Obligația de a face. Sentința 3966/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3966
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - BANK SA în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 27.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 03.11.2009, 10.11.2009 și la 17.11.2009.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.08.2005 sub nr-, reclamanta - BANK SA a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală de Administrare a Contribuabili solicitând obligarea pârâților să soluționeze cererea de restituire înregistrată sub nr.1946/09.02.2005, sub sancțiunea plății de penalități pentru fiecare zi de întârziere, obligarea pârâtului la plata de daune materiale în cuantum de 11.317.249 Ron din care: 1.492.996 Ron - suma efectiv încasată din conturile sale deschise la.; 1.824.648 Ron - actualizarea în funcție de rata inflației și 7.999.605 Ron - beneficiul nerealizat/daune materiale.
În motivarea acțiunii a arătat că prin procesul verbal de control din 09.12.1999 încheiat de Serviciul de Constatare și Bănci și Sucursale Bănci din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat a Municipiului B (actualmente ) a fost stabilită în sarcina reclamantei (fosta Bancă Agricolă SA) obligația de a plăti suma de 14.929.954.865 Rol din care 3.228.587.000 Rol, cu titlu de diferență de impozit pe profit neconstituit și nevirat la bugetul statului în anul 1994 și 11.701.367.865 Rol cu titlu de majorări de întârziere aferente.
Obiecțiunile formulate împotriva procesului verbal au fost respinse prin Hotărârea nr.315/21.01.2000, iar contestația formulată împotriva acestei hotărâri a fost respinsă prin Dispoziția nr.51/09.03.2000.
Plângerea împotriva acestei dispoziții a fost admisă prin Decizia nr.1284/27.09.2000 de către Ministerul Finanțelor Publice care a desființat procesul verbal de control, Hotărârea nr.315/2000 și Dispoziția nr.51/2000.
Reclamanta a precizat că suma de 1.492.996 Ron a fost efectiv încasată la data de 24.08.2000, iar la 09.02.2005 a formulat cerere de restituire a acesteia care nu a fost soluționată, fiind înștiințată prin adresa nr.341.025/21.06.2005 că a fost declinată competența de soluționare a cauzei către Direcția de monitorizare a realizării creanțelor bugetare.
a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca rămas fără obiect întrucât prin adresa nr.21.190/30.08.2005 a comunicat reclamantei modul de soluționare a cererii.
A invocat excepția inadmisibilității cererii de restituire a sumei de 1.492.996 Ron sub două aspecte, inexistența actului administrativ vătămător în sensul art.1 din Legii nr.554/2004 și neîndeplinirea procedurii prealabile.
Referitor la acordarea despăgubirilor s-a susținut că aceasta nu este consecința directă a formulării unei cereri de chemare în judecată, reclamanta având obligația să facă dovada existenței întinderii daunelor materiale suferite.
Prin întâmpinare, ANAF a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive față de împrejurarea că are competența de soluționare a cererii de restituire formulată de reclamantă, iar cu privire la primul capăt de cerere a solicitat respingerea lui ca rămas fără obiect.
Reclamanta și-a completat și modificat acțiunea în sensul că solicită anularea adresei nr.21190/30.08.2005 emisă de și a procesului verbal din 14.10.2005 întocmit de, ca fiind nelegale și netemeinice, precizând că primul capăt din acțiunea inițială a rămas fără obiect și că își menține celelalte capete din cererea inițială.
În motivarea cererii precizatoare a arătat că prin adresa nr.21190/ 30.08.2005, îi aduce la cunoștință că cererea de restituire nr.1946/09.02.2005 completată cu adresa nr.7203/24.05.2005 nu are obiect, suma neregăsindu-se în evidențele fiscale, iar în procesul verbal de control din 14.10.2005 se menționează că organele de control nu au elemente pentru a putea decide restituirea sumei.
Reclamanta a precizat că cele două acte administrativ fiscale au fost emise cu nesocotirea disp. art.199 Cod procedură fiscală, de la data formulării cererii de restituire - 09.02.2005 și până la 30.08.2005, respectiv 14.10.2005 trecând mai mult de 45 de zile.
De asemenea, ele sunt și neîntemeiate întrucât suma de 1.492.996 Ron a fost efectiv încasată la 24.08.2000, fapt recunoscut și prin procesul verbal de control din 14.10.2005, fiind incidente disp. art.112 Cod procedură fiscală.
a formulat întâmpinare la cererea de completare și modificare a acțiunii susținând că cele două acte contestate de reclamantă nu constituie acte administrative fiscale în sensul art.41 și 43 Cod procedură fiscală, procesul verbal fiind documentul în baza căruia a analizat cererea de restituire și nu un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
A fost invocată excepția inadmisibilității cererii de anulare a procesului verbal întrucât acesta nu este un act administrativ, precum și a cererii de anulare a celor două acte pentru lipsa plângerii prealabile, pârâta apreciind că reclamanta trebuia să formuleze o cerere prin care să solicite revocarea adresei nr.21190/30.08.2005.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii arătând că organele de control au stabilit prin procesul verbal nr.250/20.03.2001 că Banca Agricolă SA are de plătit în plus la categoria impozit pe profit suma de 3.456.653.252 Rol, procesul verbal care nu a fost contestat.
Suma de 1.492.596 Ron nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi restituită, neregăsindu-se în evidențele fiscale ale instituției.
La dosar au fost depuse actele administrative contestate, documentația care a stat la baza emiterii acestora, contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr.RG/10766 din 12.04.2001 încheiat între APAPS și Romanian - American, adresa nr./46/14.03.2006 emisă de AVAS.
Prin sentința civilă nr.205/23.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea împotriva pârâtei.
Recursul formulat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal prin Decizia nr.4454/20.11.2007 prin care s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 Cod procedură civilă întrucât hotărârea a fost dată cu ignorarea obiectului cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost determinat prin cererea completatoare și modificatoare, prima instanță examinând doar obiectul inițial al acțiunii introductive care viza obligarea pârâților la soluționarea cererii de restituire nr.1946/09.02.2005 și la plata de daune materiale.
De asemenea, excepția lipsei calității procesuale pasive a NAF a fost soluționată numai în raport cu obiectul inițial, iar neîndeplinirea obligației instanței de a soluționa fiecare dintre capetele de cerere cu care a fost sesizată nu poate fi acoperită prin faptul că s-a respins în tot acțiunea reclamantei.
În fond după casare, instanța a încuviințat reclamantei proba cu expertiză contabilă pentru actualizarea sumei calculată cu titlu de prejudiciu în cadrul raportului de expertiză efectuat în primul ciclu procesual.
Analizând actele aflate la dosar sub aspectul excepțiilor invocate, Curtea reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ANAF a rămas fără obiect în condițiile în care prin HG nr.1171/2007, s-a reorganizat ca direcție fără personalitate juridică în cadrul ANAF.
Fără obiect a rămas și excepția inadmisibilității cererii de obligare la restituirea sumei de 1.492.996 Ron, invocată sub două aspecte: inexistența unui act administrativ vătămător, în sensul art.1 din Legea nr.554/2004 și neîndeplinirea procedurii prealabile.
Această excepție a fost invocată în raport de obiectul inițial al acțiunii prin care se contesta nesoluționarea în termenul legal a cererii de restituire a sumei respective.
Ulterior, reclamanta și-a completat și modificat acțiunea solicitând anularea procesului verbal încheiat la 14.10.2009 și a adresei nr.21190/30.08.2005 care, în opinia sa, exprimă un refuz nejustificat de soluționare a cererii de restituire a sumei.
Curtea apreciază că este neîntemeiată excepția inadmisibilității cererii de anulare a acestui proces verbal invocată de pârâtă cu motivarea că nu constituie un act administrativ, precum și excepția inadmisibilității cererii de anulare a celor două acte pentru lipsa procedurii prealabile.
În condițiile în care reclamanta a solicitat anularea adresei nr.21190/30.08.2005, în conformitate cu disp. art.18 alin.2 din Legea nr.554/2004, instanța este competentă să se pronunțe în afara situațiilor prev. la art.1 alin.6 și asupra legalității operațiunilor actului supus judecății.
Or, procesul verbal în care se menționează că organele de control nu au elemente pentru a putea decide restituirea sumei, a stat la baza emiterii adresei nr.21190/30.08.2005 prin care se refuză restituirea sumei de 1.492.995 lei, astfel încât este admisibilă contestarea acestuia în instanța de contencios administrativ.
Referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile, se reține că adresa contestată exprimă, în opinia reclamantei, un refuz nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum este acesta definit de art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.2 alin.2 din aceeași lege, se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, iar în conformitate cu art.7 alin.5 din lege, în cazurile prevăzute la art.2 alin.2 (acte administrative asimilate) nu este obligatorie plângerea prealabilă.
În consecință, reclamanta nu avea obligația de a solicita pârâtei anterior sesizării instanței, revocarea adresei nr.21190/30.08.2005, excepțiile invocate urmând a fi respinse.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că la data de 09.12.1999, Serviciul de Constatare și Bănci și Sucursale Bănci din cadrul a Municipiului Baî ncheiat un proces verbal de control prin care a stabilit în sarcina reclamantei (fosta Banca Agricolă SA) obligația de plată a sumei de 14.929.954.865 Rol din care: 3.228.587 Rol reprezentând diferență de impozit pe profit neconstituit și nevirat la bugetul statului în anul 1994 și 11.701.367.865 Rol reprezentând majorări de întârziere.
Obiecțiunile formulate împotriva procesului verbal au fost respinse ca neîntemeiate prin Hotărârea nr.315/21.01.2000, iar contestația formulată împotriva acestei hotărâri a fost de asemenea, respinsă ca neîntemeiată de Serviciul de Soluționare a Contestațiilor din cadrul a Municipiului B, prin Dispoziția nr.51/09.03.2000.
Plângerea împotriva acestei dispoziții a fost admisă de către Direcția Generală de Soluționare a Plângerilor din cadrul Ministerului Finanțelor, prin Decizia nr.1284/27.09.2000 prin care au fost desființate: procesul verbal de control din 09.12.1999, Hotărârea nr.315/21.01.2000 și Dispoziția nr.51/09.03.2000, dispunându-se efectuarea unui nou control pe aceeași perioadă, vizând aceleași obligații fiscale în conformitate cu prevederile legale în vigoare, în conformitate cu actele normative în vigoare și cele reținute în motivarea deciziei.
Suma stabilită prin procesul verbal de control a fost încasată efectiv la data de 24.08.2000, în baza dispoziției de încasare nr.105/20.06.2000 emisă de Direcția de Control Financiar și Fiscal - Serviciul de Contabilitate, din conturile reclamantei deschise la BNR.
Reclamanta a solicitat restituirea acestei sume prin cererea înregistrată sub nr.1946/09.02.2005 la care i s-a răspuns prin adresa nr.21190/30.08.2005 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Contribuabili în sensul că figurează în evidențele fiscale cu impozit pe profit achitat în plus în sumă de 436.943 Ron, urmare valorificării raportului de inspecție fiscală nr.-/31.12.2004, suma care a făcut obiectul cererii de compensare nr.35436/07.04.2004 completată cu adresa nr.482/14.01.2005 soluționată favorabil.
În consecință, cerere de restituire nr.1946/09.02.2005 completată cu adresa nr.7203/24.05.2005 nu are obiect, suma neregăsindu-se în evidențele fiscale.
Totodată, la 14.10.2005 a fost încheiat un proces verbal ca urmare a efectuării de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - a unui control tematic în perioada 22.08.2005 - 22.09.2005, pentru soluționarea cererii de restituire formulată de reclamantă.
Se reține în acest proces verbal că la data de 24.08.2000, contul Băncii Agricole SA deschis la BNR a fost executat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului B cu suma de 14.929.954.865 lei, sumă înregistrată de bancă la momentul execuției contului bancar, în contul contabil de debitori. Ulterior, suma este trecută din contul de debitori în contul de creanțe îndoielnice.
În anul 2004 se efectuează o inspecție fiscală generală pentru perioada 2001 - 2003 încheindu-se Raportul de inspecție fiscală nr.-/30.12.2004, dar reprezentanții băncii nu au informat controlul despre această sumă înregistrată în contabilitate la creanțe îndoielnice.
Se concluzionează în procesul verbal că organele de control nu au elemente pentru a putea decide restituirea sumei având în vedere modul defectuos de reflectare în contabilitate a sumei, faptul că pe parcursul inspecției fiscale societatea a omis discutarea și clarificarea sumei, faptul că, deși societatea avea obligația și răspunderea pentru realitatea și corectitudinea sumelor pentru care s-au cerut la privatizare titluri de stat, nu a făcut acest lucru și faptul că societatea nu face dovada că suma a fost sau nu luată în calcul la negocierea de stabilire a prețului de vânzare a fostei Bănci Agricole.
Curtea reține că la data de 12.04.2001 se încheie contractul de vânzare - cumpărare de acțiuni nr.RG/10766 între Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului în calitate de vânzător și Romanian - American în calitate de cumpărător, având ca obiect acțiunile deținute de APAPS la Banca Agricolă.
Potrivit adresei nr./46/14.03.2006 emisă de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, una dintre solicitările investitorului strategic selecționat de Comisia de privatizare cu care ulterior a fost încheiat contractul de privatizare a fost aceea ca toate litigiile, deduse sau nu judecății, dintre bancă și Ministerul d e Finanțe, indiferent de calitatea părților vor fi stinse ( Ministerul d e Finanțe va renunța la drepturile sale, materiale și procesuale, născute anterior datei transferului, față de bancă, iar banca va renunța, la rândul ei, la drepturile sale, materiale și procesuale, născute anterior datei transferului, față de Ministerul d e Finanțe.
De asemenea, se precizează în această adresă că suma de 14.929.954.865 lei a fost înregistrată în evidențele contabile ale băncii și a fost implicit evidențiată în raportările financiare care au fost utilizate în formularea ofertei de vânzare a pachetului de acțiuni ale pachetului de acțiuni ale băncii.
Curtea apreciază că actele administrative contestate de reclamantă sunt legale, ele neexprimând un refuz nejustificat de soluționare a cererii în sensul art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.554/2004, suma încasată la data de 24.08.2000 neputând fi restituită în condițiile în care în evidențele fiscale figurează ca fiind achitată în plus cu titlul de impozit pe profit doar suma de 436.943 Ron.
Deși în anul 2001 fost efectuat un control de fond la societatea reclamantă iar în anul 2004 o inspecție fiscală generală, în evidențele fiscale au fost identificate ca fiind achitate în plus cu titlu de impozit pe profit, sumele de 3.456.653.252 Rol și respectiv 4.929.321.144 Rol.
Se constată că reclamanta nu a contestat niciunul din actele de control încheiate în anii 2001 și 2004 sub aspectul sumei achitate cu titlu de impozit pe profit, suma a cărei restituire se solicită nefiind evidențiată în mod corespunzător, fiind trecută din contul de debitori în contul de creanțe îndoielnice, fără a se stabili cu exactitate regimul fiscal al acesteia.
Reclamanta a susținut în cererea completatoare că cele două acte administrative contestate sunt nelegale întrucât au fost emise cu încălcarea termenului de 45 de zile reglementat de art.199 Cod pr.fiscală, cererea de restituire fiind depusă la 09.02.2005, iar actele fiind emise la 30.08.2005 și respectiv 14.10.2005.
Susținerea nu poate fi reținută având în vedere că emiterea unui act administrativ după expirarea termenului prev. de art.119 din OG 92/2003 (în prezent art.124) nu constituie o cauză de nulitate a actului ci, în speță, dă dreptul reclamantei să solicite dobânzi de întârziere în conformitate cu disp. OG 92/2003 și nr.1899/2004.
Este adevărat că potrivit art.113 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003 (în prezent art.117) se restituie, la cerere, debitorului sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, dar în evidențele contabile nu se regăsește această sumă ca fiind achitată cu titlu de impozit pe profit, nefiind clarificată natura juridică a sumei solicitată la restituire de către reclamantă.
La data soluționării cererii de restituire nr.1946/2004, reclamanta figura în evidențele fiscale ale ANAF cu impozit pe profit achitat în plus în sumă de 436.943 Ron, urmare a valorificării raportului de inspecție fiscală nr.732.939/31.12.2004, debit ce a stins obligațiile fiscale datorate de reclamantă bugetului general consolidat.
În condițiile în care de la data plății și până la data formulării cererii de restituire, reclamanta nu a făcut demersuri pentru clarificarea cuantumului sumei plătită în plus cu titlu de impozit pe profit deși au fost efectuate două controale fiscale și a operat transferul sumei dintr-un cont în altul, fără a evidenția ce reprezintă suma respectivă, organul fiscal nu a refuzat în mod nejustificat restituirea sumei în raport de datele existente în evidențele contabile.
Cât privește disp. art.7.2.2. lit.e din Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.RG/10766/12.04.2001 potrivit cărora banca nu a anulat nicio creanță și nu a renunțat la nici un drept sau pretenție având o valoare mai mare de 10.000 USD (inclusiv în legătură cu soluționarea oricărui litigiu) împotriva unei terțe părți cu excepția Ministerului Finanțelor Publice și nu a fost de acord să întreprindă cele de mai sus, Curtea apreciază că acestea nu pot fi interpretate în sensul că banca a renunțat în mod expres la creanțele pe care le avea față de Ministerul Finanțelor Publice.
Aceste dispoziții sunt cuprinse la Cap.7 - Declarațiile, Garanțiile și Angajamentele Vânzătorului, pct.7.2.2 - Lipsa acțiunilor negative înainte de finalizare și vizează doar perioada cuprinsă între 01.01.2001 și data finalizării care este, potrivit pct.5.3 din contract, data plății prețului de cumpărare în contul vânzătorului și transmiterea către Registrul Acționarilor a ordinului de înregistrare a transferului proprietății asupra acțiunilor fiind vorba despre o garanție a vânzătorului cu privire la bancă, pentru perioada sus menționată.
De altfel, și în adresa AVAS nr./46/14.03.2006 se menționează că, deși soluționarea litigiilor a făcut parte dintre condițiile puse de ofertant, a făcut obiectul discuțiilor în Comisia de Privatizare și la Ministerul Finanțelor Publice, iar în contract a fost introdusă clauza prev. la pct.7.2.2, din documentele existente în arhiva AVAS referitoare la privatizarea Băncii Agricole SA nu rezultă că au fost soluționate litigiile respective sau că au existat renunțări ale Băncii Agricole SA la creanțele deținute față de Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect sume aflate în litigiu.
În anexa nr.11 la contract intitulată Situația nominală a litigiilor fiscale la data de 31.03.2001, în care banca este reclamantă, figurează un litigiu având ca obiect suma de 14.929.954.865 Rol, reprezentând impozit pe profit pe anul 1994.
Rezultă că reclamanta nu a renunțat la creanța față de Ministerul Finanțelor Publice, dar restituirea sumei nu se poate face în condițiile în care aceasta nu figurează în evidențele contabile ca fiind achitată de către reclamantă în plus față de obligațiile pe care le avea de plătit la buget.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de anulare a procesului verbal și a adresei nr.21190/30.08.2005, de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.492.996 Ron, a sumei de 1.824.648 Ron reprezentând actualizarea în funcție de rata inflației reținând că OG 92/2003 și nr.1899/2004 prevăd că pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul numai la dobândă, nu și la actualizarea debitului în raport de rata inflației.
De asemenea, va fi respinsă și cererea de obligare pârâtei la plata beneficiului nerealizat daunelor materiale, dat fiind caracterul accesoriu al acestei cereri față de cererea privind plata sumei de 1.492.996 Ron.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile invocate de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea astfel cum a fost completată și modificată, formulată de reclamanta - BANK SA, cu sediul în B, de nr.15, sector 1, cu sediul ales la " " în B,-, sector 2 în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în B-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
15.01.2010
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia
