Obligația de a face. Decizia 480/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
România
Curtea de Apel Iași
Secția contencios Administrativ și Fiscal
Dosar nr-
DECIZIA NR. 480/
Ședința publică din 28.09.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de reclamantele și împotriva sentinței nr. 466/ din 12.06.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată și că recurenta a depus, prin serviciul de registratură, dovada timbrării recursului cu 2 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței nr. - din 23.07.2009, și timbru judiciar în valoare de 0,50 lei.
Nemaifiind alte cereri, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la nr. 3216/99/08.05.2009, reclamantele și au chemat-o în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor prevăzute de Hotărârea nr. 179/26.09.2007 emisă de Comisia Județeană I de aplicare Legii nr. 290/2003, în cuantum de 40% din suma de - lei, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, până la momentul efectuării plății daunelor solicitate.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că sunt beneficiarele despăgubirilor prevăzute de Hotărârea nr. 176/26.09.2007 emisă de Comisia Județeană I de aplicare a Legii nr. 290/2003, iar în conformitate cu dispozițiile art. 18 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, au expediat pârâtei, la data de 26.10.2007, cererea de efectuare a plății, însoțită de actele doveditoare. În termen de 1 an de la data înregistrării cererii trebuia să li se plătească 40% din suma stabilită prin hotărârea comisiei, urmând ca plata diferenței de 60% să se facă în anul următor.
Au arătat reclamantele că pe parcursul anului 2008 au depus numeroase cereri pentru a afla stadiul soluționării cererii lor de plată, dar pârâta nu a efectuat plata. Pârâta nu a respectat odinea de efectuare a plăților primei tranșe de despăgubiri, respectiv ordinea înregistrării cererilor la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.
La termenul de judecată din data de 12.06.2009, instanța, din oficiu, a invocat și a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași.
Prin sentința nr. 466/ca/12.06.2009, Tribunalul Iași și-a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 B competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamantele și, domiciliate în I, str. - nr. 62,. D,. 3,. 11, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003, cu sediul în B, Calea nr. 202, sector 1.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele și au solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 la plata efectivă în favoarea lor a despăgubirilor ce le-au fost acordate în temeiul Legii nr. 290/2003 prin Hotărârea nr. 179/26.09.2007 emisă de Comisia Județeană I de aplicare Legii nr. 290/2003.
A reținut Tribunalul că o astfel de cerere nu poate avea decât o natură pur civilă, în cazul valorificării de către o persoană fizică a unei creanțe față de stat nefiind vorba de refuzul nejustificat/nesoluționarea în termenul legal a unei cereri de o autoritate administrativă, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004. Mai mult, competența materială a instanței de contencios administrativ în litigii legate de aplicarea Legii nr. 290/2003 intervine, potrivit prevederilor acestui act normativ, doar în condițiile art. 8 alin. 5, atunci când se contestă hotărârea adoptată de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în procedura de acordare a despăgubirilor. În toate celelalte cazuri, precum și în situația din speță, când reclamantele dețin deja o hotărâre favorabilă emisă după procedura prevăzută de Legea nr. 290/2003 și solicită doar punerea ei în executare, competența de soluționare este cea generală în materie civilă, instituită de art. 1și 2 din Codul d e procedură civilă, competența revenind în acest caz, raportat la valoarea obiectului pricinii, judecătoriei d e la sediul pârâtei, respectiv Judecătoriei Sectorului 1
Împotriva sentinței indicate mai sus au declarat recurs reclamantele și susținând că soluția primei instanțe de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei București este nelegală.
Analizând sentința atacată, în raport de dispozițiile legale aplicabile în speță, Curtea retine următoarele:
Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata unei sume de bani, actualizată la data plății, sumă cuvenită reclamantelor cu titlu de despăgubiri, în baza unei hotărâri emise de Comisia Județeană I de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Prin urmare, în speță este vorba despre o acțiune în pretenții, cauzată de neplata în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ.
Curtea consideră că pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.
Conform alin. 3 al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului B, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
În plus, alin. 4 al aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
5 din articolul în discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Totodată, conform alin. 6 al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.
În aceiași ordine de idei, art. 17 alin. 6 din Hotărârea Guvernului nr. 57/2008 privind modificarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1120/2006, prevede că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului.
Ținând seama de faptul că în litigiul de față suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003, Curtea consideră că trebuie aplicat principiullegea specială derogă de la legea generală, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.
Ca atare, instanța de control judiciar reține că nu sunt incidente în speță nici dispozițiile art. 1și 2 din Codul d e procedură civilă și nici normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În consecință, Curtea, considerând că este întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 din Codul d e procedură civilă, va admite recursul și, în baza art. 312 alin. 6 din Codul d e procedură civilă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Admite recursul declarat de reclamantele și împotriva sentinței nr. 466/ca/12.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite dosarul la aceeași instanță în vederea rejudecării.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28.09.2009.
Președinte judecător judecător
--- - - - - G -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Judecător fond:
Primă instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbâltoc Dan Mircea
