Obligația de a face. Decizia 2844/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2844/2008
Ședința publică din 28 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Eleonora Gheța Președintele secției
JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
-
GREFIER: -
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta - AUTO SRL CÂMPIA-, împotriva Sentinței civile nr. 1390 din 29 august 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu pârâta intimată INSTITUTIA PREFECTULUI C - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR - REGIM PERMISE DE CONDUCERE INMATRICULARI AUTOVEHICULE, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei recurente - SRL Câmpia-, avocat - de la Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială la fila 6 din dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, nu este timbrat lipsind 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, precum și că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Se constată că recursul este declarat și motivat în cadrul termenului procedural, precum și că a fost comunicat cu intimata.
Reprezentantul recurentei face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei, cu chitanță în original pe care o depune la dosar și un timbru judiciar de 0,15 lei, astfel încât recursul este legal timbrat.
Anterior discutării recursului formulat Curtea pune în discuție temeiul de drept invocat de reclamantă în fața instanței de fond, respectiv dacă obiectul cererii formulate își găsește temeiul în Legea nr. 554/2004.
La aceste probleme, reprezentantul reclamantei recurente arată că și-a întemeiat cererea pe Legea nr. 554/2004, respectiv pe art. 8 având în vedere să s-a adresat autorității pârâte, iar aceasta a refuzat să îndeplinească o operațiune care îi revenea în competență.
Acordându-i-se cuvântul pe fond, reprezentantul reclamantei recurente - SRL Câmpia- susține recursul așa cum a fost formulat solicitând admiterea lui deoarece recurenta a fost autorizată, în îndeplinirea obiectului său de activitate să preia, proceseze, depune și ridica în și de la instituțiile abilitate în numele clienților săi, documentele necesare realizării operațiunilor de radiere/înmatriculare a autoturismelor noi și uzate conform art. 7 alin. 1 lit. n din Ordinul nr. 1501/2006 arătând că procura specială este un termen generic, cu precizarea că nu era nevoie de procură autentică, iar dacă era nevoie de o astfel de procură aceasta era suplinită de contractul de prestări servicii prin care a fost mandatată. Solicită cheltuieli de judecată doar în fond nu și în recurs.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, susținerile reprezentantului recurentei și înscrisurile existente la dosar, reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1390 din 29 august 2008 a Tribunalului Cluj, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului Jud. C - Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări autovehicule, având ca obiect obligația de a face.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta Instituția Prefectului Jud. C - Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări autovehicule, solicitând pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună obligarea pârâtei la radierea definitivă din circulație a autoturismului marca Renault 1,8 TL, nr.de identificare -, serie motor -, nr. de înmatriculare -, carte de identitate seria B nr.-, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că la data de 12.05.2008 a încheiat cu numitul contractul de prestări servicii nr.181, prin care acesta a mandatat reclamanta să efectueze toate demersurile necesare în vederea radierii definitive a autoturismului mai sus arătat și depunând în acest sens documentația necesară la pârâtă.
Prin adresa nr.-/23.05.2008 pârâta i-a comunicat reclamantei refuzul său de a efectua radierea, iar prin adresa nr.63068/23.05.2008 și-a motivat refuzul prin faptul că în conformitate cu art.7 al.1 lit.n din Ordinul nr.1501/2006, în situația în care la înmatricularea unui vehicul aparținând unei persoane fizice se prezintă o altă persoană decât proprietarul, acesta trebuie să prezinte o procură specială autentică.
De asemenea, a arătat că în speță Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B nu are nici o competență în privința activității pârâtei, astfel că adresa emisă de aceasta nu are suport legal, iar reclamanta a avut mandat special în sensul art.7 al.1 lit.n din Ordinul 1501/2006.
În ceea ce privește acordarea mandatului în formă autentică, a susținut că textul de lege aplicabil în speță, respectiv OUG 195/2002, nu prevede în mod expres această obligativitate, fiind suficient și acordarea unui mandat încheiat sub semnătură privată.
Pârâta Instituția Prefectului Jud. C - Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări autovehicule, prin întâmpinarea depusă, a arătat că se opune admiterii acțiunii, având în vedere adresa nr.63068/23.05.2008 a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul erului Internelor și Reformei Administrative, prin care s-a specificat că procura specială trebuie să fie autentică, astfel că în temeiul principiului subordonării ierarhice din dreptul administrativ, Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatriculări autovehicule C era ținut să respecte acest punct de vedere.
Din actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art.7 din Ordinul rului Administrației și Internelor nr.1501/2006, "înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează in baza documentelor înserate la pct.a-n" printre acestea incluzându-se și procura specială.
Actul de la fila 11 stipulează in mod expres că procura specială trebuie să fie autentică pentru a asigura identificarea persoanelor care solicită întocmirea actelor în formă autentică.
Este real că actul de la fila 23 este întitulat "procură specială" prin care reclamanta a mandatat pe numitul să o reprezinte cu puteri depline în fața Serviciului public comunitar - regim permise de conducere și înmatriculări a vehiculelor C în vederea obținerii de avize necesare și operațiunilor de radiere, însă această procură nu este în forma autentică, ceea ce nu permite identificarea persoanelor în mod legal.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta "AUTO " SRL, solicitând admiterea recursului, desfiintarea in intregime a sentintei recurate, rejudecarea cauza in fond in sensul admiterii in intregime a actiunii introductive asa cum a fost formulata.
În motivarea recursului s-a arătat că motivarea sentintei pronuntate de instanta de fond si care face obiectul prezentului recurs este lacunara si nu raspunde tuturor argumentelor juridice invocate in sustinerea legitimitatii actiunii introductive.
Astfel, reclamanta are ca obiect de activitate domeniile de activitate reglementate de (codurile reglementate sub vechea numerotare) sub codurile: 7485 Activități de traducere și secretariat, 7414 Activitati de consultanta pentru afaceri si management. 7487 Alte activitati de servicii prestate in principal intreprinderilor (activități ale consultanților în alte domenii decât tehnic și ingineresc, activități desfașurate de agenți și agenții, în numele unor indivizi, implicând obținerea de avize, autorizații, licențe, depunerea/ridicarea de documente la/de la diferite institutii de stat sau private, necesare realizării în special a operatiunilor de radiere și înmatriculare a autoturismelor noi si uzate. Întocmirea, procesarea, depunerea și ridicarea la/de la institutiile abilitate a documentelor necesare realizării operatiunilor de radiere și înmatriculare a autoturismelor noi și uzate).
Așa cum rezultă din cuprinsul certificatului constatator eliberat de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, înscris pe care l-a anexat actiunii introductive, reclamanta este autorizată să desfasoare la punctul de lucru situat în mun. Câmpia,-,. 1, jud. C, obiectele de activitate cuprinsele în actele constitutive ale societății sub codurile 7414, 7485,7488 cu precizarea ca obiectul de activitate cuprins în codul 7487 a fost detaliat prin actul adițional atestat sub nr. 74/14.11.2005, act adițional înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj și publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a IV -a, împrejurare care rezultă din cuprinsul Încheierii nr. 38449 pronunțată de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj, încheiere pe care de asemenea am anexat-o la actiunea initiala.
În prezent reclamanta, în îndeplinirea obiectului de activitate, prelua, procesa, depunea și ridica în/de la instituțiile abilitate în numele clienților, documentele necesare realizării operațiunilor de radiere/înmatriculare a autoturisme lor noi și uzate.
La data de 12.05.2008, reclamanta a incheiat cu numitul un contract de prestari servicii, avand nr.181 prin care acesta din urmă a mandatat reclamanta să facă toate demersurile in numele său in vederea realizării operatiunii de radiere definitivă din circulație a autoturismului descris in petitul prezentei actiuni.
La data de 14.05.2008, reclamanta s-a prezentat la sediu paratei unde a depus intreaga documentație in scopul indeplinirii mandatului special care i-a fost acordat conform contractului de prestări servici de care a facut vorbire in randurile de mai sus.
Cererea de radiere formulată in numele clientului a fost inregistrată la insitutia destinatară sub nr. - din 23.05.2008.
La data de 25.05.2008 pe adresa reclamantei i-a fost comunicat din partea paratei o adresa avand nr. - din 23.05.2008 prin care aceasta institutie o incunostiința despre refuzul de a realiza operațiunea de radiere pe care a solicitat-o in numele clientului său, anexand in motivarea poziției lor si o adresa avand nr. 63068 din data de 23.05.2008 emisa de DIRECTIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR
Avand in vedere acest raspuns, in actiunea introductiva de instanta a criticat acest punct de vedere exprimat in adresa respectiv, dupa cum urmeaza:
Astfel, in primul rand a aratat că, pozitia exprimată de către DIRECTIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR B este in sensul că in conformitate cu art.7 alin.1 lit.n din Ordinul nr. 1501/2006 in situația in care la inmatricularea unui vehicul apartinand unei persoane fizice se prezinta o persoana, alta decat proprietarul, aceasta trebuie sa prezinte o procura specială. In continuare, in cuprinsul acestei adrese se sugerează că legea ar impune ca această procură specială să fie autentică, aspect care insă nu este reglementat de textul de lege menționat mai sus.
In al doilea rand, reclamanta a aratat ca parata nu trebuia sa solicite poziția DIRECTIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR B aceasta raportat la imprejurarea că din punct de vedere legal, această din urmă institutie nu are nici o competenta in privința activității paratei din prezenta acțiune cu privire la realizarea operațiunii pe care noi am solicitat-o a fi indeplinită.
In sustinerea acestui punct de vedere, a invocat dispozițiile art.17 alin. 1 din OUG 195/2002 republicată, care statuează că, radierea din evidența a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat inmatricularea sau inregistrarea in continuare textul de lege enumerand cazuile in care se poate solicita radierea. Asadar, institutia competenta sa efectueze operația de radiere este instituția care a făcut inmatricularea, in cazul de față fiind vorba de parata din prezenta actiune.
Pe de altă parte, aceste aspecte sunt recunoscute si reconfirmate si in adresa nr. 63068 din 23.05.2008 emisa de DIRECTIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR B, exenta la dosarul de fond.
In concluzie, a apreciat ca adresa emisă de DIRECTIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR B si care a stat la baza refuzului paratei de a realiza operațiunea de radiere definitvă din circulație nu are suport legal, astfel incat reclamanta a avut un mandat special, in sensul disp.art.7 alin.1 lit.n din Ordinul 1501/2006, mandat dat in limitele legii si care i-a conferit legitimitatea de a formula cererea de radiere.
Relevante pentru realizarea obiectului de activitate al reclamantei, și în mod special pentru problema care constituie motivul demersurilor sale conform prezentei (obligativitatea sau neobligativitatea unei procuri autentice) sunt dispozițiile Codului civil privind regimul juridic al contractului de mandat precum si dipozitiile art. 7 alin. 1 lit. n din Ordinul 1501/2006 emis de erul Administratie si Internelor.
În lipsa unor prevederi exprese ale legii speciale aplicabile în materie, respectiv OUG 195/2002, problema mandatului încheiat sub semnătură privată sau în formă autentică este reglementată de dispozițiile dreptului comun, respectiv Codul civil român. Astfel art. 1532 cod civil definește mandatul ca fiind un contract prin care o persoană, numită mandatar, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, numită mandant, care îi dă această împuternicire și pe care îl reprezintă. În continuare art. 1533 Cod civil arată că" mandatul poate fi expre sau tacit". Mandatul fiind un contract consensual ia naștere prin simplul acord de voință al părților, fără a fi supus vreunei forme speciale, în practică contractul de mandat fiind de obicei constatat printr-un înscris numit procură sau împuternicire.
Problema dacă mandatul trebuie să îmbrace forma autentică sau dacă este suficient dovedirea sa cu un înscris încheiat sub semnătură privată a fost tranșată în literatura de specialitate precum și în practica juridică.
Astfel s-a arătat că "atunci când actul juridic la care participă mandatarul în numele mandantului urmează să fie încheiat în formă solemnă de regulă autentică), atunci procura trebuie să fie dată și ea în aceeași formă (regula simetriei formelor). Dacă mandatarul urmează să încheie în numele mandantului un contract de vânzare cumpărare a unui imobil, de exemplu, mandatul în temeiul caruia mandatarul este împuternicit trebuie să îmbrace forma autentică.
De asemenea, și în situația în care legea prevede în mod expres că mandatarul trebuie să fie împuternicit prin procură autentică, pentru validitatea actului ce urmează să fie încheiat în numele mandantului, mandatarul trebuie să prezinte o procură încheiată în formă autentică, indiferent de forma actului juridic ce urmează a fi încheiat.
Relevant în cauză este și schimbarea în totalitate a legislației aplicabile înainte de anul 1992 în ceea ce privește înstrăinarea autoturisme lor. Dacă înainte de anul 1992, pentru a-și produce efectul translativ de proprietate era necesar ca contractul de vânzare cumpărare să fie încheiat în formă autentică, după anul 1992 noua legislație consacră regula consensualismului și în această materie, radierea și înmatricularea autoturisme lor realizându-se pe baza contractului tip încheiat sub semnătură privată, renunțându-se la forma autentică, reguli care au fost preluate și în actuala legislație.
Revenind la prevederile legii speciale aplicabile în speță, respectiv OUG 195/2002, așa cum s-a arătat în rândurile de mai sus, textul de lege nu prevede în mod expres obligativitatea mandatului încheiat în formă autentică în cazul operatiunilor de radiere/înmatriculare a autovehiculelor, limitându-se doar la a arăta că aceste operațiuni pot fi realizate de către proprietarii autovehiculelor sau detinatorii mandatati ai acestora, devenind astfel aplicabile regulile de drept comun, respectiv cele consacrate în prevederile Codului civil român.
De asemenea art. 7 alin. 1 din Ordinul erului Administratiei si Internelor nr. 1501/2006 enumera documentele solicitate la efectuarea operatiunii de inmatriculare a unui autovehicul, aratand la lit. n si necesitatea anexarii unei "procuri speciale, dupa caz".
Apreciem ca sintagma procura speciala nu vizeaza obligativitatea prezentarii unei procuri autentificate ci a unei procuri din care sa rezulte mandatul special acordat mandantelui de catre proprietarul autovehicului pentru a sustine si realiza operatiunea speciala de a inmatricula sau a radia autoturismul.
Astfel ca, aplicand principiul simetriei actelor juridice, putem concluziona ca daca pentru a instraina un autoturism nu este necesar incheierea contractului in forma autentica, atunci nu se impune ca pentru realizarea operatiunii de inmatricularelradiere a auto vehiculelor procura acordata mandatarului sa fie incheiata in forma autentica, fIind necesar si suficient acordarea unui mandat incheiat sub semnatura privata.
Având în vedere prevederile textelor de lege enumerate în rândurile de mai sus, precum și interpretarea acestora în literarura de specialitate și practica juridică, s-a apreciat că reclamanta nu avea obligația de a prezenta o procură autentică pentru a realiza obiectul nostru de activitate, respectiv" depunerea/ridicarea de documente la/de la diferite instituții de stat sau private, necesare realizării,în special, a operațiunilor de radiere și înmatriculare a autoturismelor noi si uzate, întocmirea, procesarea, depunerea și ridicarea la/de la instituțiile abilitate a documentelor necesare realizării operațiunilor de radiere și înmatriculare a autoturismelor noi și uzate", pentru a putea realiza aceste operațiuni fiind suficient să facă dovada mandatului, fie printr-un contract de prestări servicii, fie prin intermediul unui contract de mandat încheiat sub semnătură privată și care urmează să primească dată certă prin înregistrarea acestuia în documentele societății noastre.
Mai mult decât atât, așa cum s-a arătat în rândurile de mai sus, reclamanta a fost autorizată să desfășoare activitățile enumerate, prin Încheierea nr. 38449/25.11.2005 pronunțată de Judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
S-a mai arătat că din inscrisul de la fila 11 emana de DIRECTIA REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR B, aceasta autoritate nevand competenta de realiza înmatricularea autoturismului ce face obiectul mandatului acordat reclamantei.
Pe de alta parte, chiar daca am accepta ca aceasta institutie si-ar putea exprima un punct de vedere, acesta ar trebuie sustinut cu texte de lege, exprimandu-se astfel un punct de vedere argumentat legal. Asa cum se poate observa, aceasta enitate, si-a arogat titlul de legiuitor cand a impus paratei ca procura sa realizeze forma autentica, chiar daca textul de lege, in speta art. 7 din Ordinul 1501/2006, nu prevede acest lucru, stipuland doar ca este nevoie de procura speciala.
În lumina argumentelor expuse in actiunea introductiva si reiterate in cuprinsul prezentelor motive de recurs, nu este necesar ca in cazul dedus judecatii, mandatul sa imbrace forma autentica.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins.
Prin OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule s-a dispus abrogarea dispozițiilor art. 2141- 2143din Codul d e procedură fiscală, dispoziții inițial introduse prin Legea nr. 343/2006, lege ulterior modificată prin OUG nr. 110/2006.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie să se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale.
Actul atacat întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prevederile art. 41.pr.fisc. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
În cauză reclamantul a ales în mod legal să se supună legislației interne în materie și mai apoi să apeleze la organul fiscal pentru a recupera taxa considerând că a fost plătită fără temei legal, procedeul fiind perfect legal, deoarece orice plată făcută din eroare sau fără a exista debit este considerată nedatorată și astfel este supusă restituirii.
De altfel, plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în contul entității ce aparține de pârâtă (trezorerie) este o condiție prealabilă și obligatorie pentru înmatricularea autoturismului și pentru utilizarea acestuia în mod legal în România.
Împrejurarea că reclamantul a ales să facă plata voluntară a obligației impuse de lege, fără o decizie de impunere din partea vreunui organ fiscal, nu îi înlătură acesteia posibilitatea de a contesta baza legală pe baza și în temeiul căreia a făcut plata, iar în caz de succes să ceară apoi organului fiscal care a încasat respectiva taxă ori jurisdicției competente să i se restituie.
Curtea mai reține că tribunalul a făcut aplicarea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79I/S contre re danois des impts accisesprecum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Așa fiind, Curtea apreciază că nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ.
A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-arvalidaprin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție. Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului.
Față de cele de mai sus, în baza art. 312. pr. civ. Curtea urmează să respingă recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - AUTO SRL CÂMPIA-, împotriva sentinței civile nr. 1390 din 29 august 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
- - --- - -
GREFIER
-
Președinte:Eleonora GhețaJudecători:Eleonora Gheța, Sergiu Leon Rus Rodica
