Contestație act administrativ fiscal. Decizia 502/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 502/CA
Ședința publică de la 12 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbâltoc
Judecător - - -
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice Județului V, cu sediul în V,-, județul V, în contradictoriu cu intimata " ", având ca obiect-contestație act administrativ fiscal ( raport inspecție fiscală nr.34753/12.03.2008 și Decizia de impunere nr.63/13.03.2008), recurs împotriva sentinței numărul 103/CA/30.03.2009 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă reprezentanții părților din proces.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că, prin încheierea de ședință de la 05.10.2009, ce face parte integrantă din această hotărâre, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 12 octombrie 2009 din lipsă de timp pentru deliberare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față,
Prin sentința civilă nr.103/CA din 30 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vaslui, a fost admisă contestația formulată de - SRL împotriva Deciziei nr. 21/04.07.2008 emisă de DGFP V - Compartimentul soluționare contestații.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin raportul de inspecție fiscală nr. 34753 din 12.03.2008 s-a stabilit o creanță reprezentând valoare TVA colectată aferentă perioadei iunie 2007 - septembrie 2007, în valoare de 1.200 lei, deși nu s-au emis facturi fiscale în acea perioadă către locatarul - SRL, că într-adevăr între - SRL în calitate de locator și - SRL în calitate de locatar a intervenit un contract de locațiune având ca obiect mijloace de transport dar locatarul nu a deținut licența de transport pentru a asigura folosința bunului închiriat în perioada iunie 2007 - septembrie 2007, ceea ce a condus la excepția de neexecutare a contractului din partea - SRL, nefiind achitată chirie în această perioadă.
La instanța de fond, pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației împotriva Deciziei nr. 21/04.07.2008 ca fiind neîntemeiată, susținând că, în urma unei inspecții fiscale ce a vizat activitatea desfășurată de - SRL în perioada 01.04.-30.09.2007, a fost întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 31677/10.03.2008 și Decizia de impunere nr. 63/10.03.2008, acte prin care s-a stabilit că societatea datorează obligații fiscale reprezentând TVA în cuantum de 1.200 lei. Obligația de plată în sumă de 1.200 lei a fost stabilită din executarea contractului de închiriere încheiat între societate și - SRL, în derularea acestuia fiind emise facturi pentru lunile aprilie 2007 și mai 2007 iar pentru cele patru luni rămase din executare nu a mai emis facturi. Drept urmare, organul de inspecție fiscală a
-2-
calculat, în temeiul art. 134 alin. 2 și art. 134 indice 1 alin. 5 lit. b din Codul fiscal, taxa pe valoarea adăugată colectată aferentă celor patru luni de zile.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că, prin raportul de inspecție fiscală nr. 34753 din 12.03.2008 s-a stabilit o creanță reprezentând valoare TVA colectată aferentă perioadei iunie 2007 - septembrie 2007, în valoare de 1.200 lei.
S-a reținut că, deoarece petenta a făcut dovada că in perioada controlată nu a încasat chirii deoarece contractul de închiriere încheiat cu - SRL a fost suspendat la data de 1 06 2007 ( fila 50 dosar ), organul fiscal a calculat greșit creanța ce reprezenta valoare TVA in suma de 1.200 lei și, drept consecință, a fost admisă contestația și desființată decizia 21/4 07 2008 organului fiscal pârât.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta V care a precizat că nici la momentul controlului fiscal și nici în faza contestației administrative nu a fost prezentat înscrisul de la fila 50-dosar, procesul verbal nr.21863/1.06.2007 și a susținut că este de înțeles că acest act a fost întocmit ulterior datei efectuării controlului, astfel că măsura luată este corectă.
În recurs nu s-a depus întâmpinare și nici nu s-au administrat noi probe.
Curtea, examinând cererea de recurs și dosarul de fond, urmează a reține următoarele:
În urma unei inspecții fiscale ce a vizat activitatea desfășurată de - SRL V în perioada 01.04.-30.09.2007, a fost întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 34753 din 12.03.2008 și Decizia de impunerenr.63/13.03.2008, acte prin care s-a stabilit că societatea datorează obligații fiscale, reprezentând impozit venituri microîntreprinderi către bugetul de stat în cuantum de 1200 lei.
Obligația de plată în sumă de 1200 lei a fost stabilită din executarea contractului de închiriere încheiat între - SRL V, în calitate de locator și - SRL, în calitate de locatar.
Conform acestui contract de închiriere, societatea reclamantă, locatorul, a închiriat un număr de 4 mijloace de transport către locatorul - SRL, înmatriculate sub nr.VA-13/14/15/27-, urmând ca locatorul să emită facturi iar locatarul să achite prețul la termenele stabilite.
În derularea contractului, locatorul a emis facturi doar pentru lunile aprilie și mai 2007, iar pentru cele patru luni de zile rămase din executarea contractului nu mai emite facturi, cu motivarea"din lipsă de bani a beneficiarului și din lipsă de oportunități", conform declarației administratorului SRL
Organul de inspecție fiscală, în temeiul art.105 Cod fiscal, a calculat impozitul pe veniturile microîntreprinderilor aferent celor patru luni de zile.
În faza contestației administrative, reclamanta a arătat că - SRL ar fi ridicat excepția de neexecutare a contractului, dar, deși i s-a solicitat să depună probe în acest sens pentru soluționarea contestației, reclamanta nu a dat curs solicitării Compartimentului de soluționare a contestațiilor din cadrul P
Ulterior, în faza cercetării judecătorești, reclamanta a depus Procesul-verbal nr.21863/1.06.2007, act pe care părțile înțeleg să suspende derularea contractului de închiriere.
Se va observa că un contract de închiriere nu poate fi modificat printr-un simplu proces verbal ca cel depus de reclamanta-intimată la instanța de fond, mai mult, nu s-a făcut nici o dovadă că acest contract de închiriere a fost desființat.
Așa fiind și având în vedere disp.art.312 din Codul d e procedură civilă, se va admite recursul, va fi modificată în tot sentința, în sensul că se va respinge acțiunea în anulare formulată de reclamanta - SRL V în contradictoriu cu pârâtul P V, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de PVî mpotriva sentinței nr.103/CA/30.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în tot.
-3-
În fond, respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamanta - " "SRL V, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice V, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 12 octombrie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier
Red.jud.L/03.11.2009
Tehnored.gref.TN/06.11.2009
2 ex.
Judecător fond- Tribunalul Vaslui -
Președinte:Violeta Elena PinteJudecători:Violeta Elena Pinte, Dan Mircea Tăbâltoc
