Obligația de a face. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 361/CA
Ședința publică de la 01 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț
Judecător: I - -
Grefier:
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta, domiciliată în I, Bd. - cel M și, nr.3, -.1-1,. A,.14, județul I, în contradictoriu cu intimații: Primarul Municipiului I, Unitatea Administrativ Teritorială - reprezentată de Primarul Municipiului, având ca obiect - obligația de a face, recurs împotriva sentinței numărul 19/ca/16.01.2009 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că actele și lucrările dosarului au fost analizate în ședința publică din 25.05.2009, fiind cuprinse în încheierea din acea zi, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune note de concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 01.06.2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 15/CA/16.01.2009 Tribunalul Iașia admis excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată și a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului I, ca lipsită de interes.
În motivarea sentinței reține instanța că prin sentința civilă nr. 11781/29.10.2003 a Judecătoriei Iași reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să desființeze/demoleze lucrările de construcție realizate fără autorizație de construcție, lucrări ce constau în zidirea golurilor de la fereastră și ușa sufrageriei și închiderea terasei blocului din dreptul apartamentului reclamantei.
Sentința civilă nr.11781/2003 a Judecătoriei Iașia rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1305/13.10.2006 a Curții de Apel Ploiești, iar prin Încheierea ( filele 96 - 98 dosar) dată în dosarul nr- la data de 12.05.2008 Judecătoria Iașia admis cererea pârâtului Primarul mun. I și la autorizat pe acesta în mod irevocabil ca pe cheltuiala reclamantei să ridice lucrările de construcție efectuate de aceasta fără autorizație de construcție inclusiv realizarea închiderilor cu geam termopan.
Ca urmare a situației litigioase dintre părți tribunalul constată că reclamanta s-a adresat la data de 26.02.2003 pârâtului Primarul mun. I în vederea eliberării certificatului de urbanism, sens în care la data de 26.03.2003 sub nr. 1101 s-a eliberat certificatul de urbanism în vederea efectuării studiilor și obținerii avizelor necesare pentru închiderea balconului și parțială a terasei blocului.
Ulterior, autorizația de construcție nu a mai fost eliberată de pârâtul mun. I ca urmare a faptului că prin sentința civilă nr. 11781/29.10.2003 a Judecătoriei Iași reclamanta din prezenta cauză a fost obligată să desființeze/demoleze lucrările de construcție realizate fără autorizație de construcție, lucrări ce constau în zidirea golurilor de la fereastră și ușa sufrageriei și închiderea terasei blocului din dreptul apartamentului reclamantei, fiind comunicat punctul de vedere al autorității administrative în acest sens.
Motivul neeliberării autorizației de construcție constă în faptul că reclamanta, anterior demarării procedurii de eliberare a autorizației de construcție, a efectuat lucrările pentru care solicita autorizarea astfel încât în urma reclamațiilor administrative formulate de vecinii reclamantei s-a ajuns la sancționarea contravențională a acesteia precum și la demolarea construcțiilor efectuate fără autorizație.
Susținerea reclamantei că demolarea nu mai poate fi dispusă după intrarea în vigoare a Ordinului nr. 1430/2005 emis de Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Locuinței este nefondată motivat de faptul că la pronunțarea Deciziei nr. 1305/13.10.2006 Curtea de Apel Ploieștia avut în vedere și incidența acestui act normativ reieșind din practicaua și considerentele deciziei că această chestiune a fost analizată de instanța de recurs în raport de situația de fapt și de drept dedusă judecății.
Prin urmarea, instanța de contencios administrativ constată că refuzul pârâților de a emite autorizația de construcție solicitată nu a fost unul nejustificat dată fiind situația litigioasă dintre părți astfel încât având în vedere că reclamanta în mod irevocabil a fost obligată la demolarea construcțiilor edificate fără autorizație tribunalul nu poate obliga autoritatea administrativă la emiterea autorizației, acțiunea în contencios administrativ fiind lipsită de interes în raport de hotărârile judecătorești irevocabile anterior indicate.
Interesul procesual al reclamantei în a solicita obligarea pârâților să emită autorizația de construcție nu poate fi considerat actual și licit în raport de alte hotărâri judecătorești irevocabile prin care acesta a fost obligată să demoleze aceleași lucrări efectuate fără autorizație, hotărârile fiind pronunțate în raport de prevederile art.32 alin.1 lit. b din Legea nr.50/1991.
Demersul judiciar al reclamantei nu poate fi considerat însă ca neîntemeiat întrucât aceasta are dreptul din punct de vedere legal să solicite din nou eliberarea autorizației de construcție cu parcurgerea căilor administrative legale și cu respectarea normativelor în vigoare legate de detalii tehnice și acorduri specifice.
De altfel, însuși legiuitorul prin Normele metodologice de aplicare a legii nr.50/1991 aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005 emis de Ministerului Transporturilor Construcțiilor și Locuinței dă dreptul reclamantei de a intra în legalitate (art. 56), însă această intrare în legalitate trebuie să aibă la bază reluarea procedurii de emitere a autorizației de construcție, fiind fără relevanță documentația ce deja a fost cenzurată de pârâți și instanțele de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
Susține recurenta că a solicitat emiterea autorizației de construire pe baza documentației depusă la Primăria I, în baza prevederilor Ordinului 1430/2005 și nu retroactiv.
Având în vedere documentația depusă la dosarul cauzei, proiectul acceptat și avizat de comisia de urbanism, avizele de la autoritățile competente și interesul legitim de a obține autorizația, excepția a fost greșit reținută de către instanța de fond.
Intimatul nu a depus întâmpinare în cauză.
Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, conform art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Primarul municipiului I să-i elibereze autorizația de construcție pentru închiderea unui balcon și închiderea parțială a terasei cu tîmplărie termopan, cerere formulată în urma răspunsului negativ al primarului la solicitarea cu nr. 9148/13.02.2008.
În drept a invocat dispozițiile art. 56 pct. 3 din Ordinul ministrului nr. 1430/2005, ce reprezintă cadrul legislativ valabil privind normele metodologice de aplicare a legii 55/1991.
Anterior formulării acestei acțiuni în justiție, reclamanta a fost beneficiara certificatului de urbanism nr. 1101/03.2003, ale cărui condiții pretinde că le-a îndeplinit, depunând toată documentația care i s-a cerut.
Astfel precum a reținut instanța de fond, prin sentința civilă 11781/29 octombrie 2003 a Judecătoriei Iași reclamanta a fost obligată să desființeze lucrările de construcții ridicate fără autorizație, iar această sentință a rămas irevocabilă prin decizia 1305/13.10.2006 a Curții de Apel Ploiești.
Ulterior, prin încheierea pronunțată în dosar - din 12.05.2008 s-a admis cererea petentului Primarul Municipiului I de a desființa construcțiile edificate fără autorizație pe cheltuiala reclamantei.
Reținând această situație litigioasă dintre părți, finalizată prin obligarea reclamantei din prezenta cauză la demolarea construcției, instanța de fond apreciat că "interesul procesual al reclamantei în a solicita obligarea pârâtei să emită autorizația de construcție nu "poate fi considerat actual și licit" în raport de celelalte hotărâri judecătorești pronunțate în cauză.
Ori, actualitatea interesului reclamantei în acțiunea dedusă judecății nu se impune a fi apreciată prin raportare la situația litigioasă anterioară, finalizată prin hotărâri judecătorești irevocabile, hotărâri ce s-au pronunțat asupra unui obiect întru totul diferit de cel în prezent invocat, ci prin examinarea susținerilor reclamantei, în sensul că s- adresat organelor abilitate de lege în vederea obținerii autorizației de construcție.
Din acest punct de vedere se impunea a fi examinat de către instanță dacă reclamantul a formulat cerere nouă pentru eliberarea autorizației de construire, dacă a primit sau nu un răspuns, precum și care este obiectul exact al acțiunii formulate (obligarea pârâtului de a emite autorizația sau plângere împotriva refuzului de eliberare).
Din actele depuse la dosar rezultă că reclamanta a adresat Primăriei I - Serviciul Urbanism - o solicitare de a i se emite autorizația de construcție, cerere înregistrată sub nr. 9148/31 ianuarie 2008, ceea ce semnifică o reluare a procedurii, fiind lipsit de relevanță faptul că reclamanta invocă, în sprijinul solicitărilor sale, documente emise în anul 2003. Dacă acestea pot sau nu să fie luate în considerare în cadrul procedurii de eliberare a autorizației de construcție urmează să decidă organul abilitat să emită acest act. Instanța de judecată trebuia să aprecieze interesul reclamantei în promova acțiunea în justiție față de noile solicitări adresate de aceasta, iar nu față de caracterul actual sau nu al actelor depuse alăturat cererii adresată Primarului.
Însăși instanța de fond reține că reclamanta poate solicita din nou eliberarea autorizației de construire, iar în condițiile în care se face dovada unei noi solicitări în acest sens nu se poate reține lipsa de interes a reclamantului în formularea acțiunii în justiție.
Reclamanta urmărește ca, prin invocarea dispozițiilor art. 56 din Ordinul 1430/2005, să intre în legalitate cu privire la construcția realizată inițial fără autorizație, astfel încât interesul său are caracter actual și, desigur, licit, atât timp cât nu s- demonstrat urmărirea unor scopuri nelegale, de fraudare a dispozițiilor legale incidente.
Raportat la aspectele reținute, Curtea apreciază că excepția lipsei de interes nu se impune a fi reținută în cauză, astfel încât, conform art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de către reclamanta împotriva sentinței civile nr. 19/ca/16.01.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Iulia
- - - - - - -
Grefier,
Red. - 30.06.2009
Tehnored.
02 ex.
01.07.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia
