Obligația de a face. Decizia 4938/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE -. 4938
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE C împotriva deciziei nr.1357 din 12 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru contestatoarele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, lipsind intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că s-a depus la dosar întâmpinare formulată de intimatul.
Față de dispozițiile art. 86. se comunică un exemplar de pe întâmpinare apărătorului contestatoarelor.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părții prezente pentru a formula concluzii.
Consilier juridic pentru contestatoare solicită admiterea contestației și anularea deciziei nr. 1357/2008 pronunțată de Curtea de apel Craiova.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr.1024 din din 08 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Dolja admis acțiunea formulată de reclamantul și a obligat pârâtele C și DGFP D să restituie acestuia suma de 3.015,25 RON, reprezentând taxă auto, cu dobânda legală, de la data de 31.01.2008 și până la data plății efective.S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP D, precum și excepția inadmisibilității acțiunii formulată de aceeași pârâtă.
La pronunțarea acestei sentințe, prima instanță a apreciat că prevederile art.2141Cod fiscal sunt de natură să înfrângă reglementările art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, care reglementează obligația statelor membre de a nu stabili direct sau indirect pentru produsele altui stat membru impuneri de orice natură superioare celor stabilite direct sau indirect, pentru produsele naționale similare.
Tribunalul a arătat în sentința pronunțată că, prin instituirea taxei de primă înmatriculare, conform art.2141Cod fiscal, România a stabilit indirect impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare, explicându-se în acest sens că, în cazul autoturismelor second hand, deja înmatriculate în România, nu se percepe taxa de primă înmatriculare de la noul cumpărător.
În baza art.148 din Constituția României, care instituie preeminența dreptului comunitar în raport cu legislația națională, prima instanță a înlăturat prevederile din legislația internă, care nesocoteau normele Tratatului Uniunii Europene, tratat care are caracter obligatoriu între statele membre. S-a mai precizat de către prima instanță că, din modul de redactare al art.2141Cod fiscal, nu rezultă că taxa de primă înmatriculare ar fi o taxă de mediu, ci dimpotrivă rezultă că aceasta este taxă fiscală.
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a DGFP D, tribunalul a reținut că pârâta respectivă are calitate procesuală pasivă, soluție dedusă din prevederile art.33 din OG 92/2003, în conformitate cu care administrarea impozitelor, taxelor datorate bugetului național consolidat revine organului fiscal județean sau local, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pe motivul neîndeplinirii cerințelor legale în materia restituirii de sume de la buget, tribunalul a motivat că actul prin care s-a respins cererea îndeplinește condițiile de act administrativ fiscal.
Împotriva sentinței Tribunalului Doljs -a declarat recurs de către pârâtele C și DGFP
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită excepției lipsei calității procesuale pasive a DGFP D și că nu s-au avut în vedere prevederile art.2 din nr.1899/2004 privind procedura de restituire și rambursare a sumelor de la buget, potrivit căreia organul fiscal competent în soluționarea cererilor este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare potrivit art.33 din OG nr.92/2003
S-a precizat că nu s-a emis actul administrativ fiscal în forma reglementată de art.88 alin.1 lit.a și c din Codul d e procedură fiscală republicat și că nu s-a respectat procedura prevăzută de art.205 Cod pr.fiscală, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acțiunii.
În sensul inadmisibilității acțiunii, s-a arătat că reclamantul nu a urmat întreaga procedură specială de restituire prin contestarea răspunsului C, asociat măsurilor de impunere, potrivit prevederilor art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că art.2141Cod fiscal se aplică fără nici o discriminare tuturor autoturismelor importate, atât din statele membre cât și cele nemembre ale Comunității Europene. S-a mai arătat că în temeiul art.13 din Codul d e procedură fiscală, interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului, așa cum este exprimată în lege, iar taxa de primă înmatriculare prevăzută de art.2141Cod fiscal este reglementată în lege așa încât judecătorul nu poate să înlăture obligativitatea plății acesteia.
Au precizat recurentele că era necesară instituirea unei astfel de taxe pentru evitarea importării în România a unor autoturisme cu grad ridicat de poluare.
În același timp, recurenta a considerat că legea cadru europeană este un act legislativ care obligă orice stat membru destinatara în ceea ce privește rezultatul care trebui obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competența de a alege forma și mijloacele.
Recurentele au mai susținut că taxa de primă înmatriculare se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent de proveniența acestora.
Prin decizia nr. 1357 din 12 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel, în dosarul nr- s-a respins recursul formulat de pârâtele C și DGFP
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism, marca Toyota
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, acesta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 3015,25 RON, așa cum rezultă din chitanța Seria - 3 -.- din data de 29.10.2007.
Din cererea aflată la dosarul de fond, rezultă că acesta s-a adresat Administrației Financiare C și Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art.90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr.17937/01.02.2008 (fila 5), Ministerul Economiei și Finanțelor a răspuns reclamantului, în sensul că taxa de primă înmatriculare este percepută legal și că la nivelul Comisiei Europene a fost inițiat un proiect de directivă, care are ca scop armonizarea sistemului de taxare a autoturismelor, cu ocazia primei înmatriculări.
S-a arătat de asemenea că, potrivit reglementărilor legale în vigoare în România, MEF nu are competența de a acorda sau aproba exceptări sau scutiri de la plata impozitelor și taxelor prevăzute în legi, așa încât nu se poate soluționa favorabil cererea sa.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr.fiscală, în prezent art.117 Cod pr.fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.199 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr.fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a DGFP D, de asemenea s-a reținut în mod legal că, pentru administrarea impozitelor, taxelor și altor contribuții, competența revine,atât organelor fiscale județene, cât și celor locale, pe raza cărora se află domiciliul contribuabilului.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea a reținut că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art.90 din Tratat.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Prin cererea înregistrată la nr-, Daf ormulat în contradictoriu cu intimatul contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1357/2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Contestatoarea a arătat că decizia instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, instanța neobservând că obiectul cauzei l-a constituit restituirea taxei de primă înmatriculare achitată pentru un autoturism nou.
Arată contestatoarea că reclamantul a achiziționat un autoturism nou ce nu a mai fost înmatriculat în România, aspect ce reiese din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate depuse la dosar.
Precizează că autoturismul achiziționat n-a fost înmatriculat anterior în niciun alt stat membru al Uniunii Europene, prima înmatriculare a acestuia fiind efectuată pe teritoriul României.
La 28.10.2009, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.
A invocat excepția tardivității formulării contestației în anulare, arătând că potrivit art. 319.pr.civ. aceasta se poate face înainte de începerea executării și în tot timpul ei, până la săvârșirea ultimului act de executare.
Arată intimatul că executarea silită s-a încheiat la 10.09.2008, prin plata în totalitate a taxei de primă înmatriculare.
Cu privire la fond, intimatul arată că legea are în vedere acele greșeli formale care sunt săvârșite în legătură cu examinarea recursului și care trebuie săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei.
Intimatul precizează că în cadrul recursului contestatoarea nu a invocat niciunul din motivele arătate prin prezenta contestație în anulare și că această cale de atac extraordinară nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.
Intimatul a invocat în apărare cauza Mitrea vs.România, 26105/03 din 29.07.2008 în care Curtea Europeană a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui "defect fundamental" care poate conduce la arbitrariu, iar faptul că instanța ce soluționează contestația și instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Examinând contestația în anulare, Curtea reține:
Astfel, prin decizia nr. 1357/12.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiovaa fost respins recursul formulat de D împotriva sentinței nr. 517/2008 a Tribunalului Dolj, sentință prin car pârâta fusese obligată să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare în cuantum de 3015,25 lei, precum și dobânda legală aferentă sumei începând cu 31.01.2008 și până la data plății efective.
Autoturismul pentru care s-a dispus restituirea taxei de înmatriculare este un autoturism nou, fabricat în 2007.
Contestația în anulare, cale extraordinară de atac de retractare este deschisă exclusiv pentru situațiile de la art. 317.pr.civ. (necompetență sau vicii vizând procedura citării) și art. 318.pr.civ. (greșeală materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs).
În sensul prevăzut de art. 318.pr.civ. "greșeală materială" înseamnă greșeala de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite.
Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată, în această categorie intrând greșelile comise prin confundarea unor date esențiale ale dosarului cauzei.
În speță, instanța de recurs nu a observat că autoturismul achiziționat de solicitantul taxei de primă înmatriculare a fost fabricat în 2007 și nu a fost înmatriculat anterior în niciun alt stat membru astfel că taxa plătită cu ocazia primei înmatriculări prevăzută de art. 214.fiscal nu contravine dispozițiilor art. 90 din
Potrivit art. 90 din Tratatul " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Potrivit art.214/1 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 "intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România", iar potrivit art. 214/2 "taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Reclamantul a achiziționat la 12.10. 2007 un autoturism nou marca Toyota de la SC Motors SRL, autoturism care nu a mai fost înmatriculat în România
Situația de fapt rezultă din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamantă, fiind fabricat în anul 2007 nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru al Uniunii Europene, prima înmatriculare a acestuia fiind efectuată pe teritoriul României.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa specială de înmatriculare prevăzută de disp. art. 214/1 Cod fiscal, nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate.
În cazul plății taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 90 din Tratat, deoarece conform legislației naționale sunt supuse taxei de primă înmatriculare atât autovehiculele importate din alte țări membre al Comunității, cât și cele produse pe teritoriul României.
Astfel fiind în situația perceperii taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare.
In consecinta,instanta de recurs a confundat date esentiale ale dosarului cauzei ce a avut drept consecință pronunțarea unei soluții contrare legislației aplicabile speței deduse judecății și a practicii instanței, astfel că în temeiul art. 318, teza II pr.civ. se va admite contestația în anulare, se va anula decizia nr. 1357/2008 a Curții de Apel Craiova în dosarul nr-, va admite recursul și va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D în nume propriu și în numele ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE C împotriva deciziei nr.1357 din 12 iunie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Anulează decizia nr. 1357/12.06.2008 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Presedinte, Judecator, Judecator
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
CB/2 ex./21.01.2010
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
