Obligația de a face. Decizia 302/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 302/2009
Ședința publică de la data de 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Claudia
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice B, în contradictoriu cu intimatul-reclamant împotriva sentinței civile nr.553 din 03 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei, s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat în cauză este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru conform art.17 din Legea 146/1997.
Totodată, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă și nu mai sunt alte chestiuni prealabile, constată dosarul în stare de judecată, păstrându-l în pronunțare.
-deliberând-
Asupra recursului în contencios administrativ - fiscal, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 4686/110/09.07.2008 reclamanta și a cheamat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 1.617 lei achitată cu chitanța Seria - nr - plus dobânzile legale aferente.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în luna decembrie 2007 reclamanta achiziționat un autoturism marca HONDA CIVIC din Uniunea Europeană, iar pentru a putea înmatricula mașina a fost obligat să plătească suma de 1.617 lei, cu chitanța seria - 4A nr. - din 04.01.2008 conform art. 2142Cod Fiscal, taxa impusă prin G nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 cu referire la art. 2141- 2142Cod Fiscal.
Or, taxa de primă înmatriculare, este o taxă nelegală, care vine în contradicție cu normele europene aplicabile în materie, respectiv art.90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene care prevede că "Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Ca urmare, prevederile menționate din tratat, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90 (1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară, în România.
Cuantumul taxei speciale datorată bugetului de stat se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autoturismului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei, prevăzute în anexele speciale ale legii, esențialul fiind că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, acesta fiind stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu, pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe.
S-a mai arătat că între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, cu referire la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, reclamanta menționează supremația dreptului comunitar, și anume art. 90 paragraful 1 din Tratat, iar prin modificarea Codului Fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art. 2141- 2143din Codul Fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în speța de față.
S-a mai precizat că anterior prezentei acțiuni s-a încercat rezolvarea conflictului pe cale amiabilă, notificând pârâta în acest sens prin adresa nr. 39983/16.06.2008, dar aceasta nu a dat curs solicitării sale.
La termenul din data de 03.04.2008 reclamanta și- precizat acțiunea în sensul că înțelege să se judece și cu DIRECȚIA GENERALĂ a FINANȚELOR PUBLICE B,întrucât dispoziția contestată fost emisă de către aceasta
Pârâta Baf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității cererii,iar pe fondul cauzei solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În ce privește excepția prematurității, instanța a apreciat că este nefondată, având în vedere că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, având în vedere că obiectul cererii îl reprezintă restituirea taxei impusă prin HG 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare Legii 571/2003 cu referire la art. 214 indice 1 și indice 2 Cod fiscal. legi speciale ce nu instituie obligativitatea parcurgerii procedurii prealabile.
Prin sentința civilă nr. 553 din 03.11.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- fost admisă acțiunea, privind pe reclamanta în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
A fost obligată intimata să restituie suma de 1.617 lei reprezentând taxă specială autoturism.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la Trezoreria B cu chitanța seri - 4, nr. - din 04.01.2008, suma de 1.617 lei, reprezentând taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Reclamantul a solicitat. B restituirea taxei achitate, dar aceasta prin adresa nr. -/16.06.2008/ a respins cererea motivat de faptul că aceasta este corect și legal datorată, conform nr.HG 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, taxa specială aplicându-se atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele rulate.
Instanța reținut faptul că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. 4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În dreptul intern, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1.01.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.) cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare, ori din alte state.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și susținerea părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv Codul Fiscal, cât și susținerea reclamantei care a susținut nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, statul român asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).
Ca urmare a efectului direct al art. 90 (1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța a constatat că dispozițiile art.2141- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi menținute în continuare ca fiind aplicabile în speța de față.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, arată că intimata- reclamantă a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism pentru care a achitat taxă de înmatriculare în cuantum de 1.617 lei, iar potrivit art. 5 din OUG50/2008 taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă, în acest sens fiind și dispozițiile art. 6 din HG688/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG50/2008.
Apreciază recurenta că pentru restituirea sumelor contribuabilul depune o cerere la organul fiscal însoțită de documentele prevăzute în normele metodologice. Face trimitere recurenta și la 5899/26 iunie 2008 transmisă de reprezentanta permanentă a românilor de pe lângă Uniunea Europeană -.
Analizând recursul prin prisma dispozițiilor invocate această instanță le găsește nefondate, urmând a le respinge pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect se impune precizarea că raportul de drept fiscal s- născut la data achitării taxei, respectiv 04 ianuarie 2008, dată la care nu erau în vigoare dispozițiile OUG50/2008.
Pornind de la situația de fapt reținută, solicitarea recurentei că instanța de recurs să facă aplicarea dispozițiilor OUG50/2008 apare ca nefondată.
Astfel, așa cum s-a reținut, taxa de primă înmatriculare fost achitată la 04 ianuarie 2008, în cauză fiind aplicabile sub aspectul dreptului material normele în vigoare la data realizării raportului fiscal (ianuarie 2008) iar sub aspectul dreptului procesual dispozițiile în vigoare la data efectuării actele de procedură (art. 15 al. 2 din Constituie, art. 725 Cod procedură civilă).
În cursul soluționării cauzei a fost emisă OUG50/2008 care conține dispozițiile privind instituirea unei noi taxe și restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și noua taxă de poluare. Acest act normativ a intrat în vigoare la 01 iulie 2008 iar în speța este inaplicabil pentru următoarele considerente:
Acest act normativ a fost emis în cursul soluționării cauzei iar dispozițiile art. 11 din OUG50/2008 sunt de natură să influențeze soluționarea acesteia prin limitarea restituirii taxei de primă înmatriculare doar la eventuala diferența dintre taxa de poluare prevăzută de OUG 50/2008 și taxa achitată în baza dispozițiilor în vigoare la data efectuării plății.
Această reglementare intervenită în cursul soluționării cauzei este contrară dreptului comunitar.
Astfel curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Stan și Andreatis vs a reținut ingerința puterii legislative prin intervenția legiuitorului într-un moment în care procedura judiciară în care statul era parte se afla pe rolul instanței ceea ce a violat dreptul la un proces echitabil punând cealaltă parte într-o poziție dezavantajoasă. A reținut de asemenea Curtea că principiul preeminenței dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărei ingerințe a puterii legislative în administrarea justiției.
mutandis soluția este identică și în situația în care puterea executivă urmare a delegării legislative este abilitată să emită reglementări cu putere de lege.
În același sens s-a pronunțat O și cauza Papageorgiou vs..
Taxa la care face referire OUG50/2000 și a cărei eventuală diferență ar urma să fie restituită este nulă fiind contrară, așa cum s-a reținut, art. 90 din Or, este de principiu ca: "quod nullum est nullum producit effectum". Așadar nu poate fi reținut ca fiind supusă restituirii doar o parte din taxa de primă înmatriculare atât timp cât întreaga taxă contravine dreptului comunitar.
În consecință și sub acest aspect hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.
Este întemeiată susținerea recurentei că restituirea sumelor de la buget se realizează în condițiile art. 117 din Cod procedură fiscală însă această dispoziție din lege nu a fost încălcat de către instanța de fond care a dispus doar restituirea sumei restituirea efectivă de către pârâtă fiind un aspect ulterior soluționării fondului.
Reținând că instanța de fond în mod corect în aplicarea art. 148 din Constituție, a înlăturat dispozițiile art. 214 Cod fiscal, dând prioritate art. 90 din, nu se impune reformarea sentinței recurate.
Pentru cele ce preced, în baza art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice în contradictoriu cu intimata - reclamantă împotriva sentinței civile nr.553 din 03 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bacău, în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 martie 2009.
Președinte, - - - | Pt. Judecător, - -- PREȘEDINTE INSTANȚĂ | Judecător, - |
Pt. Grefier, - GREFIER SECȚIE |
Red.
Red.
Tehnored. 2 ex.
14 aprilie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia
