Obligația de a face. Sentința 4/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

SENTINȚA NR.4

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Stoicescu Maria

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în P,-, județul P,în contradictoriu cu pârâțiiGUVERNUL ROMÂNIEI, cu sediul în B, sector 1, nr.1, SECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN 1989,și, toți în B, sector 1, B- - de H nr.3-5.

Cerere a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 43 lei, conform chitanței fiscale nr.-/2008 și timbre judiciare în valoare de 0,6 lei, care au fost anulate și atașate la dosar.

Procedura legal îndeplinită.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul G personal și pârâtul, lipsind pârâții Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 și.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Pârâtul depune la dosar Decizia nr.174 din 1.02.2001 privind numirea acestuia în funcția de secretar de stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, decizia nr.206 din 29.11.2002, extras Monitorul Oficial al României nr.8 din 5.01.2007, Legea recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din 1989 publicată în nr.654 din 20 iulie 2004 și invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât a fost secretar de stat în perioada 2001-2002, iar legislația pentru revoluționari a apărut în 2004.

Reclamantul, față de excepția invocată, solicită respingerea acesteia, opinând că pârâtul are calitate procesuală, întrucât la acel moment avea calitatea de subsecretar de stat, a depus spre soluționare un dosar complet pe care pârâtul nu l-a supus examinării Comisiei Guvernamentale.

Instanța pune în discuție excepțiile invocate de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, respectiv excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei procedurii prealabile și cea a inadmisibilității acțiunii și de pârâtul Guvernul României - excepția lipsei calității procesuale pasive.

Reclamantul solicită respingerea excepțiilor, întrucât s-a adresat cu cerere subsecretarului de stat pentru soluționarea acesteia, cum nu a primit răspuns, s-a adresat instanței de judecată. De la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor primit ultimul răspuns în septembrie 2008. Primul dosar l-a depus în aprilie 1990, iar cel de al treilea dosar l-a depus când domnul era secretar de stat.

Pârâtul stăruie în susținerile sale, învederând faptul că răspunsul a fost dat în anul 2002, dar că legea a apărut în 2004, când Comisia pentru aplicarea Legii 42/1990 nu mai funcționa, aceasta a funcționat până în anul 1993, în anul 2004 intrând în vigoare Legea recunoștinței pe care a depus-o la dosar.

Instanța, față de excepțiile prescripției dreptului la acțiune, excepția lipsei procedurii prealabile și cea a inadmisibilității acțiunii, invocate prin întâmpinare de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 și excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și, rămâne în pronunțare pe aceste excepții.

CURTEA:

Deliberând asupra acțiunii în contencios administrativ constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâții: Guvernul României, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, și, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să oblige autoritățile administrative să-l includă pe listele ce cuprind propunerile făcute de Administrației Prezidențiale în vederea atribuirii titlului de luptător remarcat pentru fapte deosebite, să fie obligați pârâții la plata de despăgubiri materiale și morale în cuantum de 15.000 lei și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a făcut parte din primul grup de revoluționari care în data de 22 1989 între orele 7,30-8,30 au ocupat poziția din fața Palatului Administrativ la 15 m de intrare, a scandat lozinci împotriva lui și regimului său, în condițiile în care armele de foc ale P erau îndreptate spre revoluționari, apoi a intrat în incinta Palatului Administrativ, din grupul respectiv constituindu-se conducerea provizorie a Consiliului Local, s-a solicitat sprijinul parașutiștilor, iar G fiind parașutist sportiv și militar s-a prezentat la Comisariatul Militar Prahova, pentru a-și oferi serviciile fiind luat în evidență, iar la întoarcere a primit dispoziția de a controla autovehicule pentru a împiedica transportul de armament, explozibil și teroriști, în perioada 23 1989- 10 ianuarie 1990, participând la apărarea dispozitivului autobaza de transport A susținut reclamantul că, la 6 mai 1997 a depus al treilea dosar în vedere obținerii certificatului și brevetului de revoluționar potrivit Legii 42/1990, dosarul a fost predat Guvernului României; aceste instituții nu au propus Administrației Prezidențiale să elibereze lui G titlul prevăzut la art. 3 lit. b, pct.3 din Legea 341/2004, în baza acestei legi depunând cel de al patrulea dosar.

La data de 18 noiembrie 2008, pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât în sarcina Guvernului României nu există nicio obligație rezultată dintr-un raport juridic de drept material dintre această instituție și reclamant, G este nemulțumit de răspunsul primit din partea Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, instituție aflată în subordinea sa, dar cu personalitate juridică (filele 52,53).

Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, la data de 21 noiembrie 2008, s-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, întrucât termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004 s-a împlinit, excepția lipsei procedurii prealabile, întrucât înainte de sesizarea instanței G trebuia să se adreseze Comisiei a Revoluționarilor din 1989, excepția inadmisibilității acțiunii deoarece Legea 341/2004 nu prevede posibilitatea acordării de noi certificate pentru persoanele cărora nu le-a fost recunoscută calitatea de revoluționar în temeiul Legii 42/1990, iar pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, petițiile formulate de reclamant în iunie 2002 și septembrie 2007, neputând fii soluționate favorabil, iar G nu a făcut dovada că în perioada 1990-1997 i-a fost eliberat un certificat doveditor de către Comisia pentru aplicarea Legii 42/1990 și de către Comisia pentru și din 1989, în baza acestui document putându-se solicita preschimbarea certificatului în conformitate cu art. 9 alin. 2 din Legea 341/2004 (filele 56-62).

În ședința publică din 12 ianuarie 2009, pârâtul, a invocat excepția lipsei calității procesuale a sa, întrucât a fost Secretar de Stat în perioada 2001-2002, iar legislația pentru revoluționari a apărut în anul 2004.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin adresa nr. 18/3504/24.06.2002, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, a comunicat reclamantului răspuns la memoriul său formulat la 28.05.2002, potrivit căruia la momentul respectiv în România nu mai existau instituții autorizate să primească și să analizeze cereri pentru recunoașterea calității de revoluționar sau să elibereze astfel de certificate (fila 7), iar prin adresa 18/6849 din 11.09.2007 emisă de același pârât reclamantul a fost încunoștințat că potrivit Legii 341/2004, nu este posibilă acordarea de certificate noi de revoluționari, o astfel de calitate se putea dobândi numai în perioada funcționării Comisiei pentru aplicarea legii 42/1990 și a Comisiei pentru cinstirea și sprijinirea eroilor din 1989, comisii ce și-au încetat activitatea (fila 6), prin emiterea acestor înscrisuri, reclamantul considerându-se prejudiciat în drepturile sale.

Potrivit art. 137 pr.civ. instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură ce fac în tot sau în parte de prisos cercetarea pe fond a pricinii, astfel că vor fi analizate excepțiile invocate de către pârâți, în următoarea ordine: excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României și, excepția prescripție dreptului la acțiune, a lipsei procedurii prealabile și a inadmisibilității invocate de pârâtul.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, Curtea constată că organizarea și funcționarea acestuia este reglementată de Legea 90/2001, cu modificările și completările ulterioare, între atribuțiile limitativ enumerate de art. 11 din actul normativ indicat neregăsindu-se și aceea de a " include în listele ce cuprind propunerile făcute de Administrației Prezidențiale privind atribuirea titlului de luptător în Revoluția din 1989 a persoanelor îndreptățite", o astfel de atribuție legală revine conform Legii 42/1990, astfel că excepția este întemeiată, urmând să fie admisă.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, Curtea reține că acesta a fost Secretar de Stat în cadrul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989 în perioada 01.02.2001- 29.11.2002, conform deciziilor 174/2001 și 206/2002(filele 75 și 76), în timpul exercitării acestei funcții G s-a adresat instituției pârâte cu un memoriu, la care i-a răspuns prin adresa -, prin acest răspuns reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale, iar în confirmate cu art. 16 din legea contenciosului administrativ, acțiunile în contencios administrativ se pot promova și personal împotriva unei persoane ce a contribuit la elaborarea, emiterea, sau încheierea actului, astfel că pârâtul în calitatea sa de Secretar de Stat al a emis actul pretins vătămător, are calitate procesuală pasivă, excepția nu este întemeiată, urmează a fi respinsă, neavând relevanță împrejurarea că a îndeplinit funcția de Secretar de Stat înainte de apariția Legii 341/2004.

Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea constată că potrivit art. 11 alin. 1 lit. a din Legea contenciosului administrativ cu modificările la zi, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoașterea unui drept pretins și repararea pagubei cauzate se pot promova în termen de 6 luni de la data primirii răspunsului la plângerea prealabilă, sau de la data comunicării refuzului considerat nejustificat, acest termen fiind termen de prescripție conform alin. 5 al art.11 din Legea 554/2004. În cauza de față reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale prin emiterea adreselor 18/3504 din 24.06.2002 și 18/6848 din 11.09.2007, întrucât i s-a refuzat dreptul de a fi inclus pe listele ce cuprind propunerile de atribuire a titlului de luptător în Revoluția din 1989, de la data comunicării acestor răspunsuri curge termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de art. 11 din legea contenciosului administrativ, termen ce s-a împlinit în mai 2008, Gap romovat prezenta acțiune la 29 octombrie 2008, după expirarea termenului de prescripție, excepția este întemeiată urmând să fie admisă iar pe cale de consecință, acțiunea va fi respinsă ca prescris formulată atât în ceea ce privește capătul principal de cerere cât și cele accesorii, respectiv plata de despăgubiri materiale și morale, ce nu au o existență de sine stătătoare.

Având în vedere că reclamantul a investit instanța după expirarea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 din Legea 554/2004, iar acțiunea sa va fi respinsă ca prescrisă, Curtea nu va mai analiza excepțiile lipsei procedurii prealabile și cea a inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâtul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României invocată de acesta, în contradictoriu cu reclamantul

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului invocată de acest pârât, în contradictoriu cu reclamantul

Admite excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul

Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din 1989, în contradictoriu cu reclamantul

Respinge acțiunea reclamantului, domiciliat în P,-, județul P, în contradictoriu cu pârâțiiSECRETARIATUL DE STAT PENTRU PROBLEMELE REVOLUȚIONARILOR DIN 1989,și, toți în B, sector 1, B- - de H nr.3-5, ca prescris formulată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 ianuarie 2009.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

Red.

Tehnored. DL

7 ex./16.01.2009

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

Președinte:Stoicescu Maria
Judecători:Stoicescu Maria

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Sentința 4/2009. Curtea de Apel Ploiesti