Obligația de a face. Decizia 590/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 590/R-CONT
Ședința publică din 22 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Chiorniță președinte secție
- - -, judecător
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.-.-, nr.17, în nume propriu și în numele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RÂMNICU, împotriva sentinței nr.166 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-,.67,.A,.10, județul V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns intimatul- reclamant, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție lipsa dovezii că autoturismul a fost înregistrat într-unul din statele
Intimatul- reclamant, având cuvântul, solicită admiterea probei cu înscrisuri și depune la dosar copia cărții de identitate a autoturismului, arătând că din aceasta rezultă că mașina a fost înregistrată în Germania.
Curtea admite proba cu înscrisuri solicitată de intimatul- reclamant, după care, constatând recursul în stare de judecată, acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul- reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 26 noiembrie 2008, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Rm.V obligarea acesteia la restituirea taxei speciale de primă înmatriculare în sumă de 3.415 lei achitate cu chitanța seria - nr.- din 25 aprilie 2008.
În motivare s-a arătat că reclamantul a cumpărat un autoturism marca VW, fabricat în 2001, iar pentru a fi înmatriculat în România i s-a impus obligația de a achita o taxă specială, reținându-se aplicabilitatea dispozițiilor art.2141și art.2143din Legea nr.343/2006, deși aceste norme sunt incompatibile cu cele din art.90 al Tratatului de Instituire a Comunității Europene, tratat ce are caracter obligatoriu față de prevederile art.148 alin.2 din Constituția României.
Prin sentința nr.166/2009, Tribunalul Vâlceaa respins excepția tardivității acțiunii, a admis acțiunea așa cum a fost ea precizată la 3 februarie 2009, dispus anularea chitanței de plată a taxei cu consecința obligării pârâtei la restituirea sumei de 3.415 lei către reclamant.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal cuprindeau reglementări legale, contrare celor stipulate în art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv CE. Aceste din urmă dispoziții legale fac parte din ordinea de drept a României ca efect al Tratatului de Aderare ratificat prin Legea nr.157/2005, prin care s-a asumat obligația respectării prevederilor legale din tratatele originare ale comunității adoptate și înainte de aderare.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta DGFP V, atât în nume propriu cât și în numele subunității sale Rm.V, și, invocând dispozițiile art.304 pct. 9 și art.3041Cod pr.civilă, a solicitat admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei, în principal, ca tardivă și, în subsidiar, ca neîntemeiată.
Tardivitatea acțiunii trebuia reținută deoarece introducerea ei s-a făcut ignorându-se prevederile art.103 alin.1 Cod pr.civilă și art.7 din Legea nr.554/2004. Potrivit textului procedural, neexercitarea căilor de atac în termenul legal atrage decăderea părții, iar în cauză chitanța a fost eliberată la 25 aprilie 2008.
Acțiune nu putea fi primită pentru faptul că reclamantul nu se încadrează în situațiile expres prevăzute de art.2143Cod fiscal privind scutirea de la plata taxei speciale.
Instanța a interpretat greșit dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul CE și în mod greșit nu a reținut că taxa de primă înmatriculare plătită de reclamant nu se aplică exclusiv autoturismelor second-hand provenite din alte state membre ale UE, ci se aplică tuturor autoturismelor noi sau second-hand înmatriculate pentru prima dată în România, indiferent că provin din România sau din alte state membre ale UE. Prin urmare, criteriul "primei înmatriculări în România" conferă taxei speciale un regim de maximă generalitate, care nu depinde de proveniența geografică ori națională a autovehiculelor și care, astfel, nu încalcă dispozițiile art.90 din Tratatul CE.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut în mod corect caracterul taxei speciale plătite de reclamant, respectiv acela de taxă specială de primă înmatriculare în România, iar nu de taxă specială pentru fiecare înmatriculare în România sau taxă specială de reînmatriculare în România.
În final, recurenta a arătat că, datorită modificărilor legislative suportate de taxa de primă înmatriculare prin OUG nr.50/21.04.2008, respectiva taxă poartă numele de taxă pe poluare pentru autovehicule, iar diferența de sumă dintre taxa plătită în perioada 01.01.2007-30.06.2008 în temeiul Codului fiscal și cea care trebuie plătită în temeiul OUG nr.50/2008 se restituie contribuabilului, potrivit unei proceduri stabilite în Normele metodologice de aplicare a ordonanței.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport de dispozițiile art.304 și art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată că recursul este nefondat.
Verificând cu prioritate excepția invocată se apreciază că ea este neincidentă în cauză, așa cum în mod corect a reținut și tribunalul.
Trimiterea care se face la dispozițiile art.103 alin.1 Cod pr.civilă este lipsită de relevanță în cauză, reținând că în materia contenciosului administrativ normele din legea comună de procedură se aplică numai în măsura compatibilității lor cu dispozițiile din Legea nr.554/2004 (art.28).
Obiectul cauzei este reprezentat de solicitarea reclamantului de a-i fi restituită o sumă de bani ce a apreciat că a plătit-o fără a fi datorată ca o consecință a desființării actului administrativ prin care i s-a respins această solicitare de către organul fiscal.
Întrucât dispozițiile din Codul d e procedură fiscală, așa cum sunt ele interpretate prin normele speciale de reglementare ale procedurii restituirii unor creanțe fiscale, nu conțin prevederi procedurale, completarea acestora se face, în principal, cu Legea contenciosului administrativ.
Art.7 din acest act normativ nu reglementează termene de sesizare a instanței, ci procedura prealabilă ce trebuie realizată în 30 de zile de la data comunicării actului către persoana vătămată.
Sesizarea instanței de contencios se face în condițiile și termenele prevăzute de art.11 din aceeași lege, adică în termen de 6 luni, termen ce curge de la momente expres menționate în text printre care și cel al comunicării răspunsului la plângerea prealabilă sau refuzului nejustificat de soluționare a pretențiilor.
Achitarea taxei s-a făcut, așa cum se susține de ambele părți, la 25 aprilie 2008, la 22 mai 2008 reclamantul a solicitat restituirea sumei plătite cu acest titlu, iar la 27 mai 2008 i s-a comunicat refuzul (fila 8).
Acțiunea a fost formulată la 26 noiembrie 2008.
Așadar, plângerea prealabilă s-a făcut în termenul prevăzut de art.7, iar acțiunea în termenul de 6 luni la care se referă art.11 din Legea nr.554/2004.
De asemenea, Curtea constată că în mod corect a dispus prima instanță restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare, întrucât dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal contravin dispozițiilor art.90 paragraful 1 din Tratatul de instituire a Comunității Europene în măsura în care impun plata taxei de primă înmatriculare în România și pentru autoturismele importate din alte state membre ale UE și care au fost deja înmatriculate în respectivele state.
Intimatul-reclamant a cumpărat un autoturism care a fost înmatriculat inițial în Germania (11-12), stat membru UE.
În această situație, un autovehicul care a fost deja înmatriculat într-un stat membru UE este impus la plata taxei de primă înmatriculare la înmatricularea sa pentru prima dată în România, măsură care este împovărătoare prin raportare la autoturismele înmatriculate deja în România și revândute în această țară și care, la reînmatricularea ulterioară revânzării, nu sunt taxate.
Taxa respectivă produce astfel un efect echivalent unei taxe vamale de import, fapt interzis de dispoziția comunitară sus expusă.
Nu poate fi reținut niciunul din argumentele invocate de recurentă în ce privește caracterul de maximă generalitate al taxei de primă înmatriculare în România și, respectiv, caracterul special al acesteia pentru prima înmatriculare în România, iar nu pentru fiecare înmatriculare sau pentru reînmatriculare în România, nefiind de natură și forță a înlătura argumentele reținute de instanță anterior.
De asemenea, nu poate fi reținut argumentul ce vizează noua reglementare a taxei și faptul că diferența plătită în plus, sub incidența Codului fiscal, se restituie contribuabilului, acesta nefiind de natură să confere taxei - îndeosebi în mod retroactiv - legalitate în raport de dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratatul CE.
Pentru cele expuse, potrivit art.312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în Rm.V, str.-.-, nr.17, în nume propriu și în numele ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RÂMNICU, împotriva sentinței nr.166 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind reclamantul, domiciliat în Rm.V,-,.67,.A,.10, județul V.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
04.06.2009
Red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Gabriela ChiornițăJudecători:Gabriela Chiorniță, Ingrid Emina Giosanu, Corina
