinul cererii de repunere în termen au constat în aceea că a fost plecata din țară și că proiectantul mandatat să depună diligentele necesare pentru a obține autorizația de construire in termenul de 60 de zile, prevăzut in procesul verbal de contravenție, a suferit un accident, care l-a împiedicat să onoreze conținutul mandatului.
Reclamanta a făcut demersurile necesare in vederea obținerii in momentul in care i-a fost comunicata citația in dosarul nr. 1.2794/21.1./2006 al Judecătoriei Cluj -N, pentru termenul de judecata din data de 4 decembrie 2006.
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de dosar 1.406/1.1.7/2007 la Tribunalul Cluj, reclamanta a solicitat obligarea Primarului municipiului C-N la eliberarea pentru imobilul situat in C-N, str. - nr. 6. Prin sentința civila nr. 1.269/2007, irevocabila, instanță de judecata a respins cererea reclamantei.
Pentru a dispune în acest sens instanța a reținut că:
Prin procesul verbal de constatare si sancționare a contravențiilor nr. 368/03.07.2006, reclamanta a fost amendata contravențional cu suma de 2500 RON, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 26 alin. 1. lit. a din Legea nr. 50/1.991. republ. constatându-se, la data controlului faptul ca s-au executat lucrări, fără autorizație de construire, lucrările constând in fundații din beton, zidărie din BCA si executarea unui nivel cu dimensiunile in plan de cca. 1.5mX8, de forma neregulata. Prin același proces verbal s-au dispus, ca si masuri complementare, sistarea lucrărilor si începerea demersurilor pentru intrarea in legalitate in termen de 60 de zile de la comunicarea procesului verbal, iar in caz contrar desființarea lucrărilor realizate nelegal.
Împotriva procesului verbal reclamanta nu a formulat plângere contravenționala, a achitat amenda aplicata si a continuat executarea lucrărilor.
La verificările ulterioare, prin procesul verbal de constatare nr. 382/481/19.09.2006 s-a constat ca reclamanta nu a început demersurile pentru obținerea autorizației de construire in termenul de 60 de zile, motiv pentru care s-a solicitat instanței de judecata desființarea lucrărilor executate de către reclamanta din prezentul dosar fără autorizație de construire, acțiunea fiind înregistrata sub numărul de dosar 20918/2006 la Judecătoria Cluj -
Pe parcursul derulării acestui litigiu, respectiv la data de 28.12.2006, prin cererea înregistrata sub nr. 96144, reclamanta a solicitat eliberarea
Ulterior rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 129/2007, prin cererea înregistrata sub nr. 89718/432/25.10.2007, reclamanta a solicitat din nou, eliberarea pentru lucrările edificate, documentația tehnica depusa fiind returnata ca fiind incompleta, lipsind o serie de documente anume specificate in adresa de retur ( 27 dosar fond).
Autoritatea administrativă a relevat în conținutul adresei cu nr. 89718/432/02.11.2007 că cererea reclamantei formulată la 25.10.2007, este incompletă, aceasta nedepunând un extras de carte funciară actualizat ce să ateste că garajul propus pentru extindere și mansardare este înscris în cartea funciară, relevându-se totodată că imobilul nu respectă retragerile impuse prin avizul comisiei de urbanism, fapt pentru care s-a solicitat reclamantei reconfirmarea avizului aprobat prin hotărârea consiliului local.
Se reține că anterior emiterii acestei adrese a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 4224/23.07.2007 autoritatea administrativă solicitând reclamantei ca cererea pentru emiterea autorizației de construire să fie însoțită de proiectul de autorizare a executării lucrărilor de construcții și fișele tehnice necesare acordului unic, cum sunt avizele și acordurile pentru alimentare cu apă, cu energie electrică, gaze naturale, salubritate pentru transport moloz, sănătatea populației.
La data de 28.02.2008 autoritatea administrativă comunică din nou intimatei că documentația completată nu îndeplinește condițiile de autorizare, întrucât garajul propus pentru extindere și mansardare nu este înscris în cartea funciară, construcția nerespectând retragerile impuse prin avizul comisiei de urbanism.
Reclamanta a relevat autorității că sunt îndeplinite condițiile pentru eliberarea autorizației, întrucât garajul pentru care se autorizează extinderea și etajarea figurează în planul de situație vizat de consiliul Popular al municipiului C-N - Serviciul de, și Control în Construcții, fiind autorizat sub nr. 561/1975, avizat de Constructorul și proiectat conform și normelor de protecție a muncii din 1975, plan de extindere și transformări în C-N-. Certificatul de urbanism nr. 424/23.07.2007 fiind valabil 12 luni, adică până la data de 23.07.2008.
S-a susținut totodată că documentația întocmită cuprinde și devizul estimativ de lucrări.
În ceea ce privește cererea de repunere a reclamantei într-un nou termen legal de depunere a diligențelor pentru obținerea autorizației de construire, etajare și extindere de imobil, la imobilul situat în C-N-, p motive de caz fortuit și forță majoră, Curtea constată că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată.
Reclamanta a relevat că a fost împiedicată să acționeze în vederea intrării în legalitate pentru finalizarea măsurilor dispuse prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, întrucât mandatarul său, din motive de boală nu a reușit să depună documentația pentru obținerea autorizației de construire, reclamanta fiind de asemenea în imposibilitate să acționeze, întrucât la data respectivă nu se afla pe teritoriul României.
Curtea remarcă însă că reclamanta a luat cunoștință de motivul pentru care a fost împiedicată să acționeze înlăuntrul termenului legal, în cursul lunii decembrie 2006.
De altfel, în vederea intrării în legalitate a formulat cererea pentru eliberarea autorizației de construire la 18 decembrie 2006, exercitând ulterior acțiunea în contencios administrativ, la 16 martie 2007, acțiune ce a fost soluționată prin sentința civilă nr. 1269/2007, pronunțată de Tribunalul Cluj, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1698/2007 pronunțată de Curtea de APEL CLUJ.
În acea procedură judiciară și în acel moment procesual, reclamanta nu a formulat o cerere de repunere în termenul de depunere a diligențelor pentru obținerea autorizației de construire, etajare și extindere, pentru motivele expuse în prezenta procedură.
Cererea de repunere în termen s-a fundamentat pe dispozițiile art. 103.pr.civ.
Reclamanta a socotit că nu putea fi decăzută din dreptul de a realiza noi diligențe pentru intrarea în legalitate, conform măsurilor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, întrucât a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința sa.
Din punct de vedere formal, apărarea invocată nu întrunește cerințele prevăzute de art. 103.pr.civ.
Termenul prevăzut de organul administrativ pentru îndeplinirea formalităților necesare intrării în legalitate nu era un termen procedural.
Inițial, autoritatea administrativă a considerat că nerespectarea acestui termen atrage decăderea reclamantei din dreptul de a iniția noi diligențe pentru obținerea autorizației de construire ( 5 dos. nr-).
Deși i s-a comunicat reclamantei această împrejurare la 23.01.2007, aceasta nu a invocat cazul fortuit ori forța majoră de care se prevalează în prezenta procedură.
Teoretic, prin exercitarea acțiunii în contencios administrativ sub nr-, soluționată prin sentința civilă nr. 1269/2007, reclamanta a urmărit realizarea aceluiași profit material și anume, recunoașterea dreptului său de a se adresa autorității în vederea eliberării autorizației de construire și a intrării așadar în legalitate. Instanța sesizată cu acel litigiu respingând cererea introductivă de instanță a statuat că interesul procesual al reclamantei nu întrunește atributul referitor la legitimitate, nefiind în concordanță cu legea.
Chiar dacă s-ar primi teza conform căreia o astfel de cerere de repunere în termen ar fi fost admisibilă cu aplicarea prin analogie a prevederilor art. 103.pr.civ. reclamanta nu a făcut o cerere adresată autorității privitoare la repunerea sa în termen, în intervalul de 15 zile de la încetarea împiedicării și nu a îndeplinit formalitățile impuse în aceeași perioadă.
Curtea consideră că prin invocarea acestei noi apărări în prezenta procedură, reclamanta a tins la încălcarea principiului imutabilității verificării jurisdicționale, aducând indirect în discuție aspecte care au fost tranșate cu prilejul primei judecăți.
Cererea privitoare la repunerea în termen avea același obiect și urmărea obținerea aceluiași remediu spre care reclamanta a tins în prima procedură, identitatea de obiect, părți și cauză fiind clară, dar numai în ceea ce privește primul petit.
Curtea observă însă că o astfel de cerere nici nu era necesară, câtă vreme autoritatea administrativă i-a recunoscut acesteia dreptul de a îndeplini diligențe pentru intrarea în legalitate, ulterior expirării termenului prevăzut în procesul verbal, prin primirea documentațiilor înregistrate sub nr. 89718/25.10.2007, eliberarea certificatului de urbanism nr. 55996/23.07.2007 și primirea memoriului cu nr. 38662/43/28.02.2008.
De aceea, cât privește cel de-al doilea petit al cererii introductive de instanță privind obligarea pârâtului la emiterea autorizației de construire, în baza art. 57 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, Curtea a apreciat că nu există identitate de obiect și cauză, apărarea privind puterea de lucru judecat invocată de recurentă neputând fi primită.
Chestiunea litigioasă privitoare la incidența dispozițiilor art. 57 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 nu se pliază pe obiectul și cauza procedurii judiciare finalizate în dosar n-.
Curtea consideră că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, statuând în sensul obligării autorității la emiterea autorizației de construire, fără a verifica dacă erau sau nu întrunite prevederile legale pentru emiterea unui asemenea act administrativ.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 50/1991, autorizația de construire constituie actul de autoritate al administrației locale pe baza căruia se asigură aplicarea normelor prevăzute de lege referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Din dispozițiile legale ale art. 2, art. 28 si art. 32 ale Legii nr. 50/1991, rep. indicate rezultă că activitatea de construire este supusă regimului de autorizare, care este de ordine publică. Acest regim impune, în mod strict, parcurgerea succesivă a etapei autorizării și, subsecvent, a celei de punere în operă a construcției.
Așa fiind, nu este posibilă confirmarea ulterioară, prin eliberarea autorizației de construire a lucrărilor deja executate, împrejurare față de care organul emitent nu poate fi obligat la emiterea actului administrativ.
Prevederile exprese ale art. 56 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005, reglementează procedura de intrare în legalitate, ele regăsindu-se în secțiunea Ia C ap. IV din Norme și anume secțiunea privitoare la "Situații speciale în procesul de autorizare".
Prin alin. 2 al acestui articol se stabilește expres o obligație a autorității publice competente în emiterea autorizației de a analiza modul în care construcția corespunde reglementărilor și documentațiilor de urbanism aprobate ("(2) În vederea realizării prevederilor alin. (1), potrivit Legii, autoritatea administrației publice competentă să emită autorizația de construire/desființare are obligația de a analiza modul în care construcția corespunde reglementarilor din documentațiile de urbanism aprobate pentru zona de amplasament, urmând să dispună, după caz, menținerea, respectiv desființarea construcțiilor realizate fără autorizație sau cu încălcarea prevederilor acesteia."), analiză care constituie temeiul în funcție de care se decide menținerea sau desființarea construcțiilor realizate cu încălcarea autorizației de construire.
Tot din analiza acestui text de lege se desprinde concluzia că este posibilă menținerea construcțiilor realizate fără autorizația de construire sau cu încălcarea autorizației de construire și că această soluție este consacrată expres legislativ, reprezentând una dintre modalitățile alternative în care se poate intra în legalitate în aceste cazuri.
Această susținere este sprijinită și de dispozițiile exprese ale alin. 3, art. 56 din Norme care prevede "(3) In situația în care construcția realizată fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, autoritatea administrației publice locale competente poate proceda la emiterea unei autorizații de construire în vederea intrării în legalitate."
În forma sa inițială (conform publicării din 07.08.1991) Legea nr. 50/1991 stabilea prin art. 28 că "Art. 28. - O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile constatate potrivit art. 27 se dispune oprirea executării lucrărilor sau desființarea construcțiilor nelegal realizate, pentru încadrarea în prevederile autorizației sau readucerea terenurilor la starea inițială, după caz."
Evident că până la modificarea legii, legiuitorul stabilea în mod expres, ca unică soluție, desființarea construcțiilor realizate nelegal, adică fără autorizație de construire sau cu nerespectarea acesteia, legiuitorul optând pentru un formalism strict care impunea o succesiune în timp, obligatorie, conform căreia eliberarea autorizației de construire trebuia să preceadă în mod obligatoriu realizarea lucrărilor, iar nerespectarea acestei succesiuni atrăgea prin sine însăși desființarea construcțiilor, o soluție curativă și mai apropiată de interesele economice generale nefiind prevăzută de către legiuitor.
Prin Legea nr. 125/1996 s-a modificat însă articolul 28 care în forma sa inițială prevedea ca unică soluție desființarea construcțiilor art. 1 pct. 9 din Legea 125/1996 prevăzând:
"Art. 28. - O data cu aplicarea amenzii, pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. 1 lit. a) si b), se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, măsurile pentru încadrarea acestora în prevederile autorizației sau desființarea lucrărilor executate fără autorizație sau cu încălcarea acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
În cazul în care organele care au aplicat amenda apreciază că lucrările executate fără autorizație sau cu încălcarea acesteia îndeplinesc condițiile prevăzute de lege pentru eliberarea unei autorizații, acestea pot stabili, prin procesul-verbal de constatare a contravenției un termen în care contravenientul poate solicita și obține autorizația necesară sau, după caz, o nouă autorizație. În această situație, măsurile de desființare a construcțiilor vor fi dispuse numai după expirarea termenului stabilit.
Legiuitorul a sesizat și amendat soluția inițială consacrată legislativ stabilind expres posibilitatea menținerii construcțiilor cu emiterea unei autorizații de construire, în cazul în care lucrările executate deși nu sunt precedate de emiterea autorizației de construire totuși respectă și sunt conforme cerințelor legale pentru realizarea lor.
Curtea împărtășește interpretarea acestor norme în spiritul evocat de recurenți, fiind de acord că numai o astfel de soluție vine în concordanță cu scopul și finalitatea legii.
Autorizația de construire nu are alt scop decât de a asigura aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor și aceasta se emite în temeiul și cu respectarea documentațiilor de urbanism.
Apare deci consacrarea legislativă a unor soluții alternative de intrare în legalitate lucrărilor executate fără autorizația de construire sau cu nerespectarea acesteia, soluții ce corespund scopului și rațiunii legii, precum și unor rațiuni de ordin economic. Desigur că nu este nici în interesul public și nici în interesul privat de a se dispune în mod automat desființarea unor construcții dacă acestea nu încalcă documentațiile de urbanism și regulamentele aferente, emiterea autorizației de construire având ca scop preîntâmpinarea executării de construcții ce nu respectă aceste documentații.
Astfel, dezideratul esențial nu este acela de a exista un act administrativ anterior, ci cel ca orice construcție să fie realizată cu respectarea normelor legale privitoare la edificarea acesteia. Lipsa actului administrativ va putea fi suplinită prin existența sa ulterioară dacă și numai dacă normele legale și tehnice aplicabile în materia construcțiilor nu sunt încălcate iremediabil.
Ulterior Legii nr. 125/1996, soluția alternativă de intrare în legalitate a fost prevăzută în diferitele forme ale legii, suferind modificări și renumerotări însă prevăzând același lucru și anume, posibilitatea emiterii ulterioare a autorizației de construire ca modalitate de intrare în legalitate, în cazul respectării documentațiilor de urbanism. În forma sa actuală textul de lege se prezintă astfel:
"Art. 28. - (1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravențiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum și, după caz, luarea masurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizației sau de desființare a lucrărilor executate fără autorizație ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției.
(2) Decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice și a regulamentelor aferente, avizate și aprobate în condițiile legii, sau, după caz, de instanță. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii si cultelor.
(3) Măsura desființării construcțiilor se aplică și în situația în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, contravenientul nu a obținut autorizația necesară" fiind deci menținută expres posibilitatea emiterii ulterioare lucrărilor a autorizației de construire.
Curtea apreciază că intrarea în legalitate prin efectuarea demersurilor necesare și supunerea spre verificare a îndeplinirii condițiilor urbanistice a lucrărilor efectuate cu nerespectarea autorizației de construire eliberate, cu finalitatea solicitării autorizației de construire modificatoare este regula și cerința principală avută în vedere de către legiuitor, iar refuzul eliberării autorizației de construire modificatoare poate fi justificat numai din prisma nerespectării cerințelor urbanistice de către lucrările efectuate. Măsura desființării de construcții realizate fără autorizație de construire sau ale unor părți ale construcțiilor realizate cu nerespectarea autorizației de construire, trebuie privită ca o măsură de excepție ce trebuie luată doar în cazul în care o soluție alternativă nu există, iar menținerea acesteia încalcă interese superioare ale comunității, interesul general sau cel public (ca urmare a încălcării documentațiilor de urbanism).
Autorizația de construire nu are alt rol decât cel declarat expres în chiar art. 2 Legea nr. 50/1991 de a asigura aplicarea măsurilor legale referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor. Aceasta se emite cu observarea și respectarea conformității urbanistice a imobilelor a căror edificare se urmărește.
Ca atare simpla lipsă a autorizației de construire sau abaterile, nerespectarea deplină a acesteia, nu atrage de la sine justificarea adoptării unei decizii extreme de desființare totală sau parțială a construcției ci trebuie analizat de la caz la caz și în funcție de împrejurările concrete dacă construcția, așa cum este aceasta edificată, respectă cerințele în materie de urbanism și siguranță a construcțiilor, iar atunci când aceasta respectă aceste cerințe, fiind legală amplasarea, proiectarea și funcționarea, fiind respectate și celelalte cerințele urbanistice, este necesar ca această construcție să fie menținută în starea în care aceasta a fost edificată iar intrarea în legalitate se realizează prin concretizarea demersurilor ce trebuie realizate spre emiterea autorizației de construire sau a autorizației de construire modificatoare.
În speță, nu s-a probat respectarea cerințelor de rezistență și a celorlalte cerințe tehnice, lipsind acordul unic emis de direcția de Urbanism pentru intervenția solicitată.
Certificatul de urbanism eliberat în anul 2007 relevă cerințele urbanistice aplicabile unității teritoriale de referință din care face parte imobilul. Reclamanta nu a urmat toate etapele și operațiunile administrative premergătoare, care trebuiau să stea la baza emiterii autorizației de construire, operațiuni ce nu s-au concretizat și probat prin emiterea acordului unic.
Autoritatea a justificat în mod obiectiv considerentele pentru care a refuzat emiterea autorizației pentru intrarea în legalitate. Ea a justificat refuzul prin aceea că lucrările efectuate nu respectă cerințele urbanistice referitoare la amplasarea, proiectarea, executarea și funcționarea construcțiilor.
Intimata nu este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins prin prezenta procedură.
Prin soluționarea nefavorabilă a cererii înregistrate sub nr. 89718/43/25.10.2007, autoritatea publică nu s-a manifestat cu exces de putere în sensul definit de art. 2 alin. 1 lit. m din Legea nr. 554/2004.
Nu s-a dovedit în speță că imobilul realizat fără autorizație de construire întrunește condițiile urbanistice de integrare în cadrul construit preexistent, nefiind probată respectarea cerințelor de rezistență, așa încât refuzul autorității nu are caracter nejustificat.
Simpla existență pe rolul instanței a unei proceduri judiciare prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtului de a se pronunța dacă invocă sau nu un drept de proprietate asupra garajului situat în municipiul C-N str. - nr. 6, nu dovedește îndeplinirea cerințelor privitoare la existența extrasului de carte funciară.
Dreptul de proprietate dobândit prin construire trebuie înscris în cartea funciară, iar înscrierea se realizează pe baza unui certificat eliberat de primăria localității unde se află imobilul, prin care se atestă că proprietarul a edificat construcțiile în conformitate cu autorizația de construire, precum și a unei documentații cadastrale.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în lumina prevederilor art. 312.pr.civ. Curtea va admite recursul declarat de Primarul municipiului C-N împotriva sentinței civile nr. 905/23.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, și, în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr. 905/23.05.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.SS/dact.MM
2 ex /
jud.primă instanță:
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș, Mirela Budiu
