Obligația de a face. Decizia 427/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 427/R-CONT
Ședința publică din 17 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Constantina Duțescu
- - - judecător
- - - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de recurenta-pârâtă ARHIVELE NAȚIONALE - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr. 506/CA din 03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă-Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei achitată cu chitanța nr.97928/14.04.2009 și a timbrului judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea față de actele și lucrările de la dosar constată recursul în stare de judecată și se retrage pentru deliberare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
La data de 19.05.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Direcția Județeană Aa A rhivelor Naționale, pentru a fi obligată să-i elibereze "Hotărârea Comitetului Comunal al comunei ", emisă în baza Decretului - lege pentru înfăptuirea reformei agrare nr.187/1945 și actul de expropriere din Moșia " ".
În motivare, reclamantul susține, că în calitate de mandatar al numitului, s-a adresat pârâtei la data de 20.04.2008, cu o cerere pentru a fi eliberate acte în beneficiul mandantului său, menționând că tatăl acestuia a fost împroprietărit în baza Legii nr.187/1945, cu suprafața de 2500, din moșia ce fusese expropriată de la și deține titlul de proprietate nr.39809/01.04.1994, pentru acest teren, însă pârâta, i-a respins cererea, cu motivarea, că dispozițiile art.21 din Legea nr.16/1996, o obligă să elibereze copii de pe documentele pe care le are în păstrare, numai dacă acestea se referă la drepturile solicitantului.
Prin Sentința nr.506/CA/03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta să-i comunice actele solicitate prin cererea nr.1160/24.04.2008, acte ce îl privesc pe numitul.
Pentru a hotărî astfel, în considerente, a reținut, că petentul a făcut dovada împuternicirii sale, prin procură specială de reprezentare dată de numitul și că dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.544/2001, au obligat pe pârâtă să-i răspundă în scris, în termenul prevăzut de lege la solicitarea informațiilor de interes public.
Împotriva aceste soluții, pârâta a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, sub următoarele aspecte:
- hotărârea atacată, nu cuprinde motivele pe care se sprijină;
Astfel, a detaliat, că instanța de fond, nu a analizat apărările sale, făcând o motivare sumară, prea generală și neconcludentă. De asemenea, a precizat, că și-a întemeiat apărările pe dispozițiile Legii nr.554/2004, indicată de reclamant, însă instanța, a judecat cauza, în baza dispozițiilor Legii nr.544/2001, fără a pune în discuția părților, noul temei juridic. A susținut, că art.6 par.1 din Convenție, obligă instanța, să precizeze la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența;
- hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât nu s-a analizat, dacă se poate reține vreo culpă în sarcina sa sau dacă se poate constata vreun refuz nejustificat, cu privire la un drept sau un interes legitim al reclamantului.
A reliefat că Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996, o obligă să elibereze numai documente ce se referă la drepturi ale solicitantului și că informațiile solicitate, nu sunt de interes public în sensul dispozițiilor art.5 alin.1 din Legea nr.544/2001, ci vizează un drept privat, referitor la un drept personal patrimonial.
Recurenta a făcut trimitere la prevederile art.8 alin.1 din OG nr.27/2002, conform cărora, are obligația să comunice petiționarului răspunsul în termen de 30 de zile, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă, precum și OG nr.33/2002, care o obligă la emiterea certificatelor sau adeverințelor numai în situația atestării dreptului sau faptului persoanelor îndreptățite sau mandatarului acestora ce le privesc în mod direct.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, după cum se va explicita în considerentele ce vor urma.
Astfel, în ceea ce privește schimbarea temeiului de drept, se apreciază, că nu s-a produs nici o vătămare părților și în speță recurentei, deoarece instanța s-a pronunțat asupra fondului. Pârâta avea doar obligația, să demonstreze că actele solicitate de reclamant, în calitate de mandatar al numitului, nu puteau sluji la obținerea și apărarea drepturilor și intereselor proprii și că, refuzul său a fost justificat.
Instituția, nu are numai obligația să răspundă solicitantului, ci și ca răspunsul respectiv, să poată fi valorificat.
În speță, refuzul pârâtei îl împiedică pe titular să supună analizei celor competenți legalitatea actelor de proprietate asupra unui teren ce a făcut obiectul Reformei Agrare din anul 1945, dând dovadă de formalism excesiv.
Deși nu era cazul să se substituie instanței judecătorești, recurenta ar fi trebuit să verifice, dacă autorul celui din cauză, a avut legătură cu "Hotărârea Comitetului Comunal al comunei de împroprietărire, ales de obștea sătenilor plugari lipsiți de pământ sau cu pământ puțin, în virtutea Decretului lege pentru înfăptuirea Reformei Agrare nr.187/1945 și/sau cu fosta moșie a proprietarei ".
Un asemenea document, care vizează mai multe persoane, în mod generic, ar însemna, să nu fie niciodată comunicat, fapt care ar prejudicia persoanele implicate prin imposibilitatea, de a-și redobândi terenurile obținute în anul 1945.
Indiferent de temeiul de drept stabilit, pârâta era obligată, să emită actele pretinse, deoarece din titlul de proprietate nr.474/05.03.1998, rezultă legătura dintre moștenitorii lui și "Moșia ", iar în motivarea cererii a fost evidențiat acest aspect, la care s-au adăugat și alte detalii.
Aceste aspecte, evidențiază culpa pârâtei, însă instanța de fond, nu a subliniat-o, deoarece, nu s-au solicitat și despăgubiri, pe lângă obligația emiterii actelor.
Dispozițiile nr.OG27/2003 și OG nr.33/2002, de care se prevalează recurenta, sunt tot în sensul obligării sale de a emite acte părților și de a comunica într-un anumit termen situații care atestă dreptul sau fapte persoanelor îndreptățite sau mandatarului acestora: temeiul de drept, instanța de fond a evidențiat refuzul nejustificat al pârâtei, motivarea suplinindu-se și în prezentul recurs.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă ARHIVELE NAȚIONALE - DIRECȚIA JUDEȚEANĂ, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței nr. 506/CA din 03.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă-Complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunațtă în ședință publică, astăzi 17 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Red.
TC/2 ex.
30.04.2009
jud fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Constantina Duțescu
