Obligația de a face. Decizia 2511/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2511
Ședința publică de la 03 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru JUDECĂTOR 2: Elena Canțăr
-- - - Președinte Secție
-- - - JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamantul G, împotriva pârâtului Primarul Municipiului C Pentru Consiliul Local al Municipiului C, cauză reținută în fond spre rejudecare, în urma casării sentinței nr. 3536 din data de 21 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin decizia de casare nr. 1403 din data de 18 iunie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat avocat pentru reclamantul G și consilier juridic pentru intimatul pârât Primarul Municipiului C Pentru Consiliul Local al Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul părților pentru a pune concluzii:
Avocat pentru reclamantul depune adeverința nr. -/04.11.2008 emisă de Primăria Municipiului C din care reiese că nu figurează în evidențele autorității locale concesionarea, închirierea sau atribuirea în proprietate a unor spații comerciale pentru numitul G, solicită admiterea acțiunii, obligarea pârâtului la concesionarea terenului din C, Calea B, Bl. 27D.
Consilier juridic pentru intimatul pârât Primarul Municipiului C Pentru Consiliul Local al Municipiului C pune concluzii de respingerea acțiunii.
CURTEA:
Asupra acțiunii de față;
Prin sentința nr.3536/21 septembrie 2007, Tribunalul Dolja admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului C și a obligat acest pârât să-i concesioneze reclamantului porticul situat în C, Calea B,.27D, respingându-se cererea privind obligarea la plata a 100 RON pentru fiecare zi de întârziere.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că reclamantul are calitatea de luptător pentru victoria române din 1989 și că această calitate îi conferă dreptul la cumpărarea sau închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat a unui spațiu comercial sau de prestări de serviciu cu o suprafață de până la 100. sau concesionarea sau închirierea cu prioritate a unei suprafețe de teren de până la 100.p din domeniul public.
A mai avut în vedere prima instanță că terenul aferent porticului aparține domeniului public al municipiului C și ca urmare cererea acestuia se încadrează în prevederile art.5 alin. 1 litera c din Legea nr.341/2004.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs primarul municipiului C în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale.
În motivele de recurs s-a arătat că suprafața solicitată de reclamant este situată într-o zonă de locuințe colective cu spații comerciale la parte, fiind de utilitate publică.
S-a mai precizat că instanța de fond a reținut că reclamantul nu a beneficiat de un alt spațiu sau teren conform Legii nr.341/2004, însă această situație de fapt nu a fost dovedită în cauză.
Prin decizia nr.1403 din 18 iunie 2008, Curtea de APEL CRAIOVAa admis recursul pârâtului Primarul Municipiului C, a casat sentința, cu reținere în vederea rejudecării în fond, pentru completarea probatoriilor.
A reținut instanța de recurs că reclamantul Gas olicitat în anul 2006, în baza art.5 alin.1 lit.c din Legea nr.341/2004 să i se concesioneze porticul situat în C, Calea B,.27D.
Autoritatea locală pârâtă a comunicat reclamantului că porticul aparține domeniului public al municipiului C, iar din certificatul de urbanism ( fila 4 dosar fond) rezultă că folosința terenului era de locuințe colective cu spații comerciale la parter.
A apreciat Curtea că instanța de fond, admițând acțiunea reclamantului a omis să verifice dacă acesta îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru concesionarea terenului respectiv.
Astfel, în cauză nu s-a stabilit dacă terenul aparține domeniului public sau este de utilitate publică.
Mai mult nu s-a observat certificatul de urbanism nr.2567/08.09.2006, din care rezultă că folosința actuală a terenului o constituie locuințe colective cu spații colective și nu s-a lămurit neconcordanța dintre acest certificat și adresa nr. 71595/2006 a Primăriei Municipiului
În conformitate cu prevederile art.5 alin.1 lit. c din Legea nr.341/2004 persoanele prevăzute la art.3 alin.1 lit.b, precum și la art.4 alin.1 beneficiază de prioritate la cumpărarea sau închirierea fără licitație a unui spațiu comercial sau de prestări servicii din fondul de stat sau de prioritate la concesionarea ori închirierea fără licitație a unei suprafețe de până la 100. din domeniul public pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii.
Rezultă din analiza textului enunțat că persoanele respective au prioritate fie la cumpărarea sau închirierea unui spațiu, fie la concesionarea sau închirierea unei suprafețe de teren.
În art.13 alin.3 din Legea nr.341/2004 se prevede că persoanele beneficiare ale acestei legi care au deținut drepturi prin atribuire de proprietate concesionare sau închiriere în conformitate cu Legea nr.42/1990 nu vor mai beneficia de aceleași drepturi conform Legii nr.341/2004.
Față de prevederile legale cuprinse în art.5 alin.1 lit. c și cele din art.13 alin.3 Legea nr. 341/2004 se impunea ca instanța de fond să efectueze probe din care să rezulte dacă reclamantul a mai cumpărat sau închiriat un spațiu din fondul se stat fără licitație sau i s-a concesionat ori închiriat vreo suprafață de teren.
Chiar dacă autoritatea pârâtă nu a formulat întâmpinare și nu a invocat pe parcursul soluționării dosarului la instanța de fond neîndeplinirea condițiilor din lege, judecătorul are,în baza art.129 alin.4 Cod pr. civilă, obligația de a pune în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Față de argumentele expuse, Curtea a apreciat că motivul de recurs referitor la faptul că s-a reținut că reclamantul nu a beneficiat de un alt spațiu sau teren, fără însă a se proba acest lucru este întemeiat, condiția respectivă fiind determinantă în soluționarea cauzei.
S-a considerat ca fiind întemeiat și motivul de recurs privind stabilirea situației juridice a terenului.
Pentru a se verifica dacă terenul este de utilitate publică și este destinat folosinței locuințelor din zonă precum și dacă reclamantul îndeplinește condițiile prevăzute de art.5 și art.13 din Legea nr.341/2004 s-a casat sentința Tribunalului Dolj în vederea completării probatoriilor.
S-a dispus ca recurentul pârât să depună la dosar extras din planul urbanistic general al Municipiului C, aprobat prin L nr.23/2000, cu privire la zona în litigiu.
Atât reclamantul, cât și pârâtul să depună acte din care să rezulte dacă reclamantul a beneficiat sau nu de drepturi prin atribuire de proprietate, concesionare sau închiriere în conformitate cu prevederile Legii nr.42/1990.
În rejudecare, Curtea, în vederea stabilirii situației juridice a terenului, a solicitat Primarului Municipiului C să depună extras din Planul urbanistic general al municipiului C, cu privire la zona în litigiu și a dispus efectuarea unei cercetări locale.
În cauză s-a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice, iar prin încheierea din 22.10.2008 s-a revenit asupra probei încuviințate, în raport de constatările efectuate cu ocazia cercetării locale.
Din analiza probatoriilor efectuate în cauză, prin prisma prevederilor legale aplicabile în materia analizată, Curtea reține că acțiunea reclamantului G este neîntemeiată.
Reclamantul Gas olicitat concesionarea porticului situat în C, Calea B,.27D, susținând că are prioritate la concesionarea terenului, în temeiul art.1 alin.1 lit.c din Legea 341/2004.
În cuprinsul acțiunii a precizat că terenul respectiv aparține domeniului public al municipiului C și poate forma obiectul unei concesionări, în vederea schimbării de destinație din portic în spații birouri.
Curtea constată că terenul solicitat a fi concesionat nu formează obiectul de reglementare al art.5 alin.1 lit.c, întrucât terenul respectiv are folosință și destinație actuală de zonă locuințe colective și nu face parte din domeniul public, astfel că nu poate forma obiectul concesiunii pentru construirea unui spațiu comercial sau de prestări servicii.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului rezultă în mod cert că terenul solicitat face parte din structura blocului 27D, pe terenul respectiv aflându-se 4 colonade ce susțin etajele blocului, situate deasupra terenului respectiv și susținute pe colonade.
În această situație, terenul placat cu mozaic, intitulat portic, face parte din zona spațiilor comune, fiind în coproprietatea indiviză a proprietarilor de apartamente aflate pe verticală.
Cu ocazia judecării cauzei la instanța de fond a fost depus certificatul de urbanism nr.2567/08.09.2006, care atestă faptul că terenul, în baza -ului, este zonă de locuințe colective, dar și adresa nr.71595/12.10.2006, prin care Primăria C susținea că terenul aferent porticului face parte din domeniul public al Municipiului
Cele două acte au caracter contrar, iar Curtea va da relevanță certificatului de urbanism pentru motivul ce se va arăta în continuare.
În conformitate cu prevederile art.3 alin.4 din Legea 213/1998, domeniul public al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct.III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean.
Din observarea pct.III al anexei la Legea 213/1998, Curtea constată că porticul solicitat de reclamant nu se circumscrie bunurilor care constituie domeniul public al municipiului.
Pentru ca alte bunuri de uz sau de interes public local să constituie domeniul public al unității administrativ teritoriale, trebuie ca acestea să fie declarate ca atare, adică domeniu public, prin hotărârea consiliului local.
În cauza prezentă, nu s-a făcut dovada că există o hotărâre a consiliului local care să declare porticul bun de interes public local, el nefăcând parte din cele care, prin efectul legii, se constituie în domeniu public al localității.
Sintetizând, Curtea arată că, pentru ca un bun să facă parte din domeniul public al unei unități administrativ teritoriale, trebuie, fie să se regăsească în Legea 213/1998, anexă pct.III, fie să fie declarate ca atare prin hotărârea consiliului local.
Alături de argumentele enunțate mai sus, Curtea mai arată că în baza art.21 din Legea 213/1998, se întocmește inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ teritoriale, inventar care se înaintează Guvernului, pentru ca prin hotărâre să se ateste apartenența bunurilor la domeniul de interes local.
Ca urmare, era necesar a se dovedi că porticul respectiv este cuprins în inventarul bunurilor domeniu public al localității și că s-a adoptat de către Guvernul României hotărâre privind apartenența bunului respectiv la domeniul public de interes local.
De altfel, atâta vreme cât un teren se circumscrie unei zone colective de locuințe și aparține de structura unei clădiri, nu se poate concepe ca acesta să facă parte din domeniul public.
Așa cum s-a arătat și mai sus, terenul care în prezent are destinația de portic face parte din categoria bunurilor proprietate comună, întrucât pe verticală sunt amplasate un număr de apartamente, astfel încât amprenta la sol, terenul respectiv aparține concomitent proprietarilor apartamentelor, astfel că aceștia au o cotă ideală, abstractă, de proprietate din terenul respectiv.
Din procesul verbal de cercetare la fața locului încheiat la 21.10.2008 se mai reține că terenul respectiv, situat între colonadele care susțin etajele blocului de locuință, este folosit de locatarii blocului pentru accesul la intrarea în bloc.
Astfel, s-a consemnat în prezența părților că accesul locatarilor se face pe trepte mozaicate, iar în stânga la capătul colonadelor se află intrarea la blocul 27D, respectiv ușa de intrare, contoare și conducte de gaz metan.
Față de faptul că terenul nu face parte din categoria bunurilor de interes public reglementate în Legea 213/1998 Anexă pct.III, și nici nu a fost declarat ca atare prin hotărârea consiliului local, că nu a fost adoptat hotărâre de guvern care să ateste apartenența la domeniul public de interes local a terenului respectiv,precum și având în vedere că terenul respectiv constituie calea de acces către blocul de locuințe, care se află deasupra porticului, Curtea apreciază că soluția consiliului local de a respinge cererea de concesionare a porticului situat în Calea B, Bl.27D, este întemeiată.
În consecință, în baza art.18 din Legea 554/2004, se va respinge acțiunea formulată de reclamantul
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului C pentru Consiliul Local al Municipiului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/05.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Elena Canțăr, Sanda Lungu
