Suspendare executare act administrativ fiscal. Sentința 3965/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3965
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Canacheu Claudia
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică de la 10.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitate pârâtei să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la 17.11.2009.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.08.2009 reclamantul Gas olicitat suspendarea executării integrale a Ordonanței nr.410/21.07.2009 emisă de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare(), până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității acesteia.
În motivarea cererii întemeiată în drept pe disp. art.14 din Legea nr.554/2004, reclamantul a arătat că ordonanța încalcă principiul legalității stabilirii și sancționării contravențiilor întrucât în ordonanță nu este descrisă fapta contravențională săvârșită și încadrarea legală a acesteia. Conduita descrisă în preambulul ordonanței nu este incriminată drept contravenție prin niciun act normativ a cărui aplicare se află în administrarea.
Legea nr.297/2004 reținută drept temei legal nu incriminează drept contravenție nerespectarea unei obligații statuată într-un act administrativ individual emis de, indiferent de natura, obiectul și caracteristicile respectivei obligații și, în consecință, nici pericolul social intrinsec al unei astfel de fapte contravenționale nu există.
Reclamantul a apreciat că Decizia nr.36/2009 a Curții de Apel Pitești din dosarul comercial nr- având ca obiect executarea unei obligații de face de către reclamant, nu poate fi reținută drept element constitutiv al unei contravenții pentru care este în drept să aplice sancțiuni întrucât nu este incriminată drept contravenție fapta de a nu aduce la îndeplinire o obligație de a face stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
Această decizie nu este titlu executoriu, litigiul aflându-se în curs de judecare pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S-a mai susținut că ordonanța încalcă și principiul "non bis in idem" având în vedere că nerespectarea obligației impuse prin Ordonanța nr.660/12.11.2009 nu poate fi reținută drept element constitutiv al unei noi contravenții, deoarece reprezintă una și aceeași faptă care a mai fost reținută și sancționată drept contravenție de prin Ordonanța nr.660/12.11.2009 și Ordonanța nr.386/16.07.2008.
Sancționarea reclamantului pentru una și aceeași faptă reținută de în diverse maniere (de două ori ca încălcare a unei obligații legale, iar ulterior ca încălcare a unui act administrativ al ) cu 3 sancțiuni contravenționale principale (1 avertisment scris și 2 amenzi contravenționale) este realizată cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii privind aplicarea unei singure sancțiuni juridice pentru una și aceeași încălcare a legii.
Reclamantul a precizat că Ordonanța nr.410/2009 produce o pagubă iminentă asupra patrimoniului său, fiind sancționat cu o amendă de 10.000 lei.
Executarea acesteia este de natură să îi producă un prejudiciu material viitor și previzibil.
Deși a achitat amenda contravențională în cuantum de 5.000 Ron stabilită prin Ordonanța nr.660/12.11.2009, ambele sancțiuni fiind aplicate pentru aceeași faptă, continuă să aplice amenzi contravenționale în sume din ce în ce mai mari.
Pârâta a depus la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea cererii întrucât argumentele dezvoltate de reclamant cu privire la cazul bine justificat vizează temeinicia actului administrativ și pot fi avute în vedere numai de instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare a actului.
Ordonanța conține descrierea faptelor constatate de și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, întrunind toate condițiile pentru încheierea valabilă.
Pârâta a mai precizat că măsurile dispuse de au fost adoptate în temeiul disp. art.2, art.7 alin.1,4 și 10 și art.9 alin.2 din Statutul adoptat prin OUG 25/2002 și că ordonanța s-a emis cu luarea în considerare a tuturor circumstanțelor de fapt, fiind rezultatul unei analize corecte și pertinente a temeiurilor reținute în scopul individualizării sancțiunii.
Au fost depuse la dosar Ordonanța nr.410/21.07.2009 și documentația care a stat la baza emiterii acesteia.
Analizând actele aflate la dosar, Curtea reține în fapt că prin Ordonanța nr.410/21.07.2009, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare l-a sancționat pe reclamant cu amendă în cuantum de 10.000 lei, în calitate de acționar al SC SA Târgoviște.
În preambulul ordonanței se precizează că a fost emisă având în vedere faptul că prin Decizia nr.36/11.03.2009, Curtea de Apel Ploieștil -a obligat pe reclamant în calitate de intimat în dos. nr-, la lansarea ofertei publice în conformitate cu disp.art.203 din Legea nr.297/2004. De asemenea, s-a avut în vedre împrejurarea că reclamantul nu a respectat obligația impusă de disp. Ordonanței nr.660/12.11.2009, de a depune la în termen de 15 zile lucrătoare documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC SA Târgoviște.
În preambul sunt indicate și prevederile legale în temeiul cărora ordonanța a fost emisă, respectiv disp.art.2, art.7 alin.1 și 4, art.9 alin.2 din Statutul, Hotărârile Parlamentului nr.19/2004, nr.37/2005, nr.69/2007 și nr.71/2007, disp. art.272 lit.a, art.273 alin.1 lit.b și art.276 lit.b din Legea nr.297/2004, precum și art.17 alin.2 lit.b din OUG 25/2002.
Referitor la Ordonanța nr.660/12.11.2008, Curtea reține că prin aceasta, reclamantul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 5.000 lei, stabilindu-se că are obligația de a depune la în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea ordonanței, documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC SA Târgoviște, precizându-se că în caz contrar, va aplica sancțiuni corespunzătoare.
Curtea apreciază că cererea de suspendare a executării este neîntemeiată, nefiind îndeplinite cumulativ cele două condiții prev. de art.14 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral se cer îndeplinite cumulativ două condiții și anume: existența cazului bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Cazul bine justificat se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ.
Din actele depuse la dosar nu se poate reține existența unei asemenea îndoieli în condițiile în care așa cum s-a arătat, pârâta a descris în cuprinsul ordonanței fapta săvârșită de reclamant care constituie contravenție, precum și temeiurile de drept avute în vedere la emiterea actului administrativ.
În cauză nu este vorba despre neîndeplinirea unei obligații de a face stabilită printr-o hotărâre judecătorească, ci despre neîndeplinirea unei obligații legale prev. de art.203 alin.1 din Legea nr.297/2004 conform căruia o persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale, este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri.
Hotărârea judecătorească menționată în preambulul ordonanței constată nerespectarea de către reclamant a acestei obligații, dar aceasta nu înseamnă că pârâta l-a sancționat contravențional pe reclamant pentru neexecutarea voluntară a hotărârii, astfel cum se susține în cererea de chemare în judecată.
Sancțiunea a fost aplicată pentru neîndeplinirea obligației de a depune la documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a SC SA Târgoviște, în termen de 15 zile lucrătoare de la primirea Ordonanței nr.660/12.11.2008, obligație prev. de Legea nr.297/2004.
Susținerea că această faptă nu este incriminată drept contravenție prin nici un act normativ a cărui aplicare se află în administrarea nu poate fi reținută în raport de disp. art.272 lit.a din Legea nr.297/2004 potrivit cărora constituie contravenție încălcarea prevederilor prezentei legi ori ale reglementărilor emise de în aplicarea prezentei legi.
Or, în cauză, sancțiunea contravențională a fost aplicată tocmai pentru încălcarea disp. art.203 alin.1 din această lege.
A mai susținut reclamantul că pentru aceeași faptă a fost sancționat contravențional de 3 ori, cu avertisment scris și 2 amenzi contravenționale, susținere care nu poate fi reținută.
Fără a constitui o antepronunțare asupra legalității ordonanței, la o examinare sumară a ordonanței și a documentației care a stat la baza emiterii acesteia se constată că faptele sancționate sunt diferite, ele fiind stabilite în raport de termenele diferite fixate de pârâtă pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației anterior menționate.
Nici condiția privind iminența producerii unei pagube în sensul art.2 alin.1 lit.ș din Legea nr.554/2004 nu este îndeplinită.
Sub acest aspect, reclamantul a precizat că executarea sancțiunii este de natură să îi producă un prejudiciu material viitor și previzibil.
Curtea reține că paguba iminentă la care se referă textul de lege sus menționat ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea actului administrativ contestat.
Faptul că este ridicat cuantumul amenzii contravenționale și că patrimoniul său este deja grevat cu o sumă importantă (cealaltă amendă de 5.000 Ron aplicată de ) nu înseamnă că implicit există și o pagubă iminentă care să justifice suspendarea executării ordonanței.
Față de neîndeplinirea cumulativă a celor două condiții prev. de art.14 din Legea nr.554/2004, Curtea va respinge ca neîntemeiată cerere de suspendare a executării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării formulată de reclamantul G, domiciliat în oraș T,-, -9,. E,.3, județul A, în contradictoriu cu pârâta COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, cu sediul în B-, sector 3.
Cu recurs în termen de 05 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.11.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red.
Gh./4 ex.
26.11.2009
Președinte:Canacheu ClaudiaJudecători:Canacheu Claudia