Obligația de a face. Decizia 658/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 658/
Ședința publică din 23.11.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia G -
JUDECĂTOR 3: Obreja
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 530/CA/30.06.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la primul termen de judecată și că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, o cerere prin care intimatul - Cabinet de Avocat solicită acordarea unui termen pentru angajare apărător - avocat specializat în materia contenciosului fiscal care va redacta și depune întâmpinare.
Curtea consideră cererea de amânare a judecății pentru ca intimatul Cabinet de avocat " " să își angajeze un alt apărător care să îl reprezinte în prezenta cauză, ca fiind nejustificată, drept pentru care, respinge cererea de amânare și, constatând recursul în stare de judecată reține cauza spre soluționare.
Curtea de APEL IAȘI,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 530/CA/30.06.2009, Tribunalul Iașia admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice I și a respins cererea formulată de către reclamantul Cabinet de Avocat, cu sediul în I,-, bloc 912,. B,. 1,. 3, județul I, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I, cu sediul în I, str. -, nr. 26, ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Prin aceeași sentință, Tribunalul a admite în parte cererea introdusă de către reclamant în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, cu sediul în I, str. -, nr. 26, județul I, pe care a obligat-o să plătească reclamantului suma de 6464,07 lei, încasată cu titlu de taxă specială de înmatriculare, actualizată la data plății efective.
Instanța a respins capătul de cerere privind anularea adresei nr. 41631/26.03.2008 și a chitanței seria -, nr. - din 20.02.2008, emise de către pârâtă și a obligat-o pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I să achite reclamantului cheltuieli judiciare în valoare de 46,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut faptul că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, introdusă prin Legea nr. 343/2006, încalcă prevederile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene și că prevederile introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 contravin principiului constituțional al neretroactivității legii civile, cât și principiului disponibilității procesului civil.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, care a criticat hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a ținut cont de faptul că, până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, nu a existat temei legal pentru restituirea taxei încasată în baza art. 2141-2142din Codul fiscal și că, în conformitate cu prevederile celui dintâi act normativ invocat, reclamantul era îndreptățit a primi doar diferența dintre taxa specială achitată și taxa de poluare pentru autovehicule, ca urmare a compensării legale intervenite, considerând neîndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dobânzilor.
În motivarea recursului său, pârâta Administrația Finanțelor Publice Vac riticat și dispoziția de obligare la plata cheltuielilor de judecată arătând că, neavând culpă procesuală, nu trebuia să fie obligată la plata acestora.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Este necontestat faptul că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul pe care l-a achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ-fiscal, în înțelesul dat acestui termen de art. 41 din Codul d e procedură fiscală, documentul prevăzut de ordinul ministrului economiei și finanțelor fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică, și că reclamantul nu a urmat procedura de restituire parțială prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită, în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite, în temeiul art. 117 lit. a și d din Codul d e procedură fiscală, restituirea sumei achitate, fără să fie nevoit să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, a decis abrogarea prevederilor art. 2141-2142din Codul fiscal, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale de a elimina aplicarea normei naționale prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și de a obliga autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare.
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea dobânzii legale, Curtea consideră că aceasta este neîntemeiată deoarece prima instanță a obligat-o pe recurentă să plătească reclamantului suma plătită cu titlu de taxă,actualizatăla data plății efective, nefiind obligată să plătească și dobândă la suma pe care urmează aor estitui persoanei îndreptățite.
Neîntemeiată este și critica referitoare la cheltuielile de judecată.
Potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Având în vedere că pârâta a fost obligată să restituie o anumită sumă de bani reclamantului, instanța de recurs consideră că pârâta se află în culpă procesuală, aspectele invocate de aceasta neavând nici o relevanță în acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea observă însă că în cuprinsul dispozitivului sentinței nr. 530/CA/30.06.2009 s-a strecurat o eroare materială evidentă, în sensul că în alineatul 4 al dispozitivului s-a trecut 6464,07 în loc de 5464,07, cum este corect și cum apare consemnat în minută și considerente.
Nefiind o eroare de judecată, această eroare materială urmează a fi îndreptată de prima instanță, din oficiu sau la cerere, pe calea procedurii de îndreptare a hotărârii prevăzute de dispozițiile art. 281 din Codul d e procedură civilă.
Față de cele ce preced, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge, ca nefondat, recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței nr. 530/CA/30.06.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.11.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Judecător de primă instanță:
Primă instanță: Tribunalul Iași
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja
