Obligația de a face. Decizia 370/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.370
Ședința publică din 27 MARTIE 2007
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de repunere în termenul de recurs și recursul formulat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.718/15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Municipiul T prin Primar, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamanților recurenți și consilier juridic în reprezentarea pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul reclamanților recurenți depune la dosar dovada că recurenții au fost în Italia în perioada 03-18 noiembrie 2007.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea cererii de repunere în termenul de recurs, întrucât recurenții au fost plecați în străinătate și când s-au întors au constatat că, a expirat termenul de recurs și consideră că sunt îndeplinite dispozițiile.103 Cod procedură civilă.
Cu privire la recurs, solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate, obligarea pârâtului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu recurenții,fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat apreciază că recursul este tardiv formulat,motivul că recurenții au fost plecați din țară nu este un temeinic și legal,iar cu privire la recurs solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală;instanța nu se poate substitui voinței părților.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de repunere în termen și a recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.718/CA din 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulata de reclamanții și, împotriva pârâtului Municipiul T prin Primar, având ca obiect obligația de a face ca neîntemeiata.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, sub nr. 16750/23.11.2005, reclamanții și, au chemat în judecată Municipiul T reprezentat de Primar, solicitând obligarea acestuia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul în suprafață de 4910 mp. Înscris în CF - T, nr.top. 17292 iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de contract de vânzare-cumpărare; în subsidiar solicită obligarea pârâtului la încheierea unui contract de concesiune cu privire la același teren.
În motivarea acțiunii s-a arătat că asupra construcțiilor ce compun baza de agrement situate pe terenul identificat mai sus și compuse din clădire, club teren tenis, teren handbal cu tribună,bazine de înot, cu cabine, stație radioficare, terasă acoperită, grup sanitar, platformă betonată pentru plajă, împrejmuire alei betonate și drum de acces în str. - nr. 16, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate în baza contractului autentificat sub nr. 7680/21.12.2004, încheiat cu vânzătoarea SC S SRL
În drept s-a invocat art.32 ind.1 din Legea nr. 99/1999 și art 1073. civ. art.5 al.2 din Legea nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 3707/05.04.2006, Judecătoria Timișoaraa respins acțiunea ca neîntemeiată pe motiv că reclamanta, în calitate de succesor în drepturi după SC SA T trebuia să urmeze procedura administrativă reglementată de HG nr. 834/1991 pentru a obține dreptul de proprietate asupra terenului și nu să depună documentația direct la instanță, care nu este competentă să recunoască reclamantei un drept de proprietate sau să oblige pârâtul la încheierea unei vânzări asupra terenului în litigiu.
Tribunalul Timiș prin decizia civilă nr. 702/A/02.10.2006, pronunțată în dosar nr. 7181/2006, a admis apelul declarat de apelanții și împotriva sentinței civile mai sus indicate,pe motiv că prima instanță a schimbat temeiul de drept al acțiunii, fără a-l pune în discuția părților, pe care apoi a respins-o ca neîntemeiată deși reține necompetența instanței în a recunoaște un drept de proprietate în favoarea reclamanților și a trimis cauza spre rejudecare judecătoriei Timiș.
Împotriva deciziei civile mai sus indicate, a declarat recurs pârâtul Municipiul T, prin Primar, însă prin decizia civilă nr. 48/18.01.2007, pronunțată în dosar nr.7028/2006, Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus respingerea acestuia.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr-.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâtul Municipiul T, prin reprezentantul său Primarul, depune la data de 20.03.2007, completare la întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală.
La data de 04.04.2007, reclamanții depun precizare de acțiune prin care invederează instanței că în speță sunt aplicabile dispozițiile legale speciale, nu dispozițiile codului civil, la care face referire pârâtul.
Pârâtul depune la data de 02.05.2007, note de ședință prin care solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă și tardiv formulată, anexând la dosar extras din OUG nr. 88/ 23.12.1997.
La termenul de judecată din 30.05.2007, instanța din oficiu pune în discuția părților excepția competenței de soluționare a Judecătoriei Timișoara și apreciind că în cauză sunt incidente disp. art.1 din Legea nr.554/2004, față de precizarea reclamanților că înțeleg să-și întemeieze acțiunea și pe dispozițiile acestei legi, indicând faptul că actul administrativ pe care îl atacă este Adresa nr. 2005--/22.07.2005, emisă de Primăria T - Direcția de patrimoniu, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș - secția Comercială și de Contencios Administrativ.
În fața acestei instanțe, reclamanții și au depus Concluzii prin care reiterează cererea de obligare în principal a pârâtului la încheierea contractului de vânzare cumpărare a terenului aferent construcțiilor proprietatea lor, iar în subsidiar obligarea aceluiași pârât la concesionarea terenului în litigiu, în favoarea reclamanților.
Temeiul de drept al acțiunii, este nr.OG 88/1997, respectiv art. 32 indice 1, alin.3 din actul mai sus indicat.
Analizând probele de la dosar, tribunalul constată că:
Textul de lege invocat de reclamanți și pe care aceștia pe care își întemeiază acțiunea prevede că:
(1) Societățile comerciale care dețin terenuri ce sunt necesare pentru desfășurarea activității în conformitate cu obiectul lor de activitate și al căror regim juridic urmează să fie clarificat vor continua să folosească aceste terenuri până la clarificarea regimului lor juridic.
(2) Societățile comerciale se privatizează fără a include în capitalul social valoarea terenului prevăzut la alin. (1).
(3) După clarificarea regimului juridic terenurile clasificate ca aparținând domeniului public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, rămân în folosința societăților comerciale privatizate sau care urmează a fi privatizate, pe baza unei concesiuni acordate de autoritatea competentă, pentru perioada maximă prevăzută de lege. Prin derogare de la dispozițiileLegii nr. 219/1998privind regimul concesiunilor, metoda, procedura și documentația necesare pentru acordarea concesiunilor vor fi prevăzute în normele metodologice emise în aplicarea prezentei ordonanțe de urgență. Terenurile clasificate ca aparținând domeniului privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz,pot ficoncesionate în condițiile prevăzute mai sus, închiriate sau oferite societății comerciale spre a fi cumpărate.
După cum a fost motivată acțiunea reclamanților încă de la început și finalizând cu concluziile scrise, aceștia cer ca instanța de judecată să oblige pe pârât să încheie cu ei, un contract de vânzare cumpărare, sau unul de concesiune, pentru terenul în litigiu, iar pârâtul a avut o atitudine constantă, manifestând-se și prin Adresa nr. SC 2005 - -/22.07.2005, (fila 13 dos) prin care arată că nu este de acord cu vânzarea terenului, aceiași atitudine păstrând-o și în timpul cercetării judecătorești, inclusiv la judecarea în fond a cauzei. Or, din analiza textului de lege mai sus redat, rezultă că statului sau unităților administrativ teritoriale nu le este impusă obligația de a vinde, concesiona sau închiria terenurile aparținând domeniului privat al statului, rămânând la latitudinea lor dacă optează pentru a încheia un astfel de contract. Apoi, vorbind despre încheierea unui contract, de orice fel, el este un act bilateral, iar una din condițiile contractului este consimțământul valabil a părților ce se obligă. În cazul de față, instanța de judecată nu poate obliga pârâtul să încheie un act pe care însăși legea nu îl obligă să-l încheie, pentru că disp. art. 32 ind.1 alin.2 din OG nr.88/1997 conțin o normă permisivă și nu imperativă pentru proprietarul terenului, statul sau o unitate administrativ teritorială.
Dacă proprietarilor construcțiilor le este recunoscut dreptul de a solicita cumpărarea sau concesionarea terenurilor, aferente construcțiilor și proprietarilor terenurilor le este recunoscut dreptul de a încheia sau nu contracte cu proprietarii imobilelor, iar instanțele de judecată nu au puterea de a se substitui voinței acestora din urmă.
Pentru considerentele mai sus invocate, văzând disp. Legii nr. 99/1999 dar și disp. art. 948 și 953. civ. tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanții și, având ca obiect obligația de a face, ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs și cerere de repunere în termenul de recurs, reclamanții și, și au solicitat repunerea în termenul de recurs, cu motivarea că au fost absenți din țară în perioada în care trebuiau să formuleze cererea de recurs, fiind delegați în interesul serviciului.
În ceea ce privește cererea de recurs, recurenții au solicitat modificarea sentinței și admiterea acțiunii reclamanților.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 15 ianuarie 2008, intimatul a invocat excepția tardivității depunerii cererii de recurs, întrucât nu a fost declarat în termenul de 15 zile de la data comunicării sentinței, conform art.301 din Codul d e procedură civilă.
Cererea de repunere în termenul de recurs este neîntemeiată, iar recursul declarat de reclamanți este tardiv.
Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar, instanța va reține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.103 din Codul d e procedură civilă privind admiterea cererii de repunere în termenul de exercitare a recursului, deoarece, reclamanții nu au dovedit că au fost împiedecați printr-o împrejurare mai presus de voința lor, de a formula cererea de recurs. Susținerea reclamanților, în sensul că au fost plecați în delegație, în interes de serviciu, nu este de natură să conducă instanța la repunerea în termenul de recurs, nefiind o împrejurare mai presus de voința acestora, mai ales că reclamanții au fost reprezentați de avocat la instanța de fond. Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului ca neîntemeiată, conform art.103 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit dovezilor de comunicare a sentinței civile nr.718 din 8 octombrie 2007 de la filele 17 - 18 dosar tribunal, rezultă că hotărârea a fost comunicată reclamanților la data de 5 noiembrie 2007 iar cererea de recurs a fost formulată la data de 29 noiembrie 2007, cu depășirea termenului de 15 zile de la comunicare, conform art.3011din Codul d e procedură civilă.
Având în vedere că reclamanții nu au formulat cererea de recurs în termenul prevăzut de lege, instanța va respinge recursul ca fiind tardiv declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamanții și și recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 718 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 27 martie.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Prima instanță - Tribunalul Timiș - Judecător,
Red.CM -24.04.2008 Tehnored LM-07.05.2008- 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
