Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 526/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.526/2008
Sedința publică din data de 28 februarie 2008 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Marusciac
JUDECĂTORI: Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
- -
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr.2016 din data de 12.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, în contradictoriu cu intimații, toți prin mandatar și INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR C, având ca obiect obligarea la plata primelor de concediu în temeiul Legii nr.188/1999.
La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă mandatara reclamanților-intimați, d-na, potrivit procurilor speciale autentificate în fața notarului public anexate în dosarul de fond, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că în data de 19.02.2008 s-a înregistrat la dosar din partea pârâtului-intimat INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR C întâmpinare.
Tot la data de 19.02.2008 s-a înregistrat la dosar și din partea reclamanților-intimați întâmpinare.
Reprezentanta intimaților arată că nu solicită administrarea de noi probe.
Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluționare a cauzei și acordă cuvântul părții prezente.
Intimata, în nume propriu și în reprezentarea tuturor reclamanților-intimați olicită respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de Tribunalul Cluj ca fiind temeinică și legală, potrivit motivelor expuse prin întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
asupra cauzei de contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 2.016 din 12 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII DURABILE și, în consecință a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, toți prin mandatar, împotriva pârâților INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR C și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, iar pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR Caf ost obligat să plătească reclamanților drepturile bănești reprezentând primele de vacanță pe anii 2001 - 2006, actualizate cu rata inflației începând cu data efectuării plății.
Totodată, a fost obligat pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE să aloce, în calitate de ordonator principal de credite, sumele constând în drepturi salariale - prime de vacanță - aferente perioadei 2001 - 2006.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt funcționari publici în cadrul INSPECTORATULUI TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR C, iar potrivit prevederilor art. 34, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 "funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării, care se impozitează separat". Aceste prevederi legale au devenit neaplicabile ulterior anului 2002 prin procedura suspendării instituită inițial prin prev. art. 30 alin. 2 din nr.OUG 33/2001, urmată ulterior prin legile anuale al bugetului de stat. De altfel, aceste dispoziții legale nu conțin vreo referire la eventualitatea desființării dreptului la prima de concediu, ci doar la suspendarea exercițiului ori la prelungirea termenului de punere în aplicare
Ca urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin acte normative, iar prin art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, la expirarea duratei de suspendare, dispoziția afectată de suspendare reintră în vigoare.
Or, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamantului la aceste prime.
Pe de altă parte, art. 38 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii printre care și concediul de odihnă plătit, iar potrivit art. 53, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
A mai reținut instanța de fond că suspendarea succesivă la plata primei de vacanță nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta, ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei fiind îngrădit în mod nepermis, operând în concret o veritabilă lipsire de dreptul subiectiv, de vreme ce reclamanții nu au beneficiat niciodată de acest drept stabilit în favoarea lor.
Referitor la reactualizarea sumelor datorate, instanța de fond a reținut că potrivit art. 78 din Codul muncii, în cazul în care angajatorul nu plătește anumite sume la timp, instanța îl va obliga pe acesta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze angajatul și fiind un conflict de muncă și existând aceste drepturi salariale restanțe, instanța de fond a reținut obligativitatea obligării pârâtei la reactualizarea, indexarea și majorarea acestora.
Având în vedere aceste considerente și în conformitate cu art. 1.165 Cod civil, art. 139 Codul muncii, art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999, art. 37 alin. 2 din nr.OG 38/2003, art. 28 alin. 1 lit. a din Legea nr. 350/2002, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a dispus actualizarea acestora cu rata inflației până la data efectuării plății.
În final, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a obligat pârâtul INSPECTORATUL TERITORIAL PENTRU CALITATEA SEMINȚELOR ȘI MATERIALULUI SĂDITOR C să plătească reclamanților primele de vacanță pentru perioada 2001 - 2006 actualizate cu rata inflației începând cu data efectuării plății, iar pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE a fost obligat să aloce, în calitate de ordonator principal de credite, sumele necesare pentru efectuarea acestor drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, iar pe fond, respingerea ca nefondată a acțiuni reclamanților.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâtul a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind ignorate disp. art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, care reglementează prescripția dreptului la acțiune, iar din această perspectivă, acțiunea reclamanților pentru anii 2001 - 2003 este prescrisă.
Pârâtul a mai susținut instanța de fond nu a avut în vedere faptul că prin legile bugetului de stat aferente anilor 2001 - 2006, disp. art. 34 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 au fost suspendate, iar suspendarea intervenită a împiedicat producerea de efecte juridice la încetarea cauzei de suspendare, iar disp. Legii nr. 188/1999 au fost suspendate prin legi succesive, fără întrerupere, până la 31.12.2006 prin acte normative de același nivel.
În final, pârâtul a invocat disp. art. 3 din nr.OG 2/2006, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anii 2001 - 2006 care prevăd că "gestiunea sistemului de salarizare a funcționarilor publici se asigură de fiecare ordonator principal de credite, cu încadrarea în resursele financiare și în numărul maxim de posturi aprobate potrivit legii și nu reprezintă în sine o obligație a angajatorului care trebuie realizată indiferent dacă există sau nu posibilitatea plății ei, astfel că dreptul pretins de reclamanți excede sferei drepturilor ocrotite prin actele normative invocate.
Analizând recursul declarat de către pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE din prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Prin prevederile art. 3 alin. 1 din nr.OUG 33/2001 și ulterior prin legile anuale ale bugetului de stat, respectiv art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/ 2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 precum și art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004, dispozițiile legale amintite mai sus au devenit inaplicabile, ulterior anului 2002, fiind prevăzute suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare.
După cum în mod corect a reținut instanța de fond, suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu însăși înlăturarea lui, cât timp prin nici o dispoziție legală nu i-a fost înlăturată existența și nici nu s-a constatat neconstituționalitatea textului de lege care conferă dreptul reclamanților la aceste prime.
Prin urmare, fiind un drept câștigat, derivat dintr-un raport de muncă, prima de concediu nu putea fi anulată prin actele normative amintite anterior.
Prevederile art. 41 din Constituția României statuează că salariații au dreptul la protecția socială a muncii iar dreptul la concediul de odihnă plătit face parte din această categorie; conform art. 53 din același act normativ, restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți, poate fi dispusă numai dacă este necesară, iar măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului.
În speță, însă, se poate conchide că suspendarea succesivă la plata primei de vacanță nu echivalează cu înlăturarea dreptului la aceasta ci doar cu suspendarea exercițiului acestor drepturi sau prelungirea termenului de punere în aplicare, dreptul la plata primei fiind îngrădit în mod nepermis.
Înalta Curte de Casație cu prilejul soluționării recursului în interesul legii (decizia nr. XXIII/2005) a statuat că pentru ca un drept prevăzut să nu devină doar o obligație lipsită de conținut, redusă la "nudum jus" - ceea ce ar constitui o îngrădire nelegitimă a exercitării lui - un atare drept nu poate fi considerat că nu a existat în perioada în care exercițiul lui a fost suspendat, altfel s-ar ajunge la situația ca un drept patrimonial a cărui existență este cunoscută să fie vidat de substanța sa și practic să devină lipsit de orice valoare, iar respectarea principiului încrederii în statul de drept, implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera legii pentru ca titularii drepturilor recunoscute să se bucure efectiv de acestea; se susține, de asemenea, că prelungirea valabilității dispoziției de suspendare a aplicării unui text de lege și după abrogarea lui, ar fi de neconceput și inadmisibil.
Prescripția extinctivă a fost instituită de legiuitor ca o măsură de sancționare a creditorului care nediligent și care nu își realizează drepturile în termenul prevăzut de lege. În speță, însă, reclamanților nu li se poate imputa o stare de pasivitate, prevederile legale arătate anterior privind suspendarea exercitării dreptului la primele de concediu vizând implicit și suspendarea mijloacelor legale pentru realizarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr. 2.016 din 12 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./17.03.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Delia MarusciacJudecători:Delia Marusciac, Liviu Ungur Lucia Brehar
