Alte cereri. Decizia 2404/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2404/2009
Ședința publică de la 08 Octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C-N împotriva încheierii civile nr. 278 din 15.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe intimata-reclamantă, având ca obiect recurs impotriva incheierii de indreptare a erorii materiale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în reprezentarea intereselor intimatei-reclamante, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, că la data de 29 iulie 2009 intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2.pr.civ.
Întrucât reprezentantul intimatei arată că nu are cereri prealabile de formulat, curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie specifică acestei căi de atac și acordă cuvântul părții prezente.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului declarat ca nefondat, conform argumentelor prezentate în cuprinsul întâmpinării, fără cheltuieli de judecată.
Curtea pune în discuție dacă pe calea procedurii de îndreptare a erorii materiale se poate îndrepta eroarea existentă în minuta hotărârii.
Reprezentantul intimatei arată că, în opinia sa, o astfel de cerere este perfect admisibilă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin încheierea civilă nr. 278 din 15.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis cererea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N și în consecință s-a îndreptat eroarea materială strecurată în sentința civilă nr.2219/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, în sensul că în alin.2 al dispozitivului sentinței se trece "cu plata dobânzii legale aferente acestei sume prevăzute de art.124 pr.fisc".
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, prin sentința civilă nr.2219/21.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a municipiului C-N, care a fost obligată să restituie reclamantei suma de 5972 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, precum și la plata sumei de 1194,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În considerentele acestei hotărâri s-a menționat că cererea reclamantei privind acordarea dobânzilor legale urmează a fi admisă în baza prevederilor art.124 pr.fisc. mențiune ce nu a fost trecută și în dispozitivul sentinței.
Potrivit prevederilor art.281 pr.civ. "erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a dispus admiterea cererii ca întemeiată și s-a dispus îndreptarea erorii materiale, în sensul că în alin.2 al dispozitivului sentinței să se treacă "cu plata dobânzii legale aferente acestei sume prevăzute de art.124 pr.fisc."
II. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N, solicitând admiterea recursului, modificarea Încheierii civile nr. 278//15.06.2009 pronunțata de Tribunalul Cluj, in sensul respingerii cererii privind îndreptarea erorii materiale.
Critică hotărârea pronunțata de prima instanța sub aspectul prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedura civila.
În motivarea recursului pârâta arată că, prin Încheierea civila nr. 278//15.06.2009 pronunțata de Tribunalul Cluja fost admisa cererea formulata de in contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C-
Prin dispozitivul hotărârii judecătorești instanța de judecata a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate in Sentința civila nr.2219/21.11.2008 pronunțata de Tribunalul Cluj in sensul ca in alin. 2 al dispozitivului sentinței se trece" cu plata dobânzii legale aferente acestei sume prevăzute de art. 124.pr. Fiscala".
Potrivit prevederilor art.281 din Codul d e procedura civila "erorile sau omisiunile cu privire la nume, calitatea si susținerile părților sau cele de calcul, precum si orice alte erori din hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere".
Instituția îndreptării erorilor materiale si-a găsit aplicare in practica judiciara in scopul remedierii acelor greșeli materiale care s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării ei. Sintagma"eroare materiala"este folosita de legiuitor spre a exprima acele erori ce s-au strecurat in hotărâre cu prilejul redactării si care nu afectează legalitatea si temeinicia acesteia.
Așadar, pe calea procedurii prevăzute de art. 281 din Cod procedura civila nu se poate proceda la completarea dispozitivului hotărârii.
Susține ca cererea de îndreptare a dispozitivului îmbracă forma unei cereri de completare a hotărârii judecătorești care se putea formula in interiorul termenului de recurs.
Chiar daca instanța de fond a făcut referire doar in considerentele hotărârii la dobânda in materia contenciosului fiscal, solicită să se contate ca împotriva Sentinței civile nr. 2219/21.11.2008 pronunțata de Tribunalul Cluja formulat recurs numai Administrația Finanțelor Publice a mun. C-
In opina pârâtei, reclamanta trebuia sa promoveze calea de atac a recursului in condițiile in care, prin acțiunea formulata a solicitat instanței de judecata si obligarea la plata LEGALE AFERENTE.
Completarea dispozitivului hotărârii judecătorești, in sensul ca in alin. 2 al dispozitivului sentinței se trece "cu plata dobânzii lega le aferente acestei sume prevăzute de art.124 pr.fisc." este nelegala.
Potrivit art.124 din Codul d e procedura fiscala:"(1 )Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Dobânda datorata este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod si se suporta din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitor."
Analizându-se dispozițiile art.124 din Codul d e procedura fiscala, enunțate anterior, se poate constata ca acordarea dobânzilor se face potrivit art.117 alin. (2), când se pune problemarestituirii sumelor reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anualaaimpozituluipevenit. sauinsituația reglementata de ari. 70, când cererea formulata de contribuabil nuafost soluționata de organul (fiscalintermen de45de zile de la înregistrare.Daca pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsa intre data solicitării si data primirii informațiilor solicitate.
In concluzie, obligarea recurentei Administrația Finanțelor Publice a mun. C-N la plata dobânzii lega le prevăzute de art. 124. pr. Fiscala, este lipsita de temei legal întrucât intimatei nu-i sunt incidente dispozițiile legale, anterior menționate.
III. Prin întâmpinarea înregistrată la 29 iulie 2009, reclamanta solicitat respingerea recursului declarat ca nefundat.
În motivare reclamanta arată că, sentința civilă nr. 2219 din 21.11.2008 a Tribunalului Cluja devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de C-N, inclusiv cu privire la dobânda acordată de prima instanță, prin decizia Curții de Apel Cluj -N din 4.05.2009.
Rostul Încheierii din 15.06.2009 era doar acela de a pune de acord considerentele cu dispozitivul hotărârii, întrucât în considerente a fost menționat faptul că Cluj-N a fost obligată la plata dobânzii legale determinate potrivit art. 124. proc. fise. dobândă solicitată prin acțiune, dar în dispozitiv acest lucru a fost omis.
Pe cale de consecință, susținerile recurentei în sensul că soluția ar afecta legalitatea și temeinicia hotărârii nu pot fi primite, întrucât hotărârea primei instanțe și considerentele acesteia au dobândit autoritate de lucru judecat. Cu alte cuvinte, recursul împotriva unei încheieri de îndreptare a erorii materiale ar putea fi primit doar în ipoteza în care nu s-ar fi prevăzut în considerente acordarea dobânzii legal de art. 124. pr.fisc. iar prin încheiere,judecătorul ar fi dispus acest lucru.
Dacă totuși s-ar trece la reanalizarea pe fond a chestiunii dobânzii datorate în speță, soluție inadmisibilă în opinia noastră, înțelegem să ne prevalăm de următoarele argumente:
Sunt incidente două dintre cazurile de restituire prevăzute de art. 117. proc. fisc. după cum urmează, cu consecința că dobânda acordată trebuie să fie cea prevăzută de art. 124. proc. fisc.:
Încasarea taxei s-a făcut fără un titlu de creanță. Astfel, deși art. 85. proc. fisc. impune obligativitatea emiterii unei decizii de impunere cu ocazia încasării unui impozit indirect (acciză) de tipul taxei de primă înmatriculare, C-N nu a emis niciodată o asemenea decizie.
Încasarea taxei s-a făcut ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale. Conform principiului supremației dreptului comunitar, acesta se aplică cu prioritate față de dreptul național. Practic, orice normă națională contrară dreptului comunitar, calificată ca atare de către o instanță, nu poate produce niciun efect juridic.
Respectarea dreptului comunitar este obligatorie și pentru funcționarii ClujN, care au prelevat taxa de primă înmatriculare, deși art. 90 par. 1 din Tratatul CE le interzicea să facă acest lucru.
Pe cale de consecință, încasarea taxei s-a făcut ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Conform art. 124. pr. fisc. pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art 70. pr. fisc. după caz.
Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de Codul d e procedură fiscală (0,1% pe zi de întârziere, conform art. 120 alin. 7. pr. fisc.) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.
Practic, din interpretarea textelor de lege ar rezultă că există două situații în care contribuabilii ar fi îndreptățiți la plata unor dobânzi pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, și anume:
i) Un prim caz este acela în care se pune problema restituirii unor sume de la bugetul de stat, cu titlu de regularizări impozit pe venit. Aceste sume se restituie de către organul fiscal În termen de 60 zile de la data comunicării deciziei de impune, din oficiu (art. 117 alin. 2. pr. fisc.). Evident, dacă acest termen nu este respectat, organul fiscal datorează dobânzi la nivelul majorării de întârziere.
ii) Oad oua situație, extrem de generală, grefată pe dispozițiile art. 70. pr. fisc. ar fi aceea În care contribuabilul formulează o cerere pentru restituirea unor sume de la buget, iar administrația fiscală nu soluționează cererea sa în termen de 45 zile.
În opinia reclamantei, o asemenea soluție nu poate fi primită în cazul particular al taxei de primă înmatriculare. Administrația fiscală cunoștea foarte clar faptul că prelevarea taxei s-a făcut nelegal, cu încălcarea dreptului comunitar, motiv pentru care toate "răspunsurile" oferite contribuabililor au fost formale, standard tipizate. În aceste condiții, noi apreciem că ne aflăm mai degrabă în ipoteza unui refuz nejustificat de a da prioritate reglementării comunitare.
În contextul acțiunilor având ca obiect restituirea taxelor de primă înmatriculare, merită a fi discutată problema modului de reparare a prejudiciului cauzat contribuabilului prin prelevarea unei taxe cu încălcarea dreptului comunitar. În acest sens, la nivel doctrinar, s-a afirmat constant faptul că există unprincipiu al îmbogățirii fără justă cauză la nivel comunitar.S-a spus, în acest context, că dacă îmbogățirea fără justă cauză este un principiu al dreptului care se revendică din echitatea antică și orice persoană care s-a îmbogățit pe nedrept pe averea alteia este obligată a restitui îmbogățirea, atunci regulile sunt aplicabile și relației dintre un particular și autoritățile fiscale.
Principiul îmbogățirii fără justă cauzăa fost consacrat fără rezerve de C a de Justiție Europeană, fiind frecvent amintit în contextul unor spețe în care impozitele sau taxele prelevate de statele membre"erau considerate ca fiind incompatibile cu dreptul comunitar. În toate aceste cazuri, Curtea a spus răspicat că obligația de restituire a prelevărilor nelegale ce incumbă autorităților fiscale este fundamentată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză.
De asemenea, trebuia reținut faptul că restituirea taxelor prelevate trebuie însoțită de despăgubiri adecvate pentru pierderile suferi te de contribuabili.
Inclusiv jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului este în acest sens. Astfel, prin hotărârea pronunțată la 9 martie 2006 în cauzaEko- Avee,Curtea a decis că refuzul autorităților elene de a plăti societății reclamante dobânda legală cuvenită pentru restituirea cu întârziere a unor impozite plătite în plus reprezintă o violare a art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garanteazădreptul la respectul proprietăți.
În mod evident, prin interpretarea art. 6 (fostul art. P) din Tratatul d l Maastricht, drepturile fundamentale ale omului, precum dreptul la respectul proprietății, sunt recunoscute în Uniunea Europeană și fac parte integrantă, cu titlul de principii generale, din dreptul comunitar.
În fine, mai trebuie precizat că întotdeauna incompatibilitatea (constatată de C sau recunoscută de statul membre) dintre o normă națională și o normă comunitară are ca efect lipsirea de efecte juridice a normei naționale de la data intrării ei În vigoare, indiferent de data la care se constată sau se recunoaște acest lucru.
Pe cale de consecință, având ca temei principiul îmbogățirii fără justă cauză și dreptul la respectul proprietății, putem formula o concluzie preliminară în sensul că alături de restituirea taxei de primă Înmatriculare, contribuabilii sunt îndreptățiți și la plata unor despăgubiri.
În opinia reclamantei, întrebarea fundamentală care se pune în prezenta discuție este următoarea: care este "dobânda legală" în materie fiscală? Această întrebare este generată de faptul că în practica recentă s-a observat faptul că organele fiscale achită contribuabililor dobânda legală prevăzută de OG nr. 9/2000. O asemenea practică este evident nelegală, în opinia noastră, pentru următoarele motive:
Spre concluzia că reglementarea aplicabilă în ceea ce privește calculul dobânzilor legale este Codul d e procedură fiscală, conduce în primul rând lectura art. 2 alin. 2. proc. fisc. în sensul căruia "Prezentul cod constituieprocedura de drept comunpentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat". Cu alte cuvinte, În orice litigii referitoare la încasarea sau restituirea unui impozit, a unei taxe sau a unei contribuții, se aplică cu prioritate dispozițiile Codului d e procedură fiscală.
Ordonanța Guvernului nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești nu poate fi aplicată sub nicio formă în aceste cazuri întrucât:
a) Potrivit art. 2 din OG nr. 9/2000, dobânda legală se plătește doar "în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii". Evident, din moment ce art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7 din Codul d e procedură fiscală arată care este rata dobânzii (0,1% pentru fiecare zi de întârziere), OG nr. 9/2000 nu se aplică.
b) OG nr. 9/2000 se aplică în genere doar in materie civila si comercială.
c) OG nr. 9/2000 nu se aplică În materie fiscală decât eventual în situațiile în care legiuitorul nu ar fi prevăzut care este această dobândă (în această situație s-au aflat, într-o vreme, contribuabilii care aveau de primit sume de la bugetul de stat, ca urmare a determinării impozitului pe venitul global).
2.5. În opinia noastră, răspunsul la întrebarea care sunt dobânzile datorate contribuabililor pentru sumele prelevate nelegal cu titlu de taxă de primă înmatriculare este unul foarte simplu și reiese din dispozițiile art. 124 alin. 2 și art. 120 alin. 7. proc. fisc. Astfel, pentru sumele de restituit de la bugetul de stat, dobânda datorată contribuabililor se situează la nivelul majorării de întârziere (art. 124 alin. 2. proc. fisc.), iar acest nivel este în prezent de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere (art. 120 alin. 7. proc. fisc.).
Această/concluzie este susținută de câteva argumente extrem de simple:
- dreptul la respectul proprietății (art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului) impune repararea prejudiciului cauzat contribuabilului, care a fost lipsit o perioadă îndelungată de folosul unor sume de bani, prelevate cu încălcarea dreptului comunitar;
- principiul îmbogățirii fără justă cauză constituie baza teoretică pentru o asemenea despăgubire, așa cum reiese și din jurisprudența relevantă a Curții de Justiție Europene;
- întrucât ne aflăm în materie fiscală, dobânda nu poate fi acordată decât potrivit dispozițiilor speciale în această materie, care prevalează față de orice alte acte normative (de pildă, OG nr. 9/2000);
- întrucât singurele dispoziții procedurale fiscale care reglementează restituirea sumelor de la bugetul de stat sunt cele ale art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 7. pr. fisc. acestea pot și trebuie să fie aplicate și în cazul nostru.
În plus, trebuie observat că instanțele judecătorești au înțeles deja să dea deplină eficiență normelor convenționale și au dispus repararea integrală a prejudiciului cauzat contribuabililor, dispunând obligarea organelor fiscale la plata dobânzii pentru întreaga perioadă în care contribuabilul a fost lipsit de folosul taxei prelevate: perioada cuprinsă între data plății taxei și data restituirii efective.
În ceea ce ne privește, îndrăznim să tindem chiar spre mai mult pentru toate situațiile în care există un drept la restituirea unor sume de la bugetul de stat, despăgubirea acordată contribuabililor trebuie să fie determinată în același mod. Doar o asemenea soluție ar plasa contribuabilul și administrația fiscală pe poziții de egalitate și ar constitui o "reparație efectivă" pentru prejudiciul cauzat contribuabilului.
Examinând recursul, Curtea constată că este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Argumentul recurentei conform căreia procedura aleasă pentru completarea dispozitivului nu este cea prevăzută de dispozițiile art. 281.pr.civ. este esențialmente corect.
Astfel, Curtea observă că legea procesual civilă reglementează în art. 281.pr.civ. instituția îndreptării erorilor materiale și nu a greșilor de judecată sau a omisiunilor de rezolvare a unor capete de cerere cu care a fost învestită instanța. Astfel, pentru prima situație există remediul căilor de ataca iar în cazul celei de a doua situțaii se activează instituția completării hotărârii reglementată expres la art. 2812.pr.civ.
În speță, Curtea observă că reclamanta a cerut instanței de fond să dispună îndreptarea erorii materiale în sensul menționării în dispozitiv a obligării pârâtei la plata dobânzii legale aferente taxei de primă înmatriculare, de la data plății și până la data restituirii efective.
S-a motivat cererea pe argumentul că din considerentele sentinței rezultă fără dubiu că cererea reclamantei de obligare la plata dobânzii legale a fost admisă și că din eroare această prevedere nu se regăsește în dispozitivul hotărârii.
Atât reclamanta cât și Tribunalul au calificat greșit cererea dedusă judecății și prin urmare acesta din urmă a pronunțat o soluție cu încălcarea dispozițiilor imperative în materie procesuală. De altfel cererea a fost înregistrată de reclamantă pe rolul Tribunalului la aproximativ trei luni de la data comunicării sentinței ( 24 respectiv 26 dos. fond).
Analizând piesele dosarului, Curtea observă că atât în minuta redactată cu prilejul deliberării cât și în dispozitivul sentinței redactat ulterior nu se regăsește soluția instanței cu privire la cererea accesorie privind plata dobânzii legale cu care Tribunalul a fost învestit prin cererea introductivă.
Omisiunea de a rezolva un capăt de cerere principal sau accesoriu nu se rezolvă prin procedura îndreptării erorii materiale prevăzută de art. 281.pr.civ. ci prin utilizarea fie a căii de atac împotriva acelei hotărâri fie a procedurii prevăzute la art. 2812.pr.civ, care presupune formularea cererii în termenul de declarare a căii de atac, soluționarea cererii făcându-se prinhotărâre separatăconform procedurii prevăzute expres la art. 2812alin. 2.pr.civ. Și este așa, deoarece omisiunea de a rezolva un capăt de cerere principal sau accesoriu ori incidental nu este în sine o eroare materială în înțelesul prevăzut la art. 281.pr.civ. ci o greșeală de judecată remediabilă prin instituțiile procesuale mai sus analizate.
Așa fiind, procedura prevăzută la art. 281.pr.civ. nu poate fi folosită pentru remedierea greșelilor de judecată, oricât de evidente ar fi.
Împrejurarea că în considerentele hotărârii judecătorul instanței de fond a trecut și considerentele pentru care a admis și capătul accesoriu nu conduce la împrejurarea că absența pronunțării efective pe acest capăt de cerere își are remediul în dispozițiile art. 281.pr.civ. și aceasta chiar dacă în urma recursului intimatei declarat împotriva acestei hotărâri instanța de recurs a statuat formal și fără suport legal cu privire la critica privind acordarea dobânzilor legale, acest aspect nefiind criticat pe calea recursului.
Prin urmare, nu se poate afirma cu temei că omisiunea instanței de fond de a statua asupra unei cereri accesorii principalului ar fi asanată prin evaluarea unei critici inexistente în examenul de legalitate și temeinicie efectuat ulterior de instanța de recurs.
Pe cale de consecință, reținând considerentele de fapt și de drept cu prilejul analizării primului motiv de recurs invocat de recurentă se constată că recursul este întemeiat dat fiind motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9.pr.civ. sens în care Curtea urmează ca în temeiul art. 2813.pr.civ. corelat cu art. 312 din același cod, va admite recursul va modifica încheierea atacată iar în rejudecare va respinge cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a mu. C-N împotriva încheierii civile nr. 278 din 15.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în sensul că respinge cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de către reclamanta.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - ---
Red./Dact.M//4 ex/19 octombrie 2009
Jud.fond:
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur, Axente Irinel
