Obligația de a face. Decizia 2765/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2765
Ședința publică din 4 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Maria Hrudei Floarea Tămaș
- -
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare recursul formulat de către reclamantul -, împotriva Sentinței civile nr. 1894 din 19 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI C - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR, având ca obiect obligația de a face - taxa de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamantului recurent -, avocat de la Baroul Cluj în substituirea avocat -, care depune împuternicirea avocațială a avocatului titular și delegația de substituire, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat lipsind 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Cu privire la faptul că recursul nu este timbrat reprezentanta recurentului se obligă ca până la închiderea dezbaterilor să facă dovada plății taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Totodată reprezentanta recurentului arată că nu are alte cereri sau probe.
Nefiind alte cereri Curtea, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent - solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la înmatricularea autoturismului fără achitarea taxei de poluare apreciind că ceea ce se urmărește este protejarea produselor interne, creându-se astfel discriminare în raport de produsele venite din străinătate, această taxă nefiind în concordanță cu normele comunitare. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocațial și taxa judiciară de timbru.
După luarea cauzei se prezintă reprezentanta recurentului care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar și un timbru judiciar mobil de 0,15 lei, astfel încât recursul este legal timbrat.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1894 pronunțată la data de 19 iunie 2009 în dosar nr- al Tribunalului Cluja fost respinsă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului C - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că refuzul pârâtei de a înmatricula autoturismul în absența unei taxe de poluare nu poate fi asimilat unui refuz nejustificat. Astfel, se arată de instanță OUG nr.50/2008 stabilește potrivit dispozițiilor art.1 cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului, iar potrivit dispozițiilor art. 4, obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
Analiza compatibilității taxei statuate prin actul normativ de mai sus reține instanța că dreptul comunitar relevă că nu sunt încălcate dispozițiile art.9 din Tratat.Potrivit dispozițiilor enunțate nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produselor altor țări membre ale Comunității unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind, astfel, la poluarea mediului. Această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG nr. 50/2008 ca fiind unul de poluare rezultă din dispozițiile art. 1 alin. 2, care enumeră categoria de programe și proiecte pentru protecția mediului care urmează a fi finanțate din sumele colectate potrivit actului normativ. Prin urmare, chiar dacă legiuitorul nu a găsit o formulă foarte potrivită prin condiționarea înmatriculării autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natură să o transforme într-o taxă de primă înmatriculare cum era cea prevăzută de dispozițiile art. 214 ind. 1 Cod fiscal și apreciată ca nelegală de către instanțe. Nu în ultimul rând, se reține că nu trebuie omis nici faptul că instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislatiei comunitare.
In ceea ce privește dispozițiile art. 25, 28 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, reține instanța că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care au în vedere taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent (art. 25), respectiv restricțiile cantitative la import precum și orice alte măsuri cu efect echivalent. Or, o taxă de poluare nu poate fi asimilată nici cu una vamală și nici cu o restricție cantitativă la import.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate recurentul a arătat că aprecierea instanței este greșită iar interpretarea textului invocat incorectă. Din actele depuse la dosarul cauzei reiese faptul că autoturismul în cauză a fost achiziționat din Spania, unde a fost înmatriculat pentru prima dată. Potrivit art.4 lit.a din OUG nr.50/2008 obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România, ceea ce nu este cazul în speță. Motivul pentru care această taxă de poluare a fost instituită este diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru și aceasta este o discriminare, dar și o încălcare a dispozițiilor art.90 din Tratat. În acest context arată recurentul nu trebuie omis că dreptul comunitar are prioritate față de dreptul intern așa cum -a statuat prin art.148 din Constituție.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă recurentul a solicitat instanței a fi obligată Instituția Prefectului - Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere Înmatriculări Autovehicule la înmatricularea autoturismului marca BMW 320 cu nr. de identificare fără achitarea taxei de mediu cu cheltuieli de judecată. În susținerea demersului s-a arătat că a achiziționat autoturismul identificat în petitul cererii din Spania unde deja a fost înmatriculat însă din 29.04.2008 restabilindu-și domiciliul în România a adus autoturismul în țară context în care a solicitat eliberarea numerelor pentru a putea circula iar ulterior înmatricularea dar pârâtul a refuzat motivând că nu a achitat taxa. Refuzul este nejustificat întrucât autoturismul a fot înmatriculat mai întâi în Spania, a fost introdus în țară anterior datei de 1.07.2008 și ca atare solicitarea sa privind înmatricularea fără taxa de mediu este întemeiată. Cererea astfel motivată a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.90 din Tratatul Constitutiv al Uniunii europene, art.148 din Constituția României.
Din conținutul demersului se observă că cererea recurentului se fundamentează pe refuzul nejustificat al autorității de a proceda la înmatriculare, că prin acest refuz i se aduce o vătămare.
Conform dispozițiilor legii contenciosului orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim.
Potrivit aceluiași act normativ, se asimilează actelor administrative și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În sensul legii, termenul de refuz nejustificat de a soluționa o cerere constituie exprimarea explicită cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane, iar excesul de putere semnifică exercitarea dreptului de apreciere al autorităților prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor.
În cauză, se observă că după momentul stabilirii taxei respectiv la 1 iulie 2009 intrat în vigoare OUG nr.50/2008 act normativ ce prevede achitarea taxei de poluare. Ori în acest context este necesar a se face dovada achitării pentru se dispune înmatricularea conform celor mai sus arătate. Cum însă o dovadă nu a fost făcută și respectiv o dovadă a achitării taxei în condițiile cerute de actele normative arătate nu s-a făcut nu se poate vorbi de un refuz nejustificat.
Evident relevă recurentul prin demersul său că a solicitat instanței a constata că taxa este în contradicție cu dispozițiile Tratatului privind instituirea Comunității Europene.
Art. 25 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent, inclusiv cu privire la taxele vamale cu caracter fiscal. Art. 28 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene interzice între statele membre restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent.
Conform art. 90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Problema care trebuie lămurită este aceea de a stabili dacă taxa de poluare este contrară normelor amintite.
Cu privire la natura taxei de poluare CJCE s-a pronunțat la 05.12.2006 asupra acțiunilor preliminare formulate de - și în cauzele reunite C-- și C--, ocazie cu care a statuat că o taxă care nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriul acelui stat membru, în vederea punerii în circulație nu constituie o taxă vamală în sensul art. 25 din tratat ci face parte din sistemul general de impozitare a bunurilor și trebuie examinată în lumina art. 90 din Tratatul CE.
În aceste condiții, susținerea reclamantului privind încălcarea art. 25 din tratat este nefondată întrucât taxa de poluare este datorată pentru punerea în circulație a autovehiculului, astfel că nu se poate susține cu temei că este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera unui stat membru.
Nici încălcarea art. 28 din Tratat nu poate fi reținută; conform formulei impusă în jurispudența CJCE suntmăsuri cu efect echivalentnu numai acele măsuri care tratează discriminativ, în mod deschis sau ascuns marfa străină adusă dintr-un alt stat membru dar și acelea care pornind de la conținutul efectiv al textului sunt egal aplicabile sau au același efect aparent pentru toți, iar la evaluarea acestor măsuri Curtea a stabilit că trebuie avute în vedere efectele potențiale, posibile ale acestora și nu scopul urmărit de acestea. Mai mult, Curtea a conchis că restricționările importului sau exportului sunt permise doar în situația în care în domeniu lipsesc reglementările comunitare, restricțiile sunt necesare pentru asigurarea supravegherii fiscale a corectitudinii în relațiile comerciale, pentru asigurarea protecției consumatorului, pentru protecția valorilor social-culturale naționale dacă reglementările sunt valabile în mod nediscriminatoriu pentru mărfurile din producția internă sau externă.
Atâta timp cât OUG 50/2008 nu cuprinde dispoziții privitoare la diferențierea taxei pe criterii ce ar putea fi apreciate drept măsuri cu efect echivalent nu se poate reține încălcarea art.28 din Tratat reținând că legislația națională se aplică deopotrivă bunurilor din producția internă cât și cea externă.
Obiectivul taxei este de protejare a mediului, atât prin modul de utilizare a resurselor constituite cât si prin modul de impunere. De aceea, elementele ce stau la baza acesteia sunt emisiile de noxe și de dioxid de carbon și se poate conchide că criteriile ce stau la baza taxei au un caracter adecvat obiectivului de protejare a mediului, având în vedere ca în calculul cuantumului acesteia sunt importante emisiile de noxe toxice precum si cele de dioxid de carbon iar nu alte criterii precum valoarea de facturare. Prin urmare, întrucât taxa este stabilită în funcție de gradul de poluare si de eficienta energetica, ea are un caracter proporțional fiind stabilita într-un cuantum mai mare pe măsură ce performanțele de mediu scad.
În aceasta privință, actul normativ analizat respectiv OUG nr.50/2008 a fost adus în conformitate cu principiile jurisprudenței europene prin prevederea unei grile de depreciere ce corespunde unor valori reale de pierdere a valorii de piață si care, în plus, pot fi contestate de contribuabil dacă face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă.
În concret, pe baza unor elemente precum rulajul mediu anual, starea tehnică si nivelul de dotare al autovehiculului, contribuabilul poate contesta suma de plata si obține o valoare mai mare a deprecierii. Aceasta posibilitate a contribuabilului asigură ca în toate cazurile, valoarea taxei percepute asupra unui autovehicul second-hand de import nu va depăși valoarea reziduala a taxei existente într-un autovehicul deja înmatriculat.
În ceea ce privește art. 90 din Tratat, trebuie reținut că CJCE a apreciat cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite C- și C-- că o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de înmatriculare (în speță, de poluare) nu este relevantă. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate este necesar să fie comparate efectele taxei pentru vehiculele nou-importate dintr-un alt stat membru decât statul în cauză(în speță Ungaria) cu efectele valorii reziduale a taxei care afectează vehiculele similar înmatriculate deja în statul respectiv (Ungaria) și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
S-a concluzionat că art. 90 par.l din Tratatul CE trebuie interpretat ca interzicând o taxă de poluare percepută cu ocazia primei înmatriculări atâta timp cât valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea taxei incluse în valoarea reziduală a unor autoturisme second hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate.
Așa cum rezultă din cuprinsul OUG 50/2008 (varianta în vigoare la 1 iulie 2007), actul normativ român respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful din Tratatul CE.
Astfel, după cum se poate constata, determinarea taxei de poluare se realizează conform art. 6 pe baza unor criterii obiective - (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării - luându-se în considerare și deprecierea autoturismului, conform coeficienților descriși în anexa 4 (Cota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului. Cu ocazia calculului taxei vor fi acordate reduceri suplimentare față de cota fixă, în funcție de abaterile de la situația standard a elementelor care au stat la baza stabilirii cotei fixe, în condițiile prevăzute în normele metodologice de aplicare a ordonanței de urgență) astfel că exigențele stipulate de CJCE cu ocazia soluționării acțiunii preliminare în cauzele reunite 290/2005 și C-333/2005 sunt respectate.
Față de aceste împrejurări instanța reține că taxa de poluare reglementată de OUG 50/2008 nu poate fi caracterizată ca fiind contrară art. 90 paragraful 1 din Tratatul CE și se poate așadar concluziona că nr.OUG 50/2008 respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 parag. 1 din Tratatul Comunității Europene.
Mai mult, așa cum rezultă din art. 8:
"(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei în conformitate cu prev. alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.".
Așadar, atâta timp cât taxa de poluare percepută pentru prima înmatriculare se restituie atunci când autoturismul respectiv este scos din parcul auto național, nu se poate pretinde o discriminare față de autoturismele pentru care această taxă nu s-a perceput deoarece existau în parcul auto național la data adoptării actului normativ, atâta timp cât pentru acestea taxa nu a fost plătită și evident nici nu se poate pune problema restituiri ei.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, cum hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, iar motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, prezentul recurs urmează a fi respins ca nefondat având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de împotriva sentinței civile nr.1894 din 19 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Maria Hrudei Floarea Tămaș
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./12.11.2009
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Maria Hrudei Floarea Tămaș
