Obligația de a face. Decizia 522/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 522/2008
Sedința publică din data de 28 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta SRL Z împotriva încheierii sentinței civile nr.2249 din data de 16.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu pârâta-intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă d-na în calitate de director general al societății recurente, asistată de avocat din cadrul Baroului B cu delegația la dosar în reprezentarea intereselor recurentei și consilier juridic în reprezentarea intereselor intimatului, cu delegația la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
Reprezentantul recuretei depune la dosar taxele de timbru datorrate, aspect față de care, la termenul de azi se constată că recursul este legal timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru juduiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată în data de 25.02.2008 s-a înregistrat la dosar din partea intimatului întâmpinare.
Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentantul recurentei.
Din oficiu, Curtea solicită a se preciza dacă bunul imobil închiriat aparține domeniului public sau celui privat al municipiului.
Reprezentanta intimatului arată că bunul face parte din domeniul privat.
În continuare reprezentantul recurentei depune acte în probațiune, care se comunică și cu reprezentanta părții adverse, și arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Reprezentanta intimatului arată că nu are cereri de formulat.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, acordă cuvântul părților prezente pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurentei SRL Z solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul recunoașterii calității de chiriaș în relația contractuală cu primăria, cu privire la toate documentele încheiate între părți, până în anul 2017, fără cheltuieli de judecată.
Din probele administrate în cauză, rezultă că recurenta a solicitat prelungirea perioadei de închiriere a spațiului cu încă 10 ani având în vedere investițiile efectuate în reamenajarea spațiului respectiv, iar reținerea instanței de fond cum că recurenta dorește prelungirea contractului în mod unilateral este greșită având în vedere că reprezentanții intimatului nu au respectat dispoziția primarului la încheierea contractului.
Reprezentanta intimatului PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Sălaj ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
În susținere face trimitere la toate considerentele expuse și prin întâmpinare, apreciind că în recurs nu se pot formula cereri noi în raport de dispozițiile art. 294, art.316 Cod pr.civ. care prevăd că în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată.
Or, în dosarul Judecătoriei Zalăus -a solicitat că prin actul adițional nr.2 la contractul de închiriere, durata încheierii acestui contract inițial de 5 ani, a fost prelungită cu încă 10 ani și obligarea respectării actului adițional nr.2.
Prin sentința civilă rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurate, Tribunalul Sălaja respins ca nefondată acțiunea reclamantei apreciind astfel că există autoritate de lucru judecat.
Pe fond, consideră că instanța de fond în mod corect a reținut că nu se poate reține vătămarea unui drept recunoscut de lege ori a unui interes legitim a reclamantei în sensul celor prevăzute la art.8 din Legea nr.554/2004 și mai mult, prelungirea duratei contractului nu poate fi modificat unilateral prin voința doar a locatarei și nici nu poate fi prelungit de instanță.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2.949 din 16.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI De asemenea s-a respins excepția autorității de lucru judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că în prezenta cauză reclamanta a formulat o acțiune în contencios-administrativ invocând o vătămare a drepturilor și intereselor sale legitime întemeiate pe disp. Legii nr. 554/2004, astfel încât excepția autorității de lucru judecat este nefondată, întrucât în primul dosar, respectiv nr- al Tribunalului Sălaj, reclamanta a formulat o acțiune comercială, cu caracter nepatrimonial.
În privința fondului, instanța de fond a constatat că între reclamantă și Zai ntervenit la data de 25 septembrie 2002 un contract de închiriere pentru un spațiu comercial pentru un termen de 5 ani, iar ulterior termenul de închiriere s-a prelungit printr-un act adițional până la data de 1 octombrie 2017.
La data de 31 august 2004 între Z și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI Z intervine un protocol de predare-primire fiind preluat de către consiliul local și contractul de închiriere menționat anterior.
Ulterior însă, se încheie un nou contract de închiriere între reclamantă și municipiul Z prin primar cu valabilitate până la data de 1 octombrie 2010, iar obiecțiunile reclamantei în calitate de locatar nu au fost însușite de către locator.
Raportat la această stare de fapt, a concluzionat instanța de fond că nu poate fi reținută în cauză vătămarea unui drept recunoscut de lege sau a unui interes legitim al reclamantei în sensul prev. de art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată,
În motivarea recursului reclamanta a arătat că ulterior dizolvării Z, a solicitat Primăriei Municipiului Z prelungirea contractului de închiriere cu încă 10 ani (cererea nr. 1.518/2004), iar această solicitare a fost acceptată prin rezoluție de către Primarul municipiului Z conform celor înscrise pe actul menționat anterior.
În acest context, încheierea contractului de închiriere doar pentru o perioadă de 5 ani, nesocotește dispoziția dată de către primar cu privire la termenul de închiriere și încalcă astfel drepturile legitime ale reclamantei.
Pârâtul s-a opus admiterii recursului ( 8).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate precum și în considerarea disp. art. 3041.pr.civ. Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente.
S-a solicitat reprezentantului legal al pârâtului să aducă la cunoștința instanței natura juridică a imobilului închiriat. S-a arătat astfel că bunul face parte din domeniul privat al municipiului
În acest context, Curtea constată că cererea de chemare în judecată formulată în condițiile contenciosului-administrativ este inadmisibilă.
Reclamanta invocă refuzul autorității publice de respectare a unui drept subiectiv, respectiv de încheiere a contractului de închiriere pe o perioadă de 10 ani, așa cum rezultă din rezoluția Primarului mun.
Pentru a se circumscrie sferei contenciosului administrativ, refuzul nejustificat al locatorului de a încheia contractul de locațiune în sensul celor menționate în rezoluția de pe cererea reclamantei trebuia să fie în legătură cu încheierea unui contract administrativ, în sensul prev. art. 2 alin. 1 lit. c) parte finală, din Legea nr. 554/2004. Astfel, autoritățile administrative sunt parte în contractele administrative care au ca obiect punerea în valoare a bunurilorproprietate publică, și nu cu privire la acele bunuri care aparțin domeniului privat al unității administrativ teritoriale.
După cum s-a arătat anterior, reprezentanta pârâtului a afirmat că bunul face parte din domeniul privat al municipiului și nu din domeniul public, astfel încât cu privire la acesta, între părți s-a încheiat un contract comercial și nu un contract administrativ.
Rezoluția primarului nu are deci valoarea unui act administrativ, de natură a crea obligații în sarcina emitentului, aspect sesizat și de către instanța de fond, însă insuficient explicat de către aceasta, ci reprezintă o manifestare de voință unilaterală, ale cărei consecințe au fost verificate cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr- al Tribunalului Sălaj.
Față de cele menționate anterior, se va respinge recursul formulat și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de "" Z împotriva sentinței civile nr. 2.249 din 16 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
red. dact./2 ex./04.03.2008. jud.fond:,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
