Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 374/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-- 06.03.2008
DECIZIA CIVILĂ Nr. 374
Ședința publică de la 27 martie 2008
PREȘEDINTE: Mircea Ionel Chiu
JUDECĂTOR 2: Cristian Alexandru Dacu
JUDECĂTOR:- -
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T împotriva sentinței civile nr.125/CA/30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații,MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE - prin Direcția Generală de Reglementari Juridice și Contencios și DIRECȚIA audit INTERN - MIRA B, având ca obiect litigii privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei recurentui consilier juridic,prezent intimatul reclamant,lipsă fiind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta recurentului pârât solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinare și menținerea hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând asupra,recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.125 din 30.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, DIRECȚIA AUDIT INTERN DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T,s-a admis cererea de chemare în garanție a FB, cerere formulată de pârâtul A
Au fost obligați pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și DIRECȚIA AUDIT INTERN DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B la plata către reclamant, a sporului de fidelitate pe anul 2005, până la data de 30.11.2005, actualizat în raport de rata inflației.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE Bac hematei în garanție MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B,a obligat chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR B să vireze pârâtului MINISTERUL INTERNELOR și REFORMEI ADMINISTRATIVE B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului, cu titlu de spor fidelitate și pârâtul A B la plata către reclamant a sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî aceasta, instanța a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 12.09.2007 reclamantul a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B și DIRECȚIA AUDIT INTERN DIN CADRUL MINISTERULUI INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, obligarea acestora la plata sporului de fidelitate prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea polițiștilor, în sumele cuvenite pentru anul 2005, actualizată cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a învederat că fost funcționar public, cu statut special - polițist, fiind încadrat la Direcția Audit Intern a MIRA B, iar conform art. 6 din nr.OG 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 și Ordinului Ministrului Administrației și Internelor, nr. 132/2004 în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională beneficiază de un spor de fidelitate în funcție de vechimea din serviciu.
S-a mai arătat că acest drept a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004, însă chiar dacă a fost suspendat nu se poate considera că acest drept nu ar fi existat, mai ales că începând cu anul 2006 plata acestui drept a fost reluată. Reclamantul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din nr.OUG 118/2004 prin care plata dreptului a fost suspendată pentru anul 2005 nu conține vre-o referire la desființarea dreptului la sporul de fidelitate ci doar suspendarea exercițiului acestuia.
S-a mai arătat că suspendarea unui drept nu echivalează cu însăși înlăturarea lui pentru anul 2005. considera altfel s-ar contraveni art. 53 din Constituție și reglementărilor date prin art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Reclamantul a subliniat că pentru ca un drept să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" un atare drept nu poate fi considerat că nu ar fi existat în anul 2005, altfel s-ar ajunge la vidarea dreptului de substanța sa.
Respectarea principiului încrederii în statul de drept implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricăror tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive.
La data de 22.10.2007 pârâtul MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE B, a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a arătat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, sens în care a solicitat respingerea acesteia.
Astfel, s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 6 din G, nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.". De asemenea în art. 64 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată", în alineatul 2 menționându-se expres că " La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare".
Pârâtul a subliniat că în considerarea acestor dispoziții legale, potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau produce efecte juridice. În această situație, în bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate. De altfel, în art. 57 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că " acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual". Având în vedere că potrivit dispozițiilor legale invocate exercițiul dreptului prevăzut de art. 6 din nr.OG 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, a fost suspendat în anul 2005, instituția pârâtă nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, întrucât aceasta ar echivala cu recunoașterea producerii de efecte juridice a unui act normativ a cărui aplicare, în perioada de referință, era suspendată.
Pârâtul a arătat astfel că se impune respingerea cererii ca neîntemeiată.
La data de 22.10.2007 pârâtul MIRA Bad epus la dosarul cauzei cerere de chemare în garanție a MEF B, prin care a solicitat, în cazul în care este admisă acțiunea reclamantului, să fie obligat cel chemat în garanție prin aceeași hotărâre să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele solicitate de reclamant.
S-a mai arătat că în conformitate cu prevederile art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, "pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază..". În art. 64 alin. L din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, se prevede că "în cazuri speciale aplicarea unui act normativ poate fi suspendată printr-un alt act normativ de același nivel sau de nivel superior. În această situație se vor prevedea, în mod expres, data la care se produce suspendarea, precum și durata ei determinată", în alineatul 2 menționându-se expres că " La expirarea duratei de suspendare actul normativ sau dispoziția afectată de suspendare reintră de drept în vigoare". În considerarea acestor dispoziții legale, potrivit art. 2 alin. 1 din OUG nr. 118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în anul 2005 s-a suspendat aplicarea dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 353/2003, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005 dispozițiile art. 6 din nr.OG 38/2003, cu modificările și completările ulterioare, nu puteau produce efecte juridice.
Pârâtul MIRA Bi a subliniat că în această situație, în bugetul aprobat Ministerului Internelor și Reformei Administrative în anul 2005 nu au fost prevăzute fonduri pentru plata sporului de fidelitate. De altfel, în art. 57 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că " acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual".
Pârâtul a arătat că potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 500/2002 angajarea cheltuielilor se face în limita creditelor bugetare aprobate, iar orice angajare și utilizare a creditelor bugetare în alte scopuri decât cele aprobate determină atragerea răspunderii celor vinovați. S-a mai arătat că pentru anul 2005 nu au fost prevăzute sume pentru această destinație.
Pârâtul MIRA Baî nvederat că potrivit dispozițiilor HG nr. 386/2007, bugetul de stat este gestionat de Ministerul Economiei și Finanțelor, în ipoteza admiterii acțiunii, această instituție trebuie să vireze Ministerului Internelor și Reformei Administrative sumele necesare efectuării acestor plăți, dând astfel eficiență actului de justiție.
La data de 12.12.2007 chematul în garanție Bad epus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat, în principal, pe cale de excepție, constatarea lipsei calității procesuale pasive a chematul în garanție a Misterului Economiei și Finanțelor; pe cale de excepție, a inadmisibilității acțiunii pentru neefectuarea de către reclamant a procedurii prealabile administrative obligatorii prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pe fond respingerea cererii ca netemeinică și nelegală și în subsidiar, respingerea cererii de chemare în garanție ca inadmisibilă.
În apărare pârâtul MEF Baa rătat că invocă excepția privind lipsa calității procesuale pasive a MEF B, deoarece, pe de o parte, între reclamant și Ministerul Economiei și Finanțelor nu exista absolut nici o relație de serviciu sau raport de muncă, iar pe de alta parte, MEF nu trebuie confundat cu Statul R sau cu bugetul de stat. Rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului de stat pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, respectând procedura reglementata potrivit art. 16-30 din Legea nr. 500/2002, modificata, privind finanțele publice.
Ministrul Internelor Și Reformei Administrative este ordonator principal de credite bugetare, la fel ca și Ministrul Economiei Și Finanțelor, și ca urmare, în ceea ce privește sumele necesare acoperirii cheltuielilor de personal ale angajaților, nu poate fi obligat la plata un alt ordonator principal de credite, respectiv Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru salariații unor instituții bugetare stat care sunt cuprinse în bugetul unui alt ordonator principal de credite bugetare. Atribuții în angajarea și salarizarea reclamantei are în exclusivitate numai Ministerul ternelor și Reformei Administrative, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor sa fie implicat în vre-un fel în aceste relații.
Pârâtul MEF Bai nvocat instanței de judecată, cu privire la fondul cauzei, luând în considerare caracterul de contencios administrativ al acțiunii formulate de reclamantă, pe cale de excepție inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile reglementata de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, actualizată. Astfel, reclamantul nu s-a adresat pârâtului cu o cerere pentru a i se acorda prima de concediu înainte de înregistrarea pe rolul Tribunalului Timișa prezentei cereri de chemare în judecată.
S-a mai solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și eronată cu privire la admiterea plății primei de vacanță pentru perioada 2004, 2005 și 2006 actualizată cu rata inflației, precum și a sporului de fidelitate pentru perioada 2005, actualizat cu rata inflației.
În apărare, s-au invocat dispozițiile art. 2 alin. 1 din nr.OG 188/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului MIRA B, aprobată prin Legea nr. 28/2005 unde se prevede suspendarea, pentru anul 2005, dispozițiilor art. 6 din nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor aprobate cu modificări și completări conform Legii nr. 353/2003. De asemenea s-au invocat dispozițiile art. 56 și art. 62 din Legea nr. 24/2000 și cele cuprinse în Constituția României.
Față de aceste considerente chematul în garanție Bas olicitat instanței de judecată respingerea cererii de chemare în garanție a Bf ormulată de MIRA B, ca inadmisibilă, având în vedere că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 60-63 Cod procedura civilă, respectiv faptul ca instituția chemării în garanție se întemeiază pe existenta unei obligații de garanție sau despăgubire, obligație care însă în speța nu exista în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor. Cererea de chemare în garanție este o acțiune incidentă, temeiul acesteia trebuie să îl constituie obligația de garanție care ii revine chematului în garanție în baza legii, a contractului sau a unei obligații de restituire, condiții pe care nu se regăsește. S-a mai arătat că între chematul în garanție B și MIRA B nu există nici o obligație de garanție care să îi confere dreptul la garanție legală, ambele instituții fiind ordonatori principali de credite, aspect față de acre s-a invocat dispozițiile cuprinse în art. 47 alin. 4 din Legea nr. 5000/2002. Astfel, potrivit dispozițiile art. 18 alin. 2 lit. b și art. 28, lit. e, din Legea nr. 500/2002 Guvernul, este competent sa aprobe, respectiv a propună, repartizarea de la bugetul de stat către ordonatorii principali a sumelor bugetare necesare acoperirii tuturor tipurilor de cheltuieli, inclusiv a cheltuielilor de personal și nu Ministerul Economiei și Finanțelor B așa după cum în mod nelegal și nejustificat consideră pârâtul MIRA S-a mai arătat că poate fi chemat în garanței Guvernul României.
Conform art. 137 Cod procedură civilă "instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii".
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a B, ca și chemat în garanție, instanța o va respinge ca fiind neîntemeiată, deoarece această instituție a fost chemată în garanție de către pârâtul A B, iar conform disp. art. 15 din HG nr. 83/2000, toate instituțiile publice sunt finanțate de la bugetul de stat, aceiași posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004, art. 19, art. 4 alin. 2 și pct. 30 alin. 2 din Legea nr. 500/2002, ce conțin prevederi care obligă de a coordona potrivit competențelor cei revin, sistemul bugetar, în ceea ce privește pregătirea proiectelor bugetare anuale, a actelor normative rectificative precum și a legilor privind aprobarea contului general de execuție.
Mai mult, acest minister are calitate procesuală în cauză, în calitatea sa de ordonator principal de credite, având obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile sale, iar hotărârea pronunțată trebuie să-i fie opozabilă.
Analizând excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție a B, excepție invocată de B, instanța o va respinge ca nefondată, întrucât chiar dacă Ministerul Economiei și Finanțelor B nu este parte într-un raport de muncă, în calitatea sa de ordonator principal de credite, are obligația de a asigura fondurile bănești necesare achitării drepturilor salariale angajaților din structurile
Analizând excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, excepție invocată de T în reprezentarea B conform mandatului și a delegației de reprezentare nr. -/04.12.2007, instanța o va respinge ca neîntemeiată, întrucât obligativitatea recursului administrativ prealabil este impusă numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau instituției publice, deoarece în asemenea cazuri persoana fizică sau juridică nu mai trebuie supusă încă o dată unui refuz, aceasta având posibilitatea de a înainta direct acțiune în instanță.
În speță este vorba de nerespectarea sau neaplicarea de către instituțiile publice pârâte a unor dispoziții legale prev. de nr.OG 38/2003 privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor.
Pe de altă parte, art. 21 din Constituția României prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative și gratuite, iar art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, prevede că, orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil.
De menționat că nr.OG 38/2003 este lege specială în raport cu disp. Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și chiar dacă face trimitere la dispozițiile legii nr. 554/2004 nu prevede în mod expres obligativitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile, prev. de această lege, generală în raport de disp. nr.OG 38/2003.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantului, instanța constată că reclamantul a fost angajatul pârâtei de 2, aflată în subordinea A B, conform adresei aflată la fila 28 din dosar.
Raportul de serviciu dintre funcționarul public și autoritățile sau instituțiile publice din care acesta face parte trebuie să se bazeze pe principiul bunei credințe, al consensualității obligațiilor și drepturilor inclusiv cele pecuniare, căzute în sarcina fiecărei părți, cu îndeplinirea și realizarea obligațiilor și răspunderilor ce decurg din fișa atribuțiilor de serviciu, dar și cu plata integrală a muncii prestate, precum și cu recunoașterea tuturor drepturilor salariale acordate prin lege.
În ceea ce privește fondul acțiunii reclamantului, instanța constată că, conform disp. art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor Nr.132 din 09.02.2004, în raport de perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, reclamantul este beneficiarul unui spor de fidelitate în funcție de vechimea în serviciu. Acest drept a fost suspendat pentru anul 2005 în baza art. 2 alin. (l) din Ordonanța de Urgență nr. 118 din 28 noiembrie 2004, însă deși acest spor a fost suspendat, nu se poate considera că aceste drepturi nu ar fi existat.
Aceste considerente sunt întărire de faptul că plata sporurilor de fidelitate prev. de art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr.353/2003 și Ordinul Ministrului Administrației și Internelor Nr.132 din 09.02.2004 a fost reluată în anul 2006.
Dispozițiile art. 2 alin (l) din nr.OUG 118/2004 prin care a fost suspendată pe anul 2005 aplicarea prevederilor art. 6 din OG38/2003 nu conțin vre-o referire la eventuala desființare a dreptului la sporul de fidelitate, ci doar la suspendarea exercițiului acestui drept.
Mai mult, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența pentru anul 2005 ci, dimpotrivă, acordarea acestui drept a fost reluată în anul 2006.
Instanța constată că dacă s-ar considera astfel, s-ar încălca atât art. 53 din Constituție cât și reglementările date prin art. l din Protocolul nr. l, adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, convenție ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
Art. 6 din OG38 din 30.01.2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 prevede că "pentru perioada desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază..".
Văzând și dispozițiile art. 40 din OUG nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, instanța constată că reclamantul este îndreptățită la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de fidelitate pe anul 2005- actualizate în raport cu rata inflației.
Pentru considerentele și în baza temeiurilor de drept indicate, instanța a admis acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată și a dispus obligarea pârâților de 1-2 la plata către aceasta a sporului de fidelitate pe anul 2005, până la data de 30.11.2005 când s-a pensionat, actualizat în raport de rata inflației.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, cerere formulată de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, instanța în baza disp. art. 60 și urm. Cod procedură civilă a admis-o ca fiind întemeiată și a dispus obligarea chematei în garanție să vireze pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B sumele necesare plății drepturilor salariale acordate reclamantului.
În admiterea acestei cereri instanța a avut în vedere împrejurarea că, în bugetul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B nu au fost prevăzute aceste sume pentru anii 2004 - 2006, drepturile bănești respective fiind suspendate, iar angajarea creditelor și plăților din bugetul instituției pârâte se face numai în limita bugetului aprobat.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul ABa flându-se în culpă procesuală a fost obligat la plata către reclamant a sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată, compuse din c/v taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta F-P T în reprezentarea Ministerului Economiei și Finanțelor și a solicitat modificarea sentinței în sensul constatării lipsei calității procesuale pasive ca pârât sau chemat în garanție a F și respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în garanție a Ff ormulată de A apoi, a respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată,pentru neefectuarea procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile prevederilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În motivarea recursului,recurenta, dezvoltă motivele invocate și arătate mai sus susținând că pârâtul F nu are calitate procesuală pasivă în cauză iar A este ordonator principal de credite bugetare, astfel că și cererea de chemare în garanție apare ca inadmisibilă. Recurenta a mai criticat sentința, pentru că, fiind de asemenea inadmisibilă, pentru neefectuarea procedurii prealabile se impunea respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Recursul este nefondat.
Din examinarea hotărârii instanței de fond prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 alin 2 Cod procedură civilă rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt,pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamantului față de pârâții I,II iar pe pârâtul III, F l-a obligat să aloce fondurile necesare pentru acordarea drepturilor bănești față de reclamant.
Prima instanță, de asemenea, în mod temeinic și legal, a respins excepțiile invocate de pârâtul recurent, privind lipsa calității procesuale pasive a -F și a inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea 554/2004 având în vedere că pârâtul recurent nu a fost obligat în mod direct la plata drepturilor bănești către reclamant ci a fost obligat să aloce către bugetul pârâtului MIRA a sumelor pretinse, și în acest mod hotărârea urmează să-i fie opozabilă și acestui pârât, iar, procedura prealabilă nu este obligatorie în acest caz.
Rezultă din cele de mai sus, că motivele de recurs invocate de pârâtul recurent sunt neîntemeiate, astfel încât instanța urmează ca în temeiul prevederilor art.312 pct. 1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursul ca nefondat și să mențină sentința tribunalului ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP T în reprezentarea F împotriva sentinței civile nr. 125 din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din data de 27 martie 2008
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
rima instanță - Tribunalul Timiș - judecător,
Red.CM-29.04.2008
Tehnored LM-07.05.2008- 2 expl.
Președinte:Mircea Ionel ChiuJudecători:Mircea Ionel Chiu, Cristian Alexandru Dacu
