Obligația de a face. Decizia 566/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--19.01.2007
DECIZIA CIVILĂ Nr. 566
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 15 mai 2008
PREȘEDINTE: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 2: Răzvan Pătru
JUDECĂTOR 3: Mircea Ionel
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.2228/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții - intimați UNIVERSITATEA DIN C și FACULTATEA DE LITERE A UNIVERSITĂȚII DIN C, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul neasistat, iar pentru pârâtele - intimate Universitatea din C și Facultatea de Litere a Universității din C se prezintă consilier juridic
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care recurentul arată că își va susține cauza personal.
Reprezentantul pârâtelor intimate depune la dosar delegație de reprezentare,în copie extras din Monitorul Oficial din data de 7.04.2008, adresa nr. 2403/07.05.2008, Decizia nr.223/B emisă de Universitatea din C, Referat nr. 2556/14.05.2008 și Fișa candidatului pentru postul de Universitar.
Instanța pune în discuție lămurirea obiectului acțiunii și dacă tribunalul a soluționat cauza cu cercetarea fondului.
Recurentul arată că temeiul de drept al acțiunii este art. 1 din Legea 544/2001 și că nu a fost modificată. Face trimitere și la art. 304 Cod procedură civilă, pe care și-a întemeiat recursul.
Nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului,( arătând că obiectul acțiunii este solicitarea comunicării unei copiii a Statului de funcțiuni, iar temeiul de drept este art. 1 din Legea nr.544/2001), desființarea sentinței recurate ca fiind nelegală,iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul pârâților intimați consideră că fondul cauzei a fost soluționat, solicită respingerea recursului, arătând că cererea reclamantului nu este temeinică întrucât nu i-a fost vătămat vreun drept și că Facultatea de Litere nu era competentă să elibereze Statutul de funcții, ci doar Universitatea din C, căreia reclamantul nu i s-a adresat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2228 din 24 mai 2007 pronunțată în dosar nr- Tribunalul Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Facultatea de Litere a Universității C și Universitatea
Considerentele expuse de instanță și care au motivat soluția dată, sunt următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 18.01.2007, reclamantul a chemat în judecată pârâtele Facultatea de Litere a Universității C și Universitatea din C solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună ca acestea să fie obligate să-i comunice o copie de pe statul de funcțiuni de personal didactic pentru anul universitar 2006 - 2007- aferent catedrei de literatură română sub sancțiunea unei penalități conform art.18, alin.5 din Legea 554/2004.
În motivare, arată că prin cererea nr.3866/05.09.2006, înregistrată la Registratura Universității din C, a solicitat scoaterea la concurs a unui post vacant de conferențiar universitar la disciplina literatură universală și comparată, iar la 15.09.2006 i s-a răspuns că nu există posibilitatea creării unui post vacant de acest gen.
A revenit la cererea inițială, cu cererea nr.4070/15.09.2006 prin care a solicitat să-i fie comunicată o copie a statutului de funcții de personal didactic pentru anul universitar 2006-2007.
La 13.10.2006 a primit o corespondență internă a facultății în locul unui răspuns semnat de decanul Facultății de Litere.
A revenit cu o altă cerere cu nr.4889/27.10.2006, solicitând același lucru.
Arată că facultatea de Litere nu i-a răspuns în termenul de 30 de zile, conform art. 2, alin.1, lit. g din Legea 554/2004.
în copie cererea nr.3866/05.09.2006, răspunsul din 15.09.2006, revenirea cu nr. 4070/15.09.2006 și adresa primită la 13.10.2006.
În drept își întemeiază acțiunea pe dispozițiile articolul 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 84 din Legea nr. 128/1997.
La data de 16.03.2007, Universitatea din Cad epus întâmpinare prin care se invocă excepția lipsei procedurii prealabile și excepția lipsei calității procesuale pasive a Facultății de Litere, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, probele depuse de părți, cât și prevederile legale în materie, instanța constată că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâta Universitatea din C,respectiv cea a lipsei plângerii prealabile și cea a lipsei calității procesuale pasive a Facultății de Litere se reține că sunt neîntemeiate și ca atare se resping.
Astfel, reclamantul a depus plângere prealabilă, înregistrată sub nr. 4889 din 27.10.2006 la Registratura Universității din C, dar adresată decanului Facultății de Litere, adică organului emitent al actului nelegal.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Facultății de Litere se reține că, potrivit art.83,146 și 147 din Legea 84/1995 - Legea învățământului, nu rezultă ca facultatea este lipsită de personalitate juridică.
Potrivit art. 7, alin. 8 din Legea 84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ sunt persoane juridice, cu excepția școlilor care au numai clasele I-IV.
Pe fondul cauzei se reține că acțiunea este neântemeiată.
Că,reclamantul nu a fost vătămat în vreun drept al său sau într-un interes legitim și nici nu a probat existența dreptului sau a interesului legitim, afectate de necomunicarea statului de funcții.
Prin cererea sa nr.3866/05.09.2006, reclamantul a solicitat scoaterea la concurs a unui post vacant de conferențiar universitar, la disciplina literatura universală,altul decât acela pe care îl ocupă în prezent,
Facultatea de Litere, prin adresa din 15.09.2006, i-a răspuns că nu există posibilitatea creării unui post vacant de conferențiar universitar la disciplina respectivă.
Reclamantul deține funcția didactică de lector la Facultatea de Litere.
Acțiunea reclamantului este și prematură, atâta timp cât la Facultatea de Litere nu există la momentul cererii un post vacant de conferențiar universitar, pentru a putea fi scos la concurs.
Prin adresa nr.3483/08.09.2006, Facultatea de Litere i-a comunicat reclamantului că nu există posibilitate creării unui post vacant de conferențiar la disciplina respectivă,iar șeful Catedrei de Română și Universală, analizând situația orelor și a normelor de catedră, a propus transformarea postului reclamantului, de lector, în post de conferențiar, ca unică posibilitate de rezolvare a solicitării respective.
Se constată astfel că cererile repetate ale reclamantului sunt neîntemeiate, concluzionează instanța, deoarece la catedra la care funcționează nu există un post vacant de conferențiar universitar,pentru a fi scos la concurs, iar solicitarea de a i se comunica o copie de pe statul de funcții nu are suport legal.
Reclamantul a recurat soluția instanței de fond, aducându-i criticile de mai jos:
În primul rând,instanța nu a avut în vedere dispozițiile Legii 544 din 12.10.2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Prevederile art. 1 din legea arătată mai sus dispun că:"Accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public,definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția Românie și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României".
În aceste condiții,dreptul vătămat prin necomunicarea statului de funcțiuni rezultă chiar din dispozițiile art. 1 din Legea 544/2001, și anume, este vorba despre dreptul de a avea acces la informațiile de interes public.
În al doilea rând, susține că acțiunea sa nu este prematură, întrucât în acțiunile în contencios administrativ prematuritatea rezultă din neparcurgerea procedurii prealabile, ceea ce nu este cazul în speța dată.
Cu privire la faptul că există sau nu un post vacant de conferențiar universitar,pentru a putea fi scos la concurs, acest aspect nu a făcut obiectul acțiunii în contencios administrativ.
Prima instanță a încălcat flagrant principiul disponibilității care guvernează dreptul procesual civil, pronunțându-se asupra unui aspect ca nu a făcut obiectul cauzei. Potrivit principiului enunțat mai sus,disponibilitatea materială conferă părților posibilitatea de a dispune de obiectul litigiului.
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței obligarea Universității din C și a Facultății de Litere a Universității din C de a-i pune la dispoziție o copie a Statului de funcțiuni de personal didactic pentru anul universitar 2006 - 2007 - stat aferent catedrei de literatură română, teoria literaturii și literatura universală și comparată, aceasta fiind deci pretenția ce constituie obiectul acțiunii în justiție și nu scoaterea la concurs a unui post vacant de conferențiar universitar.
Curtea de Apel Craiova, sesizată cu soluționarea recursului înregistrat în dosar -,scoate cauza de pe rol și o înaintează Curții de APEL TIMIȘOARA, în baza Încheierii nr.476/07.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fot admisă cererea de strămutare a cauzei ce formează obiectul dosarului susmenționat, al Curții de Apel Craiova.
La Curtea de APEL TIMIȘOARA cauza a fost înregistrată sub nr-, la data de 11.03.2008.
Analizând recursul cu soluționarea căruia a fost investită de Înalta Curte de Casație și Justiție prin strămutare,Curtea constată că este întemeiat și va fi admis, în modalitatea și pentru considerentele ce urmează:
Din cuprinsul sentinței recurate, reiese că prima instanță a dat un înțeles greșit obiectului cauzei, fără să dea eficiență cererii explicite a reclamantului care consistă în faptul obligării pârâtelor de a-i comunica o copie de pe Statul de funcțiuni de personal didactic pentru anul universitar 2006-2007, aferent Catedrei de literatură română, teoria literaturii și literatura universală și comparată, sub sancțiunea unor penalități pentru fiecare zi de întârziere
Pentru concretizarea rolului instanței de judecată, acela de a pronunța o hotărâre asupra pretențiilor deduse judecății,ea este datoare să stabilească starea de fapt și să-i dea calificarea juridică adecvată,deducând efectul juridic, în temeiul cerințelor art. 129 Cod procedură civilă.
Art.84 Cod procedură civilă dispune că,cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită, pentru că instanța deslușește cererea nu după sensul literal ori juridic al termenilor folosiți, ci după înțelesul pe care justițiabilul a dorit să-l dea cererii sale,conform cu natura dreptului pretins și a scopului urmărit, rezultate din conținutul cererii adresate instanței.
Așadar, prin acțiunea de față,conform petitului său,reclamantul solicită obținerea unei informații considerată ca fiind interes public, de la instituțiile pârâte.
Potrivit art. 2 lit. b din legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, prin informațiile de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice indiferent de suportul și de forma sau de modul de exprimare a informației.
Prin art. 22 al legii menționate, este reglementată procedura de contestate în cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în această lege, stabilindu-se că aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului competent după domiciliul său sau după sediul autorității sau instituției publice.
Legea 544/2001 incidentă speței, are caracterul de reglementare specială față de Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, atrăgând prioritar aplicabilitatea sa,potrivit principiului"specialia generalibus derogant", urmând să fie complinită cu prevederile legii generale în materia contenciosului administrativ - Legea 554/2004, doar în măsura în care ea nu dispune.
Împrejurarea că tribunalul a judecat prezenta cauză prin prisma unor reglementări neadecvate care au condus la considerente străine de natura pricinii, este echivalentă cu necercetarea fondului cauzei, impunând admiterea recursului, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, urmând ca instanța să dispună casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond( în speță Tribunalul Timiș, având în vedere strămutarea cauzei), în raport de dispozițiile alin. 3 și 5 ale art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2228/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul, în dosar nr-.
Casează sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Timiș.
Pronunțată în ședința publică din 15 MAI.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Prima instanță - Tribunalul Dolj - Judecător - G
Red. CV - 11.07.2008
Tehnored LM - 14.07.2008
2 expl.-
Președinte:Victoria CatargiuJudecători:Victoria Catargiu, Răzvan Pătru, Mircea Ionel
