Obligația de a face. Decizia 2414/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2414/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE C-N împotriva sentinței civile nr. 1443/22.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul reclamant, având ca obiect obligația de a face restituire taxă specială de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Curtea, după deliberare, raportat la conținutul sentinței recurate, precum și la motivele de recurs invocate, invocă din oficiu excepția lipsei de interes a recursului declarat de pârâta C-N și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1443/22.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, reclamantul a achiziționat în cursul lunii septembrie 2008 un autoturism marca Ford Fiesta, autoturism care era înmatriculat în Uniunea Europeană. Pentru a putea înmatricula acest autoturism în România a achitat suma de 2.438 lei, cu titlu de taxă de poluare.
Contrar susținerilor reclamantei, tribunalul a apreciat că refuzul pârâtei de a restitui taxa de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat.
Astfel, OUG nr. 50/2008 stabilește, potrivit dispozițiilor art. 1, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analizând compatibilitatea acestei taxe cu dreptul comunitar, tribunalul a apreciat că în speță nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene.
Astfel, potrivit dispozițiilor enunțate anterior, nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, tribunalul constată că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import,
În consecință, tribunalul a apreciat că în mod corect pârâta a refuzat restituirea taxei de poluare achitate de reclamantă, acțiunea formulată fiind nefondată, motiv pentru care a respins-
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice C-N, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției invocate de către pârâtă (lipsa calității procesuale pasive a instituției, lipsa de obiect și inadmisibilitatea acțiunii) și respingerea acțiunii formulate de către reclamant ca efect al admiterii excepțiilor invocate.
Pârâta arată că nu are calitate procesuală pasivă, deoarece reclamantul nu are domiciliul în raza de competență teritorială a instituției.
Art.33 din OG nr.92/2003 republicată și modificată dispune următoarele:
"Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului B, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii".
Întrucât reclamantul nu are domiciliul în municipiul C-N, instituția pârâtă nu are calitate procesuală pasivă.
Respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive s-a datorat încălcării de către prima instanță a art.33 din OG nr.92/2003.
Pârâta arată că nu poate efectua restituirea de sume către contribuabili care nu au domiciliul în municipiul C-
În al doilea rând, acțiunea formulată de către trebuia respinsă ca inadmisibilă și lipsită de obiect de către prima instanță deoarece reclamantul nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 și de art.205 și urm. din OG nr.92/2003 republicată și modificată și nu a depus cerere de restituire a taxei de poluare la instituția pârâtei. Fiind vorba despre taxa de poluare, în mod sigur a fost stabilită de către organul fiscal competent teritorial (Administrația Finanțelor Publice a comunei ) prin decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, despre care reclamantul nu susține că ar fi fost contestată.
În prezenta cauză nu se poate vorbi despre vreun refuz al instituției pârâte de a-i rezolva reclamantului vreo cerere pentru simplul motiv că reclamantul nu i-a cerut nimic.
Deși legal citat ( 7) intimatul reclamant nu s-a prezentat în fața Curții și nici nu a depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de lege, așa cum avea obligația conform art. 308 alin. 2.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de Apel constată următoarele:
Curtea a pus în discuție, față de cadrul procesual deschis în fața instanței de fond și în raport de soluția pronunțată de aceasta, excepția lipsei de interes a recurentei în promovarea prezentului recurs.
Și este așa, deoarece calitatea de parte la judecata ce s-a finalizat cu hotărârea recurată nu este în sine suficientă pentru exercitarea recursului, ci trebuie îndeplinite și celelalte condiții referitoare la exercițiul dreptului la acțiune: interesul și capacitatea procesuală.
Așa fiind, se poate reține cu temei că partea care a câștigat nu are interes să atace hotărârea cu recurs, chiar și atunci când i s-au respins unele excepții procesuale, deoarece, în eventualul recurs al părți adverse, va putea reitera excepțiile respinse, fie în combaterea recursului, fie la rejudecarea fondului după casare, după caz.
Or, în speță, deși a câștigat în fața instanței de fond recurenta se plânge că instanța a respins excepțiile procesuale privind lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea acțiunii însă adversarul acesteia nu a formulat recurs situație în care recurentei pârâte să i se deschidă în mod real posibilitatea de a reitera cu succes excepțiile invocate caz în care instanța de recurs să poată să angajeze o dezbatere și analiză pertinentă asupra acestor chestiuni.
În lipsa unei atari manifestări de voință din partea reclamantului, Curtea nu consideră oportun și eficace a analiza motivele de recurs ce se circumscriu soluției date excepțiilor procesuale, reținând că într-o astfel de ipoteză recurenta nu ar putea obține nici un folos practic în dovedirea netemeiniciei pretențiilor formulate de reclamant.
Așa fiind, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312.pr.civ. să admită excepția lipsei de interes din oficiu invocată de instanță și ca o consecință să respingă recursului ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice C-N împotriva sentinței civile nr.1443 din 22.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.M/4 ex/15 oct. 2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Axente Irinel
