Obligația de a face. Decizia 2309/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2309/2008
Ședința publică de la 23 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 3: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚEULUI, împotriva sentinței civile nr. 1432/2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul cu nr-, în contradictoriu cu reclamantul și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar recursul este legal timbrat, prin depunerea la dosar, de către recurentă, la data de 15.09.2008 a dovezilor de achitare a taxelor judiciare de timbru aferente, în sumă de 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
La data de 06.10.2008 s-a depus la dosar, de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice S, întâmpinare.
Curtea după deliberare, apreciază că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare, motiv pentru care, în temeiul art. 150. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1432 din data de 20 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantului, a fost obligată pârâta Instituția Prefectului S - Serviciul Public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor să înmatriculeze autoturismul Volkswagen Golf, cu seria -, fără achitarea taxei speciale de primă înmatriculare, s-a respins cererea privind anularea adresei nr. 35576/8.04.2008 emisă de pârâtă ca inadmisibilă și ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată și s-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă față de Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit art. 2141- 2143din Codul fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică s-au juridică care face înmatricularea, atât pentru persoane și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Așadar rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Prin introducerea art. 2141- 2143din Codul fiscal s-au încălcat prevederile art. 90 din, în sensul că a introdus un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a Codului fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Aceasta rezultă din două argumente:
1. Constituția României: de la 1 ianuarie 2007, România este un stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art. 148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2 ( alin. 4 ).
De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare al Comunității, dinainte de aderare.
2. Jurisprudența Curții de Justiție Europene: Prin Decizia în cazul / Enel (1964), a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o rodine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior - or, în speță, taxa specială auto a fost introdusă în legislația internă prin Legea nr. 343/2006 privind Codul fiscal.
De asemenea, în cauza Simmenthal ( 1976 ), a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri, constituționale.
În acest context instanța a constatat că reclamantul nu datorează vreo sumă potrivit legislației comunitare, astfel că refuzul pârâtei de a-i înmatricula mașina fără plata taxei apare nelegal din punctul de vedere al legislației comunitare, sens în care a fost obligată să înmatriculeze mașina reclamantului fără achitarea de către acesta a taxei speciale de primă înmatriculare.
Excepția invocată de pârâtă cum că nu ar avea calitate procesuală pasivă nu poate fi primită în condițiile în care refuzul înmatriculării este din partea acestuia, chiar ținută fiind de plata acestei taxe către unitățile de trezorerie ale statului, raportul juridic mascându-se între reclamantă și pârâtă.
Cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pentru ca în caz de pretenții bănești, acesta să fie obligat la plata lor, a fost respinsă neexistând pretenții bănești din partea reclamantului doar în ceea ce privește cheltuieli de judecată, care au fost respinse întrucât nu există culpă procesuală a pârâtei atâta timp cât refuzul ei este în îndeplinirea legii, conform legislației interne a activității pe care o desfășoară.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal pârâta Instituția Prefectului Județul S - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Z, reprezentată prin Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B, solicitând comunicarea tuturor actelor de procedură, admiterea recursului, modificarea în parte a hotărâri atacate, respectiv capătul de cerere referitor la înmatricularea în circulație fără plata taxei speciale de primă înmatriculare a autoturismului marca Volkswagen Golf și dispunerea respingeri acestuia ca rămas fără obiect.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta a arătat că, rima p. instanță a sesizat cererea intimatului-reclamant prin care acesta a solicitat anularea unei adrese de răspuns emisă de pârâtă, obligarea la înmatricularea în circulație, fără taxa specială, a unui autoturism marca Volkswagen Golf achiziționat din Germania de către acesta și cheltuieli de judecată, a admis în parte acțiunea obligând instituția pârâtă la efectuarea operațiunii de înmatriculare fără plata taxei speciale de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal modificat și completat a respectivului autovehicul.
În motivarea soluției pronunțate pe acest capăt de cerere prima instanță a invocat dispozițiile dreptului comunitar în materie, prioritare celui național începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, în conformitate cu dispozițiile art. 148 din Constituția României revizuită.
S-a mai arătat că dreptul comunitar în materie, respectiv Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, ratificat de către România prin Legea nr. -, interzice prin art. 90 discriminarea fiscală între produsele importate din statele membre ale Uniunii Europene și cele similare autohtone, iar această taxă specială de primă înmatriculare fiind o taxă fiscală ce instituie un regim discriminatoriu între autoturismele introduse în România și cele existente în România nu este datorată potrivit legislației comunitare.
Potrivit art. 14 alin. (2) din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare, dispozițiile art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal care instituiau plata taxei speciale de primă înmatriculare au fost abrogate explicit începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008 respectiv 01.07.2008.
Noua reglementare a stabilit cadrul legal cu privire la instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule astfel cum sunt enumerate la art. 1 din Normele de aplicare a nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, taxă ce se face venit la bugetul fondului de mediu.
În aceste condiții, începând cu data de 01.07.2008 prin abrogarea dispozițiilor care o reglementau, a fost înlăturată obligația achitării, anterior efectuării operațiunii de primă înmatriculare a unui autovehicul în România, a taxei speciale de primă înmatriculare, după această dată fiind instituită o taxă pe poluare, taxă ce nu se mai constituie ca venit la bugetul de stat ci la bugetul Fondului pentru mediu fiind utilizată în finanțarea proiectelor pentru protecția mediului.
Întrucât în prezent, prin abrogarea dispozițiilor art. 214 indice 1 - 214 indice 3 din Codul fiscal, pentru solicitanții operațiunii de primă înmatriculare a unui autovehicul în România, obligația achitării taxei de primă înmatriculare la înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România a fost înlăturată și pe cale de consecință capătul de cerere al intimatului-reclamant ce vizează acest aspect a rămas fără obiect, iar dispoziția primei instanțe a devenit inaplicabilă.
Prin întâmpinare, pârâta a județului S reprezentată legal prin ec. director executiv, în numele Ministerului Economiei și Finanțelor, în cauza ce face obiectul dosarului mai sus menționat, având ca obiect recurs formulat de Instituția Prefectului Județului S - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Z, a solicitat menținerea Sentinței Civile nr. 1432 din 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
1. Recurenta susține că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect pe considerentul că prin efectul adoptării OUG nr. 50/2008 au fost abrogate dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal care au instituit obligația de plată a taxei speciale de primă înmatriculare.
Se susține astfel că noua reglementare stabilește cadrul juridic cu privire la instituirea taxei de poluare.
Curtea reține că începând cu data de 1 ianuarie 2007, prin dispozițiile art. 2141-2143din Codul fiscal s-a instituit regimul unei noi taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule datorată pentru prima înmatriculate a unui autovehicul sau autoturism în România, indiferent dacă acesta era nou sau folosit ( scond-hand ).
Aplicarea aceste dispoziții legale în dreptul intern a determinat încălcarea dispozițiilor art. 90 parag. 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat) constatată de jurisdicțiile interne. Această incompatibilitate a fost reținută și de Comisia Europeană care a declanșat procedura prevăzută de art. 226 din Tratat (procedura de infrigement).
Pentru a pune de acord legislația internă cu normele Tratatului și a înceta procedura de constatare a încălcării Tratatului demarată de Comisia Europeană, Guvernul a adoptat OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule în vigoare de la 1 iulie 2008.
În acest sens în expunerea de motive a Guvernului se arată, între altele: -ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, având în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale-.
Având în vedere situația litigioasă a speței, potrivit principiului tempus regit actum se pune problema efectelor juridice ale acestei ordonanțe de urgență asupra situațiilor juridice născute anterior datei de 1 iulie 2008.
Este evident că refuzul emis de pârât asupra înmatriculării autoturismului achiziționat de reclamantul intimat materializat în adresa nr. 35576 din 8 aprilie 2004 fost dat în perioada de aplicare a dispozițiilor legale consacrate de Codul fiscal.
Cu toate acestea recurentul solicită a se lua act că actul normativ pe baza căruia s-a emis refuzul este abrogat și ca atare refuzul său nu mai are temei legal invocând abrogarea dispozițiilor legale operată de OUG nr. 50/2008.
Pe de altă parte, chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor evocă că acest nou act normativ s-ar aplica și litigiului de față conform art. 725 alin. 1 din Codul d e procedură civilă trăgând concluzia că reclamantul are obligația să plătească taxa de poluare instituită de noul act normativ drept condiție preliminară și prealabilă a înmatriculării autovehiculului.
Drept urmare, poziția Statului Român și a organului fiscal este aceea că este corect și legal refuzul de a înmatricula autovehiculul fără plata taxei de poluare.
poziției exprimate de pârât unit cu echivocul poziției exprimate de chematul în garanție face ca drepturile reclamantului să fie grav afectate.
Așa fiind, Curtea va face o analiză a efectelor OUG nr. 50/2008 cu referire la speță și va statua apoi dacă soluția de anulare a adresei pârâtului își menține sau nu actualitatea.
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativaxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiuluitempus regit actum,normele de drept material din legea fiscală (art. 2141- art. 2143.fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze trebuia încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat nu-i mai revine obligația de a plăti o taxă speciale impusă în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Astfel, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei cu justificarea că acțiunea nu mai are obiect menținând necesitatea și obligația plății taxei speciale de primă înmatriculare care apoi să fie compensată cu taxa de poluare.
Curtea reține că obligația de a plăti taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după 1 iulie 2008 pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor nr.OUG 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nici o influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține înmatricularea autovehiculului său fără plata taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Instituția Prefectului Județului S împotriva sentinței civile nr. 1432 din 20.06.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
RED.
DACT.
2EX./10.11.2008.
JUD.FOND..
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Delia Marusciac, Lucia Brehar
