Obligația de a face. Decizia 354/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.354/CA
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în Calea nr.202, sector 1, B, împotriva sentinței civile nr. 1568/14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios-administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în, -, -.5Sud,.D,.28, județul C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 1568/14.11.2008 a Tribunalului Constanțaa fost admisă acțiunea formulată d reclamanta în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind obligată pârâta să efectueze plata celei de-a doua tranșe a despăgubirilor acordate cu titlul de compensație prin ordinul de validare nr. 1753/14.03.2006, actualizată cu indicele de inflație, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
Prima instanță a reținut că a fost investită cu cererea prin care reclamanta, la data de 06.02.2008, a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B, obligarea sa la plata celei de a doua tranșe a despăgubirilor aprobate prin Ordinul de validare nr.1753/14.03.2006 emis la data de 14.03.2006.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, prin Ordinul de validare nr.1753/14.03.2006 în calitate de moștenitoare a autorilor săi i s-au acordat compensații bănești pentru bunurile abandonate în Bulgaria plătibile în două tranșe.
Prima tranșă în valoare de 40% a fost primită în luna aprilie 2006, iar eșalonarea nu poate depăși doi ani consecutivi.
A menționat că, în temeiul art.8 alin.(1) din Legea nr.554/2004, s-a adresat pârâtei cu reclamație administrativă.
Reclamanta a apreciat că este vătămată în dreptul său de a primi compensația ce i se cuvine, prin refuzul nejustificat al autorității de a efectua plata celei de a doua tranșe a compensațiilor.
În drept au fost invocate - art.8 alin.(1) din Legea nr.554/2004, art.8 din Legea nr.9/1998, nr.HG286/2004.
În susținerea cererii au fost depuse reclamația administrativă și confirmarea de primire.
Legal citată, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a formulat întâmpinare, dar în dovedirea apărării a depus Ordinul nr.1753/14.03.2006 și documentația aferentă.
Procedând la soluționarea cauzei instanța a reținut că reclamanta a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună efectuarea plății celei de a doua tranșe a despăgubirilor acordate prin Ordinul nr.1753/14.03.2006.
Prin actul administrativ enunțat, pârâta a validat Hotărârea nr.2256/28.02.2005 a Comisiei Județene C pentru aplicarea Legii nr.9/1998 prin care au fost acordate compensații bănești în cuantum de 35.111,65 lei.
Potrivit art.2 din actul normativ enunțat suma acordată cu titlu de compensație va fi eșalonată în conformitate cu art.5 din nr.HG286/2004.
Astfel, în temeiul textului de lege enunțat, compensațiile se achită beneficiarilor eșalonat, pe parcursul a 2 ani consecutivi astfel: 40% în anul în care se face plata și 60% în anul următor în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat.Cota de 60% în cuantumul compensației, achitată în anul următor se actualizează în condițiile Legii nr.9/1998.
Dispozițiile legale enunțate se coroborează cu prevederile nr.HG1643/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea nr.OG94/2004 care completează dispozițiile enunțate în sensul reactualizării despăgubirilor calculate.
Drept urmare, reclamantei, fiindu-i achitate drepturile privind prima tranșă, respectiv 40% din sumă (aprilie 2006), cuvenită drept compensații bănești pentru bunurile abandonate în Bulgaria de autorii săi, în considerarea dispozițiilor enunțate, pârâta avea obligația achitării celei de a doua tranșe în condițiile precizate în cuprinsul actului de validare.
În consecință, potrivit art.18 alin,(1) din Legea nr.554/2004, modificată și completată prin Legea nr.262/2007, instanța a admis acțiunea și a obligat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata celei de a doua tranșe de 60% din cuantumul despăgubirilor actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii ca nefondată.
În criticile sale, recurenta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, arătând că titlul a cărui executare se solicită nu emană de la o instanță de contencios administrativ, iar pe fondul cauzei a solicitat să de dispună respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru că suma ce urmează a fi achitată intimatei reclamante respectă prevederile art. 38 alin.5 din HG 753/1998, în măsura în care aceste sume sunt aprobate anual prin bugetul de stat cu destinația de despăgubiri.
Legal citată, intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul potrivit prevederilor art. 3041Cod proc.civ. Curtea reține caracterul său neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Urmare a refuzului nejustificat al autorității administrative de a răspunde solicitării petentei, acesta a investit Tribunalul Constanța cu cererea sa de obligare a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata tranșei a II-a din despăgubirile aprobate prin Ordinul de validare nr. 1753/14.03.2006, competența de soluționare a acestei cereri fiind corect stabilită în favoarea secției de contencios administrativ, conform prevederilor art. 2, alin. 2 și art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste considerente, Curtea, analizând primul motiv de recurs, reține că acesta este nefondat, hotărârea supusă controlului judiciar fiind pronunțată de o instanță competentă.
Pe fondul cauzei, recurenta a invocat dispozițiile art. 38, alin. 5 din HG nr. 753/1998, potrivit cărora "ompensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:
a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei;
b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei;
c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei."
În lumina dispozițiilor art.18 din Legea nr. 554/2004, "instanța de contencios administrativ poate să oblige autoritatea publică să efectueze o anumită operațiune administrativă."
Ordinul de validare nr. 1753/14.03.2006 a statuat că plata sumelor acordate cu titlul de despăgubiri pentru bunurile abandonate în Bulgaria se va face în două tranșe, respective 40% din 35.111, 65 RON în anul 2006, restul de 60% din această sumă urmând a fi efectuată în cursul anului 2007."
Ignorând aceste dispoziții cuprinse în actul administrative de recunoaștere a drepturilor sale, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a refuzat să răspundă în termenul legal solicitării adresate de petenta, în sensul îndeplinirii benevole a obligației de plată a tranșei a II-a, fapt ce a dat naștere raportului juridic litigios în care s-a apelat la forța de coerciție a instanței de judecată.
Văzând că termenul stabilit prin ordinul de validare nr. 1753/14.03.2006 pentru plata sumelor datorate ca despăgubiri în temeiul Legii nr.9/1998 era depășit la data formulării cererii de chemare în judecată, Curtea reține că în mod judicios a procedat judecătorul fondului atunci când a obligat autoritatea publică să aducă la îndeplinire dispozițiile actului administrativ ce a dat naștere acestei obligații, intimata reclamantă fiind îndreptățită la plata tranșei a II-a din aceste despăgubiri, actualizate conform dispozițiilor art. 38, alin.6 din HG nr. 753/1998.
Prin urmare, dat fiind caracterul neîntemeiat al criticilor aduse hotărârii supuse controlului judiciar, Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1568/14.11.2008 a Tribunalului Constanța, prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat în contencios administrativ și fiscal de pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în Calea nr.202, sector 1, B, împotriva sentinței civile nr. 1568/14 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția comercială, contencios-administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, cu domiciliul în, -, -.5Sud,.D,.28, județul C, având ca obiect obligația de a face, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 12 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored.jud.- 2 ex./17.11.2009
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
