Contestație act administrativ fiscal. Decizia 4936/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4936
Ședința publică de la 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Laura Mariana Chimoiu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva sentinței nr. 865 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII C, lipsind intimata reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic susține verbal motivele de recurs formulate în scris, în raport de care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr. nr. 865 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj s-a admis contestația formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu pârâții D și - D PTR. CONTRIBUABILI MIJLOCII.
S-a dispus anularea deciziei de impunere nr. 160/2008 înregistrată sub nr. 6733 din data de 29.08.2008 emisă de C și decizia nr. 19/2009 emisă de Serviciul Soluționare Contestații-DGFP D pentru suma de - lei.
S-a reținut că prin contestația formulată și precizată reclamanta a solicitat anularea deciziei de impunere nr. 160/29.08.2008 emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. 6733/29.08.2008 de organele de control ale DGFP D - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, pentru suma de - lei și a deciziei nr. 19/23.01.2009 emisă de DGFP D - Serviciul Soluționare Contestații.
În fapt, prin actele administrativ fiscale întocmite, organul de control a stabilit în sarcina societății reclamante obligații fiscale suplimentare în sumă de 199.666 lei. În urma contestației formulate în faza administrativa, s-a dispus admiterea contestației pentru suma de 44915 lei, reprezentând TVA în sumă de 32451 lei și majorări de întârziere aferente în suma de 12464 lei.
De asemenea, s-a respins ca neîntemeiată contestația și s-au menținut măsurile stabilite de organele de control pentru suma de 154.751 lei, reprezentând diferență suplimentară TVA în sumă de - lei, majorări de întârziere aferente în sumă de 17244 lei și diferența suplimentară de impozit pe profit în sumă de 3894 lei.
Organul de soluționare contestații a reținut că societatea datorează TVA în sumă de 38.089 lei urmare a contractelor de împrumut, prin care avansurile din aceste contracte au fost considerate anticipate livrării de bunuri sau prestări de servicii. Soluția pronunțată de organul fiscal este întemeiată pe un text de lege, art. 134 din Legea 571/2003, text care însă nu se poate aplica contractelor din cauză.
În aceste sens, în aceste contracte la art. 5 s-a menționat expres ca " sumele încasate nu constituie avans marfa ". Textul de lege susține contestația societății reclamante în sensul că TVA este anticipată faptului generator și intervine " la data încasării avansului, în cazul in care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau prestării de servicii ".
Astfel, în speță nu poate fi aplicat acest text de lege art. 134 din Legea 571/2003, atâta timp cât nu au fost livrate bunuri și nu s-au prestat servicii, contractele fiind încheiate in temeiul art. 1576 Cod Civil.
Cu privirea la taxa pe valoarea adăugată reținut de plata in suma de 95524 lei instanța de judecată a reținut faptul că potrivit rt. 143, alin. 2 din Legea 571/2003 prevede " sunt scutite de TVA livrările intracomunitare de bunuri către o persoana care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de TVA, atribuit de organele fiscale din alt stat membru ".
Între societatea reclamantă și partenerul s-au derulat relații contractuale din anul 2001.
Instanța de judecată a reținut faptul că reclamanta nu a avut cunoștința de modificarea formei juridice a partenerului său și atribuirea unui alt cod fiscal, societatea ă necomunicând noul Cod fiscal (așa cum prevede art. 143 alin. 2 din Legea 571/2003 ) decât in urma solicitării reclamantei. Solicitarea societății reclamate a intervenit urmare necorelării declarațiilor inițiale depuse de reclamantă cu informațiile ce le dețineau organele fiscale române. La data de 09.07.2008 urmare datelor transmise de firma ă reclamanta a procedat în conformitate cu HG 1850/2004 la depunerea declarației rectificative 390 atât pentru livrările din trim. IV 2007 cat si trim. I 2008.
S-au rectificat pe noul cod fiscal toate livrările ce au comportat discuții sub acest aspect, așa cum rezulta din documentele depuse la dosarul cauzei astfel că la data de 08.08.2008, când s-a efectuat controlul fiscal toate documentele erau corectate, fapt permis de legea română in vigoare.
Prin urmare erorile fiind îndreptate, societatea reclamantă nu a încălcat legea, livrând produsele unui partener străin cu cod valabil iar în acest context trebuie analizată nelegalitatea documentelor invocate de organul de control. Instanța a eținut că și documentele inițiale si cele rectificate au fost confirmate de firma parteneră
Prin urmare reclamanta nu a produs un prejudiciu bugetului de stat și în mod eronat s-a reținut în sarcina reclamantei TVA de plata suplimentar in suma de 95524 lei.
Referitor la impozitul pe profit in suma de 3894 lei organul de control reține că prin declarația 101 fost declarată corect suma de - lei în loc de - lei, cât fusese înscrisă în declarația 100, dar a fost respinsă contestația nemotivat.
declarației 100 este legala și conform declarației 101, diferența de impozit de 3894 lei a fost înregistrata atât in contabilitatea firmei, cât și in fișa de evidență pe plătitor a organului fiscal, suma fiind achitată de societatea reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta precizează că instanța de fond a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a legii, reținând eronat că respectivele cheltuieli reprezintă avansuri acordate ca urmare a încheierii contractelor respective ar fi cheltuieli de natura celor deductibile din punct de vedere fiscal.
Arată recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere fișa de cont 462 "creditori diverși" din perioada 01.01.2006-30.06.2008 și extrasele bancare emise de din care rezultă în mod clar că sumele reprezentau avansuri contravaloare mărfuri.
Precizează recurenta că-n ceea ce privește suma de 95.525 lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată suplimentară, instanța de fond a reținut în mod eronat că reclamanta a îndreptat erorile din declarațiile inițiale, iar bugetul de stat n-a fost prejudiciat deși reclamanta a susținut (în procedura prealabilă) că nu a avut cunoștință de modificările de acționariat cu implicare în schimbarea codului dea partenerului.
Recurenta arată că reclamanta a efectuat livrări de bunuri și prestări servicii de transport în perioada octombrie 2007-martie 2008 către un partener intercomunitar care nu deținea un cod valabil de și nu îndeplinea condițiile prevăzute de art. 143 alin. 2 lit. "a" din Codul fiscal.
Precizează recurenta că în ceea ce privește impozitul pe profit în cuantum de 3.894 lei și accesoriile aferente acestuia, instanța de fond a reținut eronat că respectiva contestație a fost respinsă nemotivat și că rectificarea declarației 100 ar fi legală, întrucât decizia 19/23.01.2009 este motivată în fapt și în drept în ceea ce privește impozitul pe profit.
Intimata n-a depus întâmpinare deși a fost citată cu această mențiune, însă a depus concluzii scrise.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041. Curtea reține:
Prin decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 6733/2008 întocmită în baza raportului de inspecție fiscală nr. 6733/29.08.2008, organele de inspecție fiscală ale D au stabilit, pentru perioada de verificare 01.01.2006-30.06.2008, următoarele obligații de plată: diferența suplimentară =166.064 lei, accesorii aferente=29.708 lei și diferență suplimentară impozit pe profit=3.894 lei.
Susținerea organelor fiscale că reclamanta datorează bugetului statului în cuantum de 38.089 și majorări de întârziere întrucât aceasta a încasat diverse sume de bani de la societăți comerciale, prin bancă, reprezentând avansuri, nu este reală.
Cu contractele de împrumut depuse la dosar filele 81-90, reclamanta a făcut dovada că a încasat diverse sume de bani, prin bancă, cu titlu de împrumuturi în scopul asigurării mijloacelor financiare pentru fondul de marfă și în scopul dezvoltării și diversificării activităților comerciale.
Potrivit art. 134 in Legea nr. 571/2003 exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată este anticipată faptului generator și intervine la data încasării avansului în cazul în care se încasează avansuri înaintea livrării de bunuri sau prestări de servicii.
În speță, sumele încasate n-au fost urmate de livrări de bunuri sau de prestări de servicii pentru a fi considerate avans marfă, astfel că nu pot fi aplicate dispozițiile legale mai sus menționate.
În conformitate cu dispozițiile art. 143 din Legea nr. 571/2003, modificată și completată, sunt scutite de livrările intracomunitare de bunuri către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de, atribuit de organele fiscale din alt stat membru.
Într-adevăr, în perioada octombrie 2007-martie 2008 reclamanta a efectuat livrări de bunuri și prestări de servicii de transport către un partener intercomunitar ce nu deținea cod valabil de însă la data efectuării controlului, aceasta rectificase pe noul cod al partenerului toate livrările pentru care organele fiscale au apreciat că nu beneficiază de dispozițiile art. 143.
Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că prin îndreptarea acestor erori reclamanta n-a încălcat legea, nu a produs un prejudiciu bugetului de stat și că a livrat produse unui partener străin cu cod valabil.
Cu privire la impozitul pe profit, Curtea reține că prin declarația 101 fost declarată corect suma de 214 617 lei, iar diferența de impozit în cuantum de 3894 fost înregistrată și în contabilitatea firmei cât și fișa de evidență pe plătitor a organului fiscal fiind achitată de societatea reclamantă.
În consecință, apreciind ca fiind temeinică și legală sentința instanței mde fond, Curtea în temeiul art. 312.proc.civ. va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D împotriva sentinței nr. 865 din 21 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.jud.GC
CB/2 ex./11.01.2010
Jud.fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Laura Mariana Chimoiu, Gabriela
