Anulare act administrativ . Decizia 299/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- DECIZIE Nr. 299/2009
Ședința publică de la data de 27 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Violeta Chiriac
JUDECĂTOR 2: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 3: Claudia
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-reclamantă - prin administrator,împotriva sentinței civile nr. 217/CA din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat, cu împuternicire avocațială la dosar, pentru recurenta-reclamantă, și consilier juridic - cu împuternicire de reprezentare pentru intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului P
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul recurentei-reclamante precizează că nu poate depune la dosar raportul comisiei de specialitate ce a analizat Planul Urbanistic Zonal întrucât acest document nu se află la sediul societății.
Instanța pune în vedere reprezentantului intimatului-pârât că la fila 17 dosar fond se face vorbire de un aviz al comisiei de specialitate care nu se află la dosar și că ar fi utilă depunerea acestui înscris.
Reprezentantul intimatului-pârât arată că avizul la care face referire instanța este unul consultativ care poate fi avut sau nu la soluționarea cauzei de față și că motivele emiterii acestui aviz sunt expuse în procesul-verbal al ședinței Consiliului Local, înscris aflat la dosar. Mai precizează că nu are alte apărări decât cele formulate prin întâmpinările depuse.
Avocat arată că nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pentru dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, critică sentința recurată sub aspectele menționate în motivele de recurs, respectiv că, greșit instanța de fond a absolutizat dreptul de apreciere al administrației publice, autoritate care de altfel și-a depășit atribuțiile potrivit art.2 din lit.m din Legea 554/2004 și a comis un abuz de putere așa cum rezultă și din probatoriul administrat în cauză. Mai susține că a demonstrat prin documentele depuse la dosar, că proiectul prezentat de recurentă este un proiect viabil și care poate fi aprobat de intimată. În concluzie, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, fără obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatului-pârât având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, având în vedere că din probele administrate în cauză rezultă că intimata nu exercitat nici un abuz de putere și că recurenta solicită în realitate reanalizarea unui imobil.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
-deliberând-
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț reclamanta C A în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al municipiului PNa solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea măsurii adoptate în ședința ordinară a Consiliului Local al municipiului PNd in 26.03.2008 consemnată în procesul - verbal din aceeași dată de respingere a Proiectului de hotărâre nr. 148 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal aferent Hotel și Complex cazare pe teren proprietatea C A, precum și obligarea Consiliului Local al municipiului P N să reanalizeze situația Proiectului de Urbanism Zonal privind lucrările ce urmează să le execute C A și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că deține în proprietate două imobile în care desfășoară activități de alimentație publică situate în Parcul pe un teren de 3.029 într-o zonă de dealuri subcarpatice, funcțiunea fiind de agrement și recreere, așa cum rezultă din raportul de mediu întocmit în cauză. La 22.03.2007, în scopul extinderii activității economice reclamanta a solicitat Primarului eliberarea Certificatului de Urbanism, fiind eliberat astfel Certificatul cu nr. 577 din 23.05.2007. Au fost obținute avizele pentru utilități, mediu, cultură, acordul vecinilor limitrofi și studiul geotehnic, pe baza acestora fiind întocmit Planul Urbanistic Zonal. Planul a fost analizat de Comisia de specialitate din cadrul primăriei care a întocmit o Notă de fundamentare și un Raport de specialitate ce au stat la baza emiterii Avizului favorabil cu nr. 70 din 17.03.2008 de către Comisia tehnică de amenajare a teritoriului. A fost întocmit Proiectul de Hotărâre nr. 148 pentru aprobarea Planului Urbanistic Zonal și Regulamentul Local de Urbanism. Proiectul a fost respins în ședință cu 15 voturi împotrivă și 6 abțineri.
Reclamanta a susținut că are interes în promovarea actualei acțiuni și motivele invocate de Consiliul Local în respingerea proiectului sunt netemeinice. Cu privire la interes, reclamanta arată că este o chestiune vitală extinderea activității economice în condițiile în care alimentația publică nu este în măsură să asigure fără alte investiții rentabilitatea necesară. Din acest motiv, reclamanta a socotit strict necesar să schimbe parțial funcționarea imobilelor existente din alimentație publică în cazare, prin extinderea pe verticală și orizontală, cu construirea unui hotel P + 3, cu un plus de utilități și locuri de parcare care să corespundă exigențelor actuale în materie de turism și totodată să creeze noi locuri de muncă. Construcțiile propuse se încadrează în zona turistică și de recreere a Parcului. Motivele respingerii proiectului sunt formale și denotă insuficientă aprofundare a documentelor prezentate. Un prim motiv reținut de pârât constă în aceea că reclamanta dorește să facă investiții la două obiective, despărțite ca teren de un teren proprietatea municipiului și că aceasta presupune ca beneficiarul să traverseze terenul proprietatea municipiului. Într-adevăr, investițiile privesc două imobile distincte aflate la cea 80 m unul de celălalt, despărțite fiind de porțiunea de drum dintre ele. Planul Urbanistic Zonal care are înglobat și întregii zone, explică cu detalii situația, precizând că nu se încalcă nici un teritoriu aparținând municipalității, ci doar folosește în mod normal drumul de acces. Un al doilea motiv de respingere constă în aceea că un număr M din locurile de parcare sunt făcute cu acces direct pe terenul municipiului. Reclamanta arată că locurile de parcare se află toate pe teren proprietate privată și că este absolut firesc ca accesul în parcare să se facă din drumul public. Al treilea motiv se referă la lipsa avizului Direcției de Cultură și Patrimoniu, pretinsa diferență fiind invocată de domnul consilier local alui G, director executiv al Direcției de Cultură și Patrimoniu Cultural, care a relevat că în zonă există un arheologic. Avizul în cauză fusese dat încă din luna septembrie 2007 cu nr. 35/20.09.2007, sub semnătura aceluiași consilier local, din care nu rezultă existența nici unui arheologic, avizul fiind anexat la Planul Urbanistic Zonal.
Al patrulea motiv din adresa primăriei constă în aceea că procentul de ocupare pentru obiectivul Hotel este de 100 %, fără ca beneficiarul să aibă prevăzut vreun loc de parcare pe propriul teren. Acest al patrulea motiv nu a fost inclus în procesul verbal de ședință a Consiliului Local, încât ultimul motiv a fost adăugat de semnatarul adresei, în persoana secretarului municipiului, ceea ce este inadmisibil. De asemenea, reclamanta arată că problema locurilor de parcare a fost menționată la pct. 2, astfel încât nu era cazul să fie din nou invocată.
În drept reclamanta invocă dispozițiile Legii nr. 554 2004, art. 1073 din Codul civil și prevederile art. 112 din Codul d e procedură civilă.
În apărările formulate, pârâtul Consiliul Local al municipiului PNa depus întâmpinare. Se arată cu privire la primul capăt de cerere la 26.03.2008 a fost supus spre aprobare Proiectul de hotărâre privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal, aferent Hotel și Complex cazare. Conform prevederilor art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, proiectele de hotărâre înscrise pe ordinea de zi nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite și de raportul comisiei de specialitate a Consiliului. Președintele comisiei de specialitate a prezentat avizul negativ dat proiectului de hotărâre. În plenul aceleiași ședințe au fost explicate și motivele pentru care comisia de specialitate nr. 2 propune respingerea. Aceste motive sunt strict de ordin tehnic și nu au fost avute în vedere la întocmirea documentației Planului urbanistic Zonal.
Conform planului este supusă aprobării edificarea unei construcții care este despărțită de parcarea care o deservește de un teren aparținând domeniului public. Acest teren nu este un teren viran, ci include o cale de acces public reprezentând chiar drumul de acces public care asigură circulația dinspre zona strada - cel M - Parcul spre punctele de interes turistic și în continuare Cercul. Chiar reclamanta recunoaște situația, susținând însă că nu se încalcă terenul municipalității, ci doar se folosește drumul public. Pârâtul arată că fluxul între parcare și obiectiv este perpendicular pe drumul public, având loc prin traversarea acestuia exact în zona unei curbe, o blocare a acestuia și nicidecum o folosire normală a acestuia.
Cu privire la al doilea motiv pârâtul arată că reclamantei i-a fost pus în vedere că accesul auto în numeroasele locuri de parcare nu poate fi făcut direct din drumul public. Conform reglementărilor urbanistice, într-o parcare privată, cuprinzând mai multe locuri, accesul se realizează, firește, din drumul public, dar nu separat pentru fiecare loc de parcare în parte. Parcarea privată se amenajează pe terenul aparținând persoanei fizice sau juridice, delimitată de domeniul public, cu asigurarea unui acces unic direct din domeniul public. Al treilea motiv referitor la lipsa avizului din partea Direcției de Cultură și Patrimoniu, nu mai este valabil, deoarece reclamantul a atașat documentației respectivul aviz.
Cu privire la al doilea capăt de cerere legat de obligarea pârâtului la reanalizarea proiectului de hotărâre, acesta este lipsit de temei legal, motivat de faptul că, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ, în cazul actelor administrative unilaterale, instanța de contencios administrativ poate fi sesizată pentru anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei și eventual reparația pentru daune. Consiliul Local nu poate fi obligat la reanalizarea documentației Planului Urbanistic Zonal, fapt ce ar conduce la emiterea unei hotărâri contrar voinței consilierilor.
Pentru motivele astfel arătate în cuprinsul întâmpinării, pârâtul solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În dovedire au fost depuse înscrisuri: proiectul de hotărâre cu nr. 148 din 26.03.2008, Notă de fundamentare, Raport de specialitate, Proces - Verbal de ședință din 26.03.2008, Certificat de Urbanism, Raport de Mediu, Aviz emis de Campania Județeană Serv, Avid emis de E - On M, Fișa Tehnică emisă de Distrigaz Nord, Aviz Tehnic emis de SC SA, tehnică emisă de Direcția de Sănătate Publică N, Aviz de Mediu, Aviz emis de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural a Județului N și Studiu.
Prin sentința civilă nr. 217/CA din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C P N, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P
Instanța reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat aprobarea Proiectului de Hotărâre nr. 148 privind Planul Urbanistic Zonal aferent proiectului de amenajare și edificare a unui hotel și a unui complex de cazare. In ședința ordinară din 26.03.2008. Consiliul Local a respins Proiectul.
Autoritățile publice în exercitarea atribuțiilor și competențelor ce le sunt conferite, beneficiază de o marjă de apreciere asupra oportunității adoptării de acte administrative. Consiliul Local beneficiază de o astfel de marjă de apreciere asupra aprobării sau respingerii proiectelor de hotărâre, cum este cel solicitat de reclamantă.
S-a apreciat că Procesul - Verbal, ca act administrativ, încheiat la 26.03.2008 nu este unul nelegal și că atâta timp cât nu se depășește cadrul legal, adoptarea soluțiilor de admitere sau respingere a cererilor ține de politica adoptată de autoritatea publică în limita marjei de apreciere de care dispune această autoritate.
A concluzionat instanța de fond că măsura adoptată în ședința ordinară a Consiliului Local din 26.03.2008 nu contravine unei prevederi legale, motiv pentru care cererea de anulare a măsurii va fi respinsă de instanță.
Proiectul de Urbanism Zonal cu privire la lucrările ce intenționează să le execute reclamanta, a făcut obiectul analizei Consiliului Local, motiv pentru care cererea de reanalizare a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile 217/CA din 20 octombrie 2008 a declarat recurs P N, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel se arată că instanța de fond reținând că intimata - pârâtă beneficiază de o marjă de apreciere asupra aprobării sau respingerii proiectelor lasă loc adoptării unor măsuri discreționare, chiar a abV. de drept. Se arată că deși avizul Direcției Culturii și era obținut din septembrie 2007, intimata reține că nu ar fi avut acest aviz, al patrulea motiv de respingere a proiectului a fost adăugat abuziv, rămânând în discuție doar pretinsele "chestiuni tehnice" care însă nu poate fi reținute atâta vreme cât locurile de parcare create sunt pe terenul proprietate personală a reclamantei iar accesul direct de pe terenul municipiului este firesc.
Prin întâmpinare, Consiliul local al municipiului PNa solicitat respingerea recursului arătând că respingerea proiectului nu are un caracter abuziv, argumentele fiind de ordin tehnic iar faptul că celelalte lipsuri din documentația Planului Urbanistic Zonal au fost suplinite nu are relevanță. Se mai arată că instanța nu se poate pronunța asupra unor chestiuni de oportunitate adoptării actelor administrative, aceasta fiind o atribuție legală a autorității. publice emitente iar interesul patrimonial primează interesului public.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate această instanță apreciază că este fondat, urmând a-l admite pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut că autoritățile publice dispun de o marjă de apreciere în adoptarea hotărârilor, însă a reține cu titlu de principiu acest argument ar însemna a accepta de plano că în exercitarea atribuțiilor autoritățile pot lua orice hotărâre, chiar prin abuz de putere. Or, o astfel de interpretare ar lipsi de eficiență însăși dispozițiile legii contenciosului administrativ. Este adevărat că autoritățile dispun de o marjă de apreciere însă dreptul de apreciere trebuie să fie de natură a nu lăsa loc arbitrariului și a nu permite adoptarea hotărârilor într-o manieră discreționară.
Art. 2 al Legii 554/2004 la lit. "n" definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și intereselor cetățenilor, "legiuitorul limitând astfel, cum era și firesc, dreptul de apreciere în limita competenței fiecărei autorități.
Interpretarea dată de instanța de fond este contrară dispozițiilor art. 2 lit. n din Legea 554/2004, câtă vreme instanța de fond a reținut dreptul de apreciere a autorității ca un drept absolut în virtutea căruia pârâta era îndreptățită să respingă proiectul privind aprobarea Planului de Urbanism Zonal întocmit de solicitarea recurentei.
În materie de urbanism și amenajare teritoriului sunt incidente dispozițiile Legii 350/2001, act normativ prin care la art. 36 s-a prevăzut că în aparatul propriu al consiliului municipal funcționează structuri specializate în domeniul amenajării teritoriului și urbanismului, conduse de arhitectul șef al municipiului, art. 37 al. 2 prevăzând că în componența emisiei tehnice intră specialiști din domeniul amenajării teritoriale, comisiei tehnică avizând, potrivit art. 4 din punct de vedere tehnic documentațiile și studiile de fundamentare.
Este adevărat că avizele date de comisia tehnică ce funcționează în baza Legii 350/2001 se supun deliberării și aprobării consiliului local, acesta din urmă având, potrivit art. 56 și ANEXEI 1 din Legea 350/2001 atribuții de aprobare a Planului de Urbanism Zonal, însă respingerea documentației analizate și avizate de comisia tehnică de specialitate nu se poate dispune decât pentru motive întemeiate de natură să înlăture considerentele tehnice avute în vedere de specialiști și doar în limitele competenței consiliului local prevăzutede art. 36 din Legea 215/2001.
Este adevărat că potrivit art. 54 din Legea 215/2001 consiliul local își organizează comisii de specialitate care analizează și avizează proiectele de hotărâri din domeniile lor de activitate, însă în materia urbanismului, prevalează dispozițiile Legii 350/2001. În cauză, comisia tehnică de amenajare a teritoriului și urbanism, în urma analizării documentației a emis avizul nr. 70/17 martie 2008, aviz favorabil pentru Planul Urbanistic Zonal și Regulamentul Local de Urbanism solicitat de Totodată se reține că și prin raportul de specialitate nr. 5947/17 martie 2008, întocmit de arhitectul șef al municipiului PNs -a reținut că documentația îndeplinește condițiile pentru a fi promovată, în același sens fiind și nota de fundamentare întocmită de Primar, secretar și arhitectul șef. Așadar, specialiștii în domeniul amenajării și urbanismului, au avizat din punct de vedere tehnic documentația.
În cadrul ședinței din 27 martie 2008 proiectul de hotărâri a fost respins, reținându-se împrejurarea că nu a fost avizat favorabil de comisia de specialitate nr. 2, un membru al acestei comisii din cadrul consiliului expunând 3 motive care nu sunt de natură a înlătura concluziile comisiei tehnice și urbanism. Astfel, se arată că "trebuie un aviz de la Direcția de Cultură și Patrimoniu" deși anexat documentației și reținut în nota de fundamentare exista avizul Direcției pentru Cultură și Patrimoniu (fila 44 dosar fond) nr. 35 din 20 septembrie 2007. Apărarea intimatei în sensul că s-ar fi obținut avizul ulterior ședinței din 28 martie 2008 nu poate fi reținută atâta vreme cât avizul era eliberatdin septembrie 2007.
Cum s-a reținut inexistența unui aviz care era anexat documentației se impune reanalizarea proiectului de hotărâre privind Planul de Urbanism Zonal și Regulamentul Local de Urbanism doar și pentru acest motiv.
Sub aspectul celorlalte motive, respectiv acela că beneficiarul trebuie să traverseze terenul proprietatea municipiului și că un număr M de locuri de parcare sunt cu acces direct de pe terenul municipiului, această instanță reține că nu sunt de natură a înlătura concluziile comisiei tehnice care funcționează în baza legii 350/2001. Pornind de la definiția Planului Urbanistic Zonal dată de art. 47 din Legea 350/2001, în ipoteza în care consilierii ar fi ajuns la concluzia că nu cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute la al. 2 al art. 47 aveau posibilitatea de a dispune refacerea Planului Urbanistic Zonal sau a solicita opinia specialiștilor de la urbanism. Mai mult, respingerea proiectului este fundamentată doar pe neavizarea de către comisia nr. 2 din cadrul consiliului (aviz ce are caracter consultativ față de dispozițiile Legii 350/2001) fără a fi precizate motivele pentru care nu se aprobă, conform art. 37 al. 5 din legea 350/2001, avizele date de comisia tehnică de urbanism, comisie care apreciat că documentația îndeplinește condițiile legale.
În ce privește apărarea recurentei în sensul că prin actul contestat s-au reținut 3 motive iar prin adresa prin care i s-a comunicat respingerea proiectului instanța apreciază că fiind investită cu verificarea legalității hotărârii aprobate la 26 martie 2008 are a verifica doar motivele înserate în actul contestat, adresa invocată neavând natura unui act administrativ.
Pentru cele ce preced, instanța apreciază că în raport de înscrisurile depuse și de dispozițiile legale incidente în materia urbanismului, hotărârea de respingere a proiectului apare ca un exces de putere în sensul art. 2 lit. n din Legea 554/2004, impunându-se reanalizarea proiectului de hotărâri nr. 148/2008.
În consecință, în baza art. 312 cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, această instanță va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantăPprin administrator G împotriva sentinței civile nr. 217/CA din 20 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârâtCONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P
Modifică sentința recurată în sensul că admite acțiunea; anulează măsura adoptată în ședința Consiliului Local al Municipiului PNd in 26 martie 2008,consemnată în Procesul - Verbal încheiat la aceeași dată de respingere a Proiectului de hotărâre nr.148 privind aprobarea Planului Urbanistic Zonal și Regulamentul Local de Urbanism aferent Hotel și Complex de cazare.
Obligă Consiliul Local al municipiului P N să reanalizeze proiectul de hotărâre susmenționat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27 martie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
red.
tehnored. 3 ex.
06 aprilie 2009
Președinte:Maria Violeta ChiriacJudecători:Maria Violeta Chiriac, Lăcrămioara Moglan, Claudia
